ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată că, prin sentința civilă nr. 1104 din 26
noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 835/110/2008 a
fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A.F. SRL Bacău
în contradictoriu cu pârâta SC T.L.I. SRL Săucești, acțiunea având ca obiect
obligarea pârâtei la întocmirea facturii fiscale în valoare de 5.000 Euro
pentru utilajele ce fac obiectul contractului de închiriere cu clauză de
vânzare încheiat la data de 29 mai 2007, precum și constatarea încetării
contractului de închiriere cu clauză de vânzare încheiat la data de 29 mai 2007.
Totodată a fost
anulată, ca netimbrată, cererea reconvențională având ca obiect rezilierea
contractului de închiriere încheiat între părți.
Apelul declarat
împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv declarat prin decizia nr. 41
din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de control judiciar a avut în vedere că hotărârea
apelată a fost comunicată reclamantei la data de 3 februarie 2009, comunicarea
fiind realizată prin afișare conform procesului verbal întocmit de agentul
poștal și că apărările reclamantei cu privire la încurcăturile efectuate de
agentul poștal la comunicarea actelor de procedura nu sunt confirmate de
înscrisurile cauzei. Astfel, pentru primul termen de judecată atât a acțiunii,
cât și a apelului procedura de citare a reclamantei s-a realizat prin afișare,
iar reclamanta a fost reprezentată în fața instanței, confirmare a faptului că
a primit citația. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. ultim C.
proc. civ., procesul verbal întocmit de agentul procedural face dovadă în cauză
până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel
care 1-a încheiat.
In consecință,
motivele pentru care reclamanta a apreciat că este în termen pentru declararea
apelului nu sunt susținute de elementele cauzei relative la aceeași situație.
Având în vedere
data comunicării hotărârii apelate - 3 februarie 2009, data declarării apelului
- 2 aprilie 2009 și termenul de apel prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc.
civ., instanța de control judiciar a apreciat că apelul a fost declarat peste
termenul legal împlinit la data de 19 februarie 2009, cu consecința incidenței
sancțiunii decăderii prevăzute de art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. și art. 6 din Convenție cu motivarea că au fost greșit aplicate
dispozițiile relative la comunicarea actelor de procedură și nu s-a ținut cont
de specificul în care este structurat imobilul în care își are sediul
recurenta.
Recursul este
nefondat pentru următoarele considerente:
Actul procedural
al comunicării hotărârii de primă instanță a fost realizat prin afișare la ușa
principală a locuinței destinatarului, mai precis, la sediul indicat chiar de
către recurenta reclamantă prin acțiunea introductivă de instanță, respectiv
fila 3 dosar fond: din Bacău.
Actul de
procedură de la fila 151 dosar fond a fost îndeplinit prin afișare conform art.
92
1
pentru că s-a constatat lipsa oricărei persoane de la sediul
societății. Deși regula instituită de textul invocat este aceea că actele de
procedură nu se pot realiza prin afișare în cazul societăților, în speță suntem
într-o excepție de la această regulă, permisă de finalul articolului menționat,
în condițiile în care se constatată lipsa oricărei persoane de la sediu.
Înscrisul de la
fila 151 dosar fond este un înscris autentic, conform art. 1171 C. civ. și se
bucură de o prezumție de validitate, făcând dovada până la înscrierea în fals
în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, făcute
în limitele atribuțiilor sale, conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ. Așadar,
constatarea agentului procedural că, la momentul efectuării comunicării
sentinței, la sediul social nu se afla nici o persoană, face dovadă până la
înscrierea în fals, iar recurenta nu a uzat de această procedură față de agentul
procedural. Susținerea că societatea are angajat un portar, precum și toate
referirile la împrejurarea că mai multe societăți au sediul la aceeași adresă,
nu pot fi primite în contra și peste conținutul înscrisului autentic. În plus,
în condițiile în care reclamanta știa că 27 de societăți au sediul la aceeași
adresă precum și felul în care este configurat imobilul, trebuia să își aleagă
un alt sediu pentru comunicarea actelor de procedură, așa cum a și procedat în
apel și în recurs, nefiind permisă invocarea propriei turpitudini.
Cât privește
art. 6 din Convenție, în procesul civil ambele părți sunt egale și trebuie să
se bucure de protecția drepturilor lor. Nu numai reclamantul. Și pârâtul
trebuie să aibă parte de un proces echitabil atunci când reclamantul nu își
exercită drepturile în termenele prevăzute de legea de procedură.
Pentru considerentele
reținute, rezultă că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile 284 alin.
(1) C. proc. civ. și a apreciat în mod legal că apelul a fost declarat peste termenul
împlinit la data de 19 februarie 2009, cu consecința incidenței sancțiunii
decăderii prevăzute de art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Fiind la adăpost
de criticile formulate, decizia atacată va fi păstrată, iar recursul va fi
respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
Văzând
dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și culpa procesuală în care se află, Înalta
Curte va obliga reclamanta SC A.F. SRL la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de
judecată către pârâta SC T.L.I. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamanta SC A.F. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 41 din
18 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău. secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă reclamanta
SC A.F. SRL la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC T.L.I.
SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședința publică, astăzi 14 aprilie 2010.