ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 165/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 69/CA din 28 mai 2007,

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă,

acțiunea reclamantului I.F., având ca obiect obligarea Statului Român, prin Ministerul

Economiei și Finanțelor, la plata sumei de 3.000.000 RON cu titlu de daune morale,

pe motiv că în cursul urmăririi și a judecății acțiunii penale ce i s-a intentat,

i-au fost încălcate drepturile recunoscute, iar plângerile depuse la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Iași nu au fost legal soluționate.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că nesesizarea prealabilă a pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice, în calitatea sa de reprezentat legal al Statului

Român, indiferent care ar fi obiectul acțiunii împiedică instanța a mai cerceta

pricina pe fond, întrucât neîndeplinirea acestei condiții constituie un fine de

neprimire a acțiunii.

Instanța a mai reținut

că din actele dosarului rezultă fără echivoc că ceea ce solicită reclamantul este

exercitarea unui control judiciar de legalitate asupra actelor îndeplinite în faza

urmăririi penale și în fața instanțelor judecătorești

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul, I.F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Aspectele invocate de

recurent nu pot fi circumscrise, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,

niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru

care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.

De asemenea, examinând

cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că, în speță, nu este incident niciun motiv de această natură, ca de altfel

nici alte motive de ordine publică pentru a fi invocate din oficiu.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea

nr. 554/2004 se poate adresa instanței „orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim”.

Conform dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios

administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în

tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

În acest sens sunt și

prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „în cazurile anume

prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea

unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege”.

În cauză, recurentul nu

a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri, nu a formulat apărări și nu a prezentat

dovezi astfel cum prevăd dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Așadar, neîndeplinirea

de către recurent a acestei cerințe procedurale a fost corect constatată de către

instanța de fond în soluționarea excepției invocată din oficiu.

Pe de altă parte, contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004

ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este

o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Or, în cauză, reclamantul

nu contestă acte administrative emise de pârât, care pot fi cenzurate pe calea contenciosului

administrativ.

În raport cu aceste dispoziții

legale și prin prisma actelor dosarului, concluzia primei instanțe în sensul că

demersurile reclamantului se circumscriu sferei procedurii penale, este întrutotul

justificată.

În consecință, pentru

considerentele arătate, și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.F. împotriva sentinței civile nr. 69/CA din 28 mai 2007 a Curții de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Onorariul avocatului din

oficiu, în sumă de 500 RON, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2008.