ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 155/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București,

reclamantul B.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției,

obligarea acestuia să aducă modificări Legii nr. 275/2006, care, la art. 38

alin. (8), prevede că are dreptul să facă contestație, conform C. proc. civ., dar

la alin. (9) această hotărâre rămâne definitivă, fapt care încalcă atât Constituția

României, cât și C. proc. pen.

Reclamantul solicită obligarea

pârâtului de a lua măsurile legale pentru modificarea legii, în sensul de a avea

avocat la judecata în fond, la judecătorul delegat, sau să aibă o cale de atac,

astfel cum prevedea O.U.G. nr. 56/2003.

Prin sentința civilă

nr. 1029 din 17 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că în speță nu a fost emis vreun

act administrativ, iar reclamantul nu s-a adresat, anterior, autorității cu vreo

cerere.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs reclamantul B.F.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Aspectele invocate de

recurent nu pot fi circumscrise, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,

niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru

care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.

De asemenea, examinând

cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că, în speță, nu este incident niciun motiv de această natură, ca de altfel

nici alte motive de ordine publică pentru a fi invocate din oficiu.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea

nr. 554/2004 se poate adresa instanței „orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim”.

Conform dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios

administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în

tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

În acest sens sunt și

prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazurile anume

prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea

unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege”.

În cauză, recurentul nu

a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.

Pe de altă parte, contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004

ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este

o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

În cauză, nu există un

act administrativ care să-i fi vătămat vreun drept sau vreun interes legitim reclamantului.

Așa cum corect a reținut

și instanța de fond, reclamantul solicită ca instanța de judecată să oblige Ministerul

Justiției la emiterea unui act normativ or această atribuție aparține exclusiv legiuitorului.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.F.I., împotriva sentinței civile nr. 1029 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Onorariul avocatului din

oficiu, în sumă de 500 RON, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2008.