ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6241/2011

Asupra recursului de față constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 635 din 27 aprilie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâții F.F., F.G. și F.M.C. A obligat pe pârâți să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, compus din teren și construcție. A obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 518 din 27 octombrie 2009, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei ultime decizi au declarat recurs pârâții, înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală la data de 14 ianuarie 2010. La 2 iunie 2010, înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părților, în condițiile în care nici una dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă. Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la 4 iulie 2011, în vederea discutării perimării, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil. Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt. Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 2 iunie 2010, data suspendării judecării cauzei pentru lipsa părților și până la 4 iulie 2011, data repunerii din oficiu a cauzei pe rol, din vina părților nefiind întocmit nici un act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., se va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâții F.F., F.G. și F.M.C. împotriva deciziei nr. 518 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2011.