ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 230/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 252 din 22 martie 2002, pronunțată de

Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios

administrativ, a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive formulată de pârâtul F.W.L., față de care a

fost respinsă acțiunea, a fost admisă, în parte, acțiunea

formulată de reclamanții S.N. și S.I. împotriva pârâților F.W.L.

și F.L.L., a fost admisă cererea reconvențională

formulată de cel de-al doilea pârât, a fost dispusă ieșirea din

indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în

București, sectorul 1, reprezentând spațiu comercial în valoare

totală de 23.405.634.000 lei, a fost atribuit imobilul pârâtului F.L.L.

și a fost obligat acesta să le plătească reclamanților

suma de 7.801.878.000 lei cu titlu de sultă.

Apelul declarat de reclamanții S.N. și S.I.

împotriva sentinței tribunalului, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC

Q.C.I. SRL și T.M.H. SPA a fost constatat perimat, prin decizia nr. 215 A

din 22 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC Q.C.I.

SRL, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

și susținând, în esență, că nu i-a fost

comunicată încheierea prin care a fost suspendată judecarea apelului,

de care a luat cunoștință la data de 1 martie 2010, când a fost

citată în vederea discutării perimării, deși comunicarea

era obligatorie deoarece este supusă căii de atac, situație în

care nu putea curge termenul de perimare, că procesul ar fi trebuit

judecat în contradictoriu cu recurenta pârâtă și T.M.H. SPA, care

figurează în calitate de proprietari în cartea funciară și

că instanța de apel a dispus repunerea pe rol a cauzei după ce a

constatat perimarea.

Prin încheierea din 18 februarie 2008, curtea de apel

a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Suspendarea judecării apelului declarat de

reclamanți, până la rămânerea irevocabilă a deciziei

pronunțată în dosarul nr. 20.619/3/2007 al Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, iar la 15 ianuarie 2010,

pârâta T.M.H. SPA a formulat cerere de constatare a perimării apelului,

deoarece decizia pentru care a fost dispusă suspendarea

judecății a rămas irevocabilă la data de 12 noiembrie 2008,

prin respingerea recursului la înalta Curte de Casație și

Justiție, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul

instanței de apel.

În atare situație este nefondată critica

privitoare la necomunicarea încheierii, recurenta - pârâtă având

cunoștință de măsura suspendării încă de la

termenul din 18 februarie 2008 și putând declara recurs împotriva

încheierii pe toată durata suspendării judecării procesului,

conform art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile

art. 266 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea se comunică

părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru

curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului, situație ce

nu se regăsește în speță, deoarece, așa cum s-a

arătat, părțile aveau posibilitatea de a declara recurs^pe

toată durata suspendării judecății.

În atare situație, instanța de apel a

făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 248 și art. 250 alin.

(2) și (3) C. proc. civ. constatând că de la data încetării

cauzei ce a determinat suspendarea judecării apelului a expirat termenul

de perimare de un an din culpa părților.

Decizia recurată a fost pronunțată în

contradictoriu cu pârâtele SC Q.C.I. SRL și T.M.H. SPA, astfel că

este neîntemeiată critica vizând acest aspect.

Și ultimul motiv de recurs este nefondat,

întrucât, așa cum s-a menționat în dispozitivul deciziei atacate,

instanța a dispus repunerea pe rola cauzei și apoi a constatat

perimat apelul.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C Q.C.I.

S.RL. împotriva deciziei nr. 215A din 22 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2011.