ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 155/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul B.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, obligarea acestuia să aducă modificări Legii nr. 275/2006, care, la art. 38 alin. (8), prevede că are dreptul să facă contestație, conform C. proc. civ., dar la alin. (9) această hotărâre rămâne definitivă, fapt care încalcă atât Constituția României, cât și C. proc. pen. Reclamantul solicită obligarea pârâtului de a lua măsurile legale pentru modificarea legii, în sensul de a avea avocat la judecata în fond, la judecătorul delegat, sau să aibă o cale de atac, astfel cum prevedea O.U.G.

nr. 56/2003. Prin sentința civilă nr. 1029 din 17 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că în speță nu a fost emis vreun act administrativ, iar reclamantul nu s-a adresat, anterior, autorității cu vreo cerere. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul B.F.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Aspectele invocate de recurent nu pot fi circumscrise, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.

De asemenea, examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, nu este incident niciun motiv de această natură, ca de altfel nici alte motive de ordine publică pentru a fi invocate din oficiu. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim”. Conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

În acest sens sunt și prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege”. În cauză, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri. Pe de altă parte, contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. În cauză, nu există un act administrativ care să-i fi vătămat vreun drept sau vreun interes legitim reclamantului. Așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamantul solicită ca instanța de judecată să oblige Ministerul Justiției la emiterea unui act normativ or această atribuție aparține exclusiv legiuitorului. Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.F.I., împotriva sentinței civile nr. 1029 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 500 RON, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.