ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.04.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2010

HOTĂRÂRE
14.04.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată că, prin sentința civilă nr. 1104 din 26

noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 835/110/2008 a

fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A.F. SRL Bacău

în contradictoriu cu pârâta SC T.L.I. SRL Săucești, acțiunea având ca obiect

obligarea pârâtei la întocmirea facturii fiscale în valoare de 5.000 Euro

pentru utilajele ce fac obiectul contractului de închiriere cu clauză de

vânzare încheiat la data de 29 mai 2007, precum și constatarea încetării

contractului de închiriere cu clauză de vânzare încheiat la data de 29 mai 2007.

Totodată a fost

anulată, ca netimbrată, cererea reconvențională având ca obiect rezilierea

contractului de închiriere încheiat între părți.

Apelul declarat

împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv declarat prin decizia nr. 41

din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de control judiciar a avut în vedere că hotărârea

apelată a fost comunicată reclamantei la data de 3 februarie 2009, comunicarea

fiind realizată prin afișare conform procesului verbal întocmit de agentul

poștal și că apărările reclamantei cu privire la încurcăturile efectuate de

agentul poștal la comunicarea actelor de procedura nu sunt confirmate de

înscrisurile cauzei. Astfel, pentru primul termen de judecată atât a acțiunii,

cât și a apelului procedura de citare a reclamantei s-a realizat prin afișare,

iar reclamanta a fost reprezentată în fața instanței, confirmare a faptului că

a primit citația. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. ultim C.

proc. civ., procesul verbal întocmit de agentul procedural face dovadă în cauză

până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel

care 1-a încheiat.

In consecință,

motivele pentru care reclamanta a apreciat că este în termen pentru declararea

apelului nu sunt susținute de elementele cauzei relative la aceeași situație.

Având în vedere

data comunicării hotărârii apelate - 3 februarie 2009, data declarării apelului

- 2 aprilie 2009 și termenul de apel prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de control judiciar a apreciat că apelul a fost declarat peste

termenul legal împlinit la data de 19 februarie 2009, cu consecința incidenței

sancțiunii decăderii prevăzute de art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și art. 6 din Convenție cu motivarea că au fost greșit aplicate

dispozițiile relative la comunicarea actelor de procedură și nu s-a ținut cont

de specificul în care este structurat imobilul în care își are sediul

recurenta.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Actul procedural

al comunicării hotărârii de primă instanță a fost realizat prin afișare la ușa

principală a locuinței destinatarului, mai precis, la sediul indicat chiar de

către recurenta reclamantă prin acțiunea introductivă de instanță, respectiv

fila 3 dosar fond: din Bacău.

Actul de

procedură de la fila 151 dosar fond a fost îndeplinit prin afișare conform art.

92

1

pentru că s-a constatat lipsa oricărei persoane de la sediul

societății. Deși regula instituită de textul invocat este aceea că actele de

procedură nu se pot realiza prin afișare în cazul societăților, în speță suntem

într-o excepție de la această regulă, permisă de finalul articolului menționat,

în condițiile în care se constatată lipsa oricărei persoane de la sediu.

Înscrisul de la

fila 151 dosar fond este un înscris autentic, conform art. 1171 C. civ. și se

bucură de o prezumție de validitate, făcând dovada până la înscrierea în fals

în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, făcute

în limitele atribuțiilor sale, conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ. Așadar,

constatarea agentului procedural că, la momentul efectuării comunicării

sentinței, la sediul social nu se afla nici o persoană, face dovadă până la

înscrierea în fals, iar recurenta nu a uzat de această procedură față de agentul

procedural. Susținerea că societatea are angajat un portar, precum și toate

referirile la împrejurarea că mai multe societăți au sediul la aceeași adresă,

nu pot fi primite în contra și peste conținutul înscrisului autentic. În plus,

în condițiile în care reclamanta știa că 27 de societăți au sediul la aceeași

adresă precum și felul în care este configurat imobilul, trebuia să își aleagă

un alt sediu pentru comunicarea actelor de procedură, așa cum a și procedat în

apel și în recurs, nefiind permisă invocarea propriei turpitudini.

Cât privește

art. 6 din Convenție, în procesul civil ambele părți sunt egale și trebuie să

se bucure de protecția drepturilor lor. Nu numai reclamantul. Și pârâtul

trebuie să aibă parte de un proces echitabil atunci când reclamantul nu își

exercită drepturile în termenele prevăzute de legea de procedură.

Pentru considerentele

reținute, rezultă că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile 284 alin.

(1) C. proc. civ. și a apreciat în mod legal că apelul a fost declarat peste termenul

împlinit la data de 19 februarie 2009, cu consecința incidenței sancțiunii

decăderii prevăzute de art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Fiind la adăpost

de criticile formulate, decizia atacată va fi păstrată, iar recursul va fi

respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

Văzând

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și culpa procesuală în care se află, Înalta

Curte va obliga reclamanta SC A.F. SRL la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de

judecată către pârâta SC T.L.I. SRL.

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC A.F. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 41 din

18 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău. secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă reclamanta

SC A.F. SRL la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC T.L.I.

SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 14 aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2291/2010
sume, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecarea acestui capăt de cerere. De asemenea au fost menținute dispozițiile sentinței apelate cu privire la celelalte capete de cerere. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că reclam
ÎCCJ 2014-05-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1870/2014
lor montate în sumă de 15.000 RON. Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin Sentința civilă nr. 93 din 5 martie 2009 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL Bacău în contradictoriu cu pârâta SC R
ÎCCJ 2010-03-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1133/2010
data de 27 martie 2008. Verificând stabilirea situației de fapt în raport și de probele testimoniale administrate în această fază devolutivă, instanța de apel constată ca susținerea reclamantei în sensul că nu au fost respectate termenele d
ÎCCJ 2007-07-06
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3454/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 58 din 21 februarie 2007, Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția prescripției drept
ÎCCJ 2010-07-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2010
din Legea nr. 57/2003 privind C. fisc., coroborate cu dispozițiile pct. 67 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aferente Titlului VII: Accize și taxe speciale, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările
Sursă