ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3408/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul Ocolul Silvic B.N. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț a solicitat obligarea pârâtei SC A.G. SRL Târgu Neamț la plata sumei de 97.370 RON, cu titlu de preț, 91.130,32 RON, penalități de întârziere și cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 312 din 18 februarie 2011, Tribunalul Neamț a admis acțiunea formulată de reclamantul Ocolul Silvic B.N. A fost obligată pârâta SC A.G. SRL să plătească reclamantului Ocolul Silvic B.N. suma de 97.370 RON, cu titlu de preț și 91.138,32 RON, penalități de întârziere și a sumei de 5.386 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: În baza contractului din 30 octombrie 2007, pârâta SC A.G. SRL a cumpărat de la reclamantul Ocolul Silvic B.N., cantitatea de 3.236 m.c. masă lemnoasă pe fir, în valoare de 97.370 RON. La data de 5 noiembrie 2007, pârâta a primit în exploatare partida nr. a, conform procesului-verbal aflat la dosar. Prin anexa la contractul din 30 octombrie 2007, s-a stabilit, de comun acord, termenul de exploatare și eșalonarea plăților. Reclamanta a emis factura din 19 noiembrie 2009, în valoare de 97.370 RON, pe care a comunicat-o pârâtei prin poștă. Contractul încheiat de părți cu anexa, precum și procesele-verbale de primire în exploatare și control al exploatării parchetului, au făcut dovada deplină a raporturilor comerciale dintre părți și a asumării obligației de plată a pârâtei.

S-a apreciat că față de dispozițiile art. 969 C. civ., conform cărora toate convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, având în vedere factura fiscală depusă, instanța a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract și anexa la acesta, prin acordul său de voință, neexistând dovezi de stingere a datoriei. Având în vedere dreptul creditorului de a obține îndeplinirea exactă a obligației, în conformitate cu dispozițiile art. 1073 C. civ., instanța a constatat întemeiată acțiunea formulată de reclamant cu privire la obligarea pârâtei Ia plata debitului, factura fiscală nefiind contestată. În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, s-a constatat că acestea au fost prevăzute în contract (art. 35), fiind de 0,15% pe zi, pentru primele 30 de zile de la data scadenței facturii și de 0,3% pe zi de întârziere pentru depășirea termenului de mai sus, calculate la valoarea neachitată.

Dreptul creditorului de a obține penalități ca urmare a neexecutării la timp a obligației de plată decurge din dispozițiile art. 1066 și urm. C. civ., dar și din principiul celerității operațiunilor comerciale. Penalitățile prevăzute în cadrul convențiilor părților reprezintă o clauză penală, aceasta constituind o modalitatea de evaluare a prejudiciului suferit de creditor, fixându-se anticipat valoarea acestuia. Prin decizia civilă nr. 80/2011 din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC A.G. SRL. A fost schimbată în tot sentința apelată, a admis excepția lipsei procedurii prealabile și s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.

În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut, în esență, că intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei adresa din 12 august 2010 către apelantă prin care îi aduce la cunoștință că figurează în evidențele sale contabile ca debitor, cu suma de 97.370 RON, reprezentând preț; din dovezile aflate la dosarul de fond, rezultă că apelanta nu a primit convocarea la conciliere - restituire recomandată. S-a constatat că intimata nu a prezentat dovada trimiterii unui telex, fax, avându-se în vedere că, așa cum s-a menționat, art. 720 1 alin. (2) C. proc. civ. prevede în mod expres: „orice mijloc de comunicare care asigură confirmarea primirii acestuia". Împotriva acestei decizii reclamantul Ocolul Silvic B.N.

a declarat recurs solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei recurate și menținerea sentinței civile nr. 312/COM din 18 noiembrie 2011 a Tribunalului Neamț ca temeinică și legală. În argumentarea recursului reclamantul a susținut, în esență, că au respectat prevederile art. 720 1 C. proc. civ., convocând partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile noastre și temeiul lor legal, precum și actele doveditoare, iar convocarea s-a făcut prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire. S-a mai susținut că agentul poștal a avizat societatea însă administratorul acesteia a refuzat să se prezinte. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta SC A.G. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte verificând în cadrul, controlului de legalitate hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, astfel cum au fost încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează: Dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. cuprinse în capitolul XIV C. proc. civ. introdus prin art. I pct. 224 din O.U.G. nr. 138/2000, fac parte integrantă dintr-un ansamblu de reguli a căror finalitate vizează soluționarea cu celeritate a litigiilor în materie comercială.

Încercarea de soluționare a litigiului prin conciliere directă, anterior introducerii cererii, obligarea pârâtului de a depune întâmpinare, posibilitatea încunoștiințării părților pentru înfățișarea la termen și prin folosirea altor mijloace mai rapide, acordarea de termene scurte, succesive sau în continuare sunt numai câteva din regulile speciale de natură să asigure desfășurarea cu celeritate a procesului comercial și în același timp cu respectarea tuturor drepturilor și obligațiilor părților. În acest context, obligația reclamantului de a încerca soluționarea prealabilă a litigiului trebuie examinată și din perspectiva celui convocat la conciliere, căruia îi incumbă în aceiași măsură demersul de a răspunde solicitării de rezolvare a litigiului.

A interpreta aceste reguli ca obligații instituite numai în sarcina reclamantului duce la un dezechilibru inacceptabil între drepturile și obligațiile procesuale ale tuturor părților aflate în conflict în sensul soluționării cu celeritate a litigiului de natură comercială. În cauză este de necontestat că pârâta a primit la data de 25 august 2010 (data poștei) notificarea transmisă prin adresa din 12 august 2010 prin care reclamanta îi face cunoscut pretențiile sale atașând actele doveditoare și chiar data convocării, pârâta era datoare să răspundă acestei notificări cel puțin pentru clarificarea datei concilierii. Pârâta, nu numai că nu a răspuns notificării, dar după primirea adresei nu a formulat obiecții și nici întâmpinare înaintea primului termen de judecată fixat la 4 februarie 2011 cu privire la pretențiile reclamantei.

În aceste circumstanțe se constată că interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ. la circumstanțele concrete ale cauzei este greșită. Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite prezentul recurs și va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Ocolul Silvic B.N. împotriva deciziei civile nr. 80/2011 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.