ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 165/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 69/CA din 28 mai 2007, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului I.F., având ca obiect obligarea Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata sumei de 3.000.000 RON cu titlu de daune morale, pe motiv că în cursul urmăririi și a judecății acțiunii penale ce i s-a intentat, i-au fost încălcate drepturile recunoscute, iar plângerile depuse la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași nu au fost legal soluționate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că nesesizarea prealabilă a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, în calitatea sa de reprezentat legal al Statului Român, indiferent care ar fi obiectul acțiunii împiedică instanța a mai cerceta pricina pe fond, întrucât neîndeplinirea acestei condiții constituie un fine de neprimire a acțiunii. Instanța a mai reținut că din actele dosarului rezultă fără echivoc că ceea ce solicită reclamantul este exercitarea unui control judiciar de legalitate asupra actelor îndeplinite în faza urmăririi penale și în fața instanțelor judecătorești Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, I.F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Aspectele invocate de recurent nu pot fi circumscrise, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri. De asemenea, examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, nu este incident niciun motiv de această natură, ca de altfel nici alte motive de ordine publică pentru a fi invocate din oficiu. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim”.

Conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. În acest sens sunt și prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege”. În cauză, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri, nu a formulat apărări și nu a prezentat dovezi astfel cum prevăd dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Așadar, neîndeplinirea de către recurent a acestei cerințe procedurale a fost corect constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocată din oficiu. Pe de altă parte, contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. Or, în cauză, reclamantul nu contestă acte administrative emise de pârât, care pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ. În raport cu aceste dispoziții legale și prin prisma actelor dosarului, concluzia primei instanțe în sensul că demersurile reclamantului se circumscriu sferei procedurii penale, este întrutotul justificată. În consecință, pentru considerentele arătate, și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.F. împotriva sentinței civile nr. 69/CA din 28 mai 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 500 RON, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.