ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4087/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4087/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică din 13 decembrie 2011

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanta SC F.R.Z. SRL MOLDOVIȚA a solicitat obligarea pârâtei

Direcția Silvică Suceava la plata sumei de 325.750 lei reprezentând

contravaloare lemn, profit nerealizat, penalități de întârziere, cheltuieli

pentru scos lemn la drum, amenajare drum forestier și garanție ilegal reținută.

Pârâta DIRECȚIA

SILVICĂ SUCEAVA a formulat întâmpinare, solicitând în principal, respingerea

acțiunii ca prematur formulată și în subsidiar ca nefondată și cerere

reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de

9221,24 lei reprezentând valoare garanție.

Prin

sentința nr. 5491 din 13 decembrie 2010, Tribunalul Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea și

cererea reconvențională, reținând

în

esență, că î

ntre părți s-a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare nr. 25451/2007, pentru partida nr. 16195,

pentru un volum de 473 mc, ridicată în totalitate de către reclamantă, potrivit

procesului-verbal întocmit și extrasului avizelor de ridicare a cantității de

marfă.

Cât

privește contractul de vânzare cumpărare nr. 170004/2007 pentru partizile nr. 10062

și 10072 pentru care reclamanta susține că nu a ridicat cantitatea de 318 mc în

valoare de 114.468,6 lei, acest contract a fost reziliat, întrucât reclamanta

nu și-a respectat obligația contractuală de a constitui garanția de bună

execuție.

Deși

reclamanta a susținut că rezilierea este nelegală, nefiind învestită cu acest

capăt de cerere, prima instanță nu a putut proceda la aceste verificări.

În

ceea ce privește contractul nr. 2331/2007, prima instanță a constatat de

asemenea că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate. Astfel, obiectul acestui

contract îl reprezintă exploatarea masei lemnoase din partizile nr. 16158 și nr.

cea privind amenajarea unui drum forestier, iar reclamanta nu a făcut dovada că

a fost împuternicită sau autorizată să execute o asemenea lucrare, ori că se

impunea efectuarea ei și nici din probatoriul administrat nu a rezultat

efectuarea lucrărilor solicitate. Cu privire la cererea reconvențională, prima

instanță a reținut că reclamanta a depus contravaloarea garanțiilor de bună

execuție, așa cum rezultă din copiile ordinelor de plată, iar faptul că pârâta-reclamantă

a înțeles să execute aceste garanții în cadrul altor executări, care privesc

alte debite, nu permite pârâtei să solicite completarea acestor garanții, întrucât

la momentul încheierii contractelor acestea erau complete, pârâta fiind cea

care, prin măsura executării silite, a micșorat aceste garanții, deși putea să

extindă executarea silită și asupra patrimoniului reclamantei.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta S.C. F.R.Z. SRL

MOLDOVIȚA, iar prin decizia nr.43 din 13 mai 2011, Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul.

În argumentarea

soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că între reclamantă și Direcția

Silvică Suceava a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a masei

lemnoase pe picior nr. 25451/2005, pentru partida nr. 16195 cu un volum de 473

mc, achitată de reclamantă și pe care Direcția Silvică Suceava nu i-a permis să

o ridice în totalitate, respectiv cantitatea de 319,66 mc, deoarece a fost întocmit

dosarul de executare nr. 153/2008 al Executorului judecătoresc S.R., iar prin

procesul-verbal încheiat în data de 24 septembrie 2008 a fost pus sechestru

pentru cantitatea de 222 mc net pe picior și 97,66 mc net în faza la drum auto.

Partida a avut un

volum de 473 mc net, cu o valoare de 48908,23 lei, fără TVA, a fost autorizată

spre exploatare împuternicitei pârâtei, cu autorizația nr. 1351 din 31 ianuarie

2008 și predată spre exploatare în data de 08 februarie 2008, conform

procesului-verbal nr. 994 din 08 februarie 2008, iar la predarea spre

exploatare de către reclamantă, nu s-au făcut obiecțiuni cu privire la

cantitatea si calitatea masei lemnoase.

Partida a fost

reprimită la data de 30 decembrie 2008, conform procesului-verbal nr. 6633 din 30

decembrie 2008, neconstatându-se lipsuri.

S-a mai reținut că

Ocolul silvic Vatra Dornei a emis, conform eșalonării, facturile nr. 00714 din 25

februarie 2008 pentru cantitatea de 13 mc, cu o valoare de 1344,2 lei și 000796

din 25 mai 2008 pentru cantitatea de 460 mc, cu o valoare de 47564 lei, ambele

facturi fiind încasate, iar din volumul achitat, pârâta a transportat, conform

avizelor de însoțire a masei lemnoase, cantitatea de 128,82 mc.

Urmare a faptului că

biletele la ordin emise de reclamantă, pentru încasarea facturii nr. 0000077

din 30 iunie 2008 în valoare de 84679,4 lei, reprezentând contravaloarea

cantității de 842 mc net din partizile nr. 16114 și 10072, în data de 14 iulie 2008,

pentru suma de 20.000,00 lei respectiv, 64.697,40 lei au fost refuzate la

plată, acestea au fost investite cu formulă executorie prin încheierile din

data de 04 septembrie 2008 date în dosarele nr. 1623/334/2008 și 1622/334/2008

ale Judecătoriei Vatra Dornei. În vederea executării acestora, a fost întocmit

dosarul de executare nr. 153/2008 al Executorului judecătoresc S.R. și prin

procesul-verbal încheiat în data de 24 septembrie 2008 a fost pus sechestru

pentru cantitatea de 222 mc net pe picior și 97 66 mc net în faza la drum auto,

iar ulterior acesta a fost vândut prin licitație publică încasându-se suma de

33.230,84 lei cu care a fost acoperită parțial valoarea facturii nr. 0000077

din 30 iunie 2008.

S-a reținut așadar

faptul că, din această partidă a fost exploatată cantitatea de 448,49 mc volum

net (95%), din totalul de 473 mc, diferențele încadrându-se în toleranța de +/-

5%.

În ceea ce privește împrejurarea

că reclamanta nu ar fi ridicat o anumită cantitate de material lemnos, s-a

apreciat a fi lipsită de relevanță din perspectiva îndeplinirii obligațiilor de

către pârâta-intimată cocontractantă, pretinsele abuzuri ale angajaților

acesteia din urmă, invocate de apelantă în susținerea pretențiilor deduse

judecății, neinteresând în actualul cadru procesual, putând constitui eventual

obiect de cercetare de către organele de urmărire penală.

Cât privește

contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 170004/2007,

pentru partizile nr. 10062 și 100072 pentru care reclamanta susține că nu a

ridicat cantitatea de 318 mc, în valoare de 114.468,6 lei, acest contract a

fost reziliat întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de

a achita garanția de bună-execuție.

Partida 10062 a avut un volum de 270 mc net, cu o valoare de 20182,4 lei, fără TVA și a fost autorizată spre

exploatare împuternicitei pârâtei, B.A., cu autorizația nr. 1115 din 14 iulie 2007

și predată spre exploatare în data de 14 iulie 2007, conform procesului-verbal

nr. 5225 din 16 iulie 2007. La predarea spre exploatare nu au fost făcute

obiecțiuni cu privire la cantitatea și calitatea masei lemnoase de către

reprezentanta reclamantei.

Ocolul silvic Vatra

Dornei a emis, conform eșalonării, facturile nr. 4653 din 17 iulie 2008 pentru

cantitatea de 88 mc, cu o valoare de 6529,6 lei, 0000558 din 24 septembrie 2007

pentru cantitatea de 92 mc, cu o valoare de 6826,4 lei și 0000522 din 29 august

2007 pentru cantitatea de 92 mc, cu o valoare de 6826,4 lei, toate facturile

fiind achitate sau compensate cu valoarea lucrărilor de exploatare din contractul

de prestări servicii pentru exploatarea lemnului nr. 23331 din 09 august 2007.

Conform rezultatului

exploatării partizii nr. 47 din 08 ianuarie 2009, din partidă a fost exploatată

și transportată întreaga masă lemnoasă, reclamanta nedepunând nici un document

prin care să facă dovada că nu a transportat întreaga masă lemnoasă aferentă

acestei partizi.

Partida nr. 10072 a avut un volum net de 461 mc, cu o valoare de 33514,7 lei, iar Ocolul silvic Vatra Dornei a

emis, conform eșalonării, facturile nr. 4653 din 17 iulie 2008 pentru

cantitatea de 88 mc, cu o valoare de 6529,6 lei și 000077/30 iunie 2008 pentru

cantitatea de 374 mc, cu o valoare de 27.189,8 lei.

Din total volum

facturat a fost încasată numai factura nr. 4653 din 17 iulie 2008 pentru cantitatea

de 88 mc cu o valoare de 6529,6 lei, biletele la ordin emise pentru factura nr.

000077 din 30 iunie 2008 pentru cantitatea de 374 mc cu o valoare de 27.189,8

lei fiind refuzate la plată.

Din totalul facturat

un volum 88 mc, cu o valoare de 6529,6 lei a fost încasat, 182 mc, cu o valoare

de 13231,4 lei a fost stornat cu factura nr. 000011 din 30 septembrie 2010, iar

diferența de 192 mc, cu o valoare de 13958,4 lei a fost achitată cu valoarea

obținută din vânzarea, prin licitație, a masei lemnoase sechestrate din partida

nr. 16195.

Astfel, s-a reținut

că în condițiile în care, potrivit capitolului VII din contract, există

posibilitatea rezilierii unilaterale a acestuia, de care pârâta a înțeles să se

prevaleze în momentul neîndeplinirii de către reclamantă a obligației

contractuale de a constitui garanția de bună-execuție, aceasta din urmă nu-și

poate întemeia pretențiile deduse judecății pe un act juridic desființat din

propria culpă.

În ceea ce privește

pretențiile reclamantei întemeiate pe prevederile contractului nr. 2331/2007,

s-a reținut că obiectul acestuia îl constituie exploatarea masei lemnoase

aferentă partizilor nr. 16158 și nr. 16138 și că la capitolul III, referitor la

obligațiile beneficiarului, nu se fac nici un fel de referiri cu privire la

obligativitatea de amenajare a unui drum forestier.

S-a reținut că

reclamanta nu a făcut dovada că a fost autorizată să execute lucrarea pretinsă,

în condițiile în care realitatea ar fi impus această amenajare, nestipulată

printre obligațiile contractuale, deși sarcina probei revenea acesteia în

aplicarea art. 1169 C. civ.

Nu a fost primită susținerea

reclamantei în sensul că, a fost împiedicată în fața primei instanțe să facă

dovada pretențiilor invocate, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare consacrat

constituțional, în condițiile în care, dispozițiile imperative ale art. 167-241

cuprinse în Titlul III, Capitolul III, Secțiunea a III-a C. proc. civ. au fost

respectate întocmai de prima instanță, după cum rezultă fără echivoc, din

ansamblul probator al cauzei.

Cum, prin încheierea

nr. 8 din 06 mai 2011 a acestei instanțe, a fost admisă cererea reclamantei de

amânare a plății taxei judiciare de timbru aferentă apelului, până la

soluționarea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prin decizia sus

menționată aceasta a fost obligată să achite taxa judiciară de timbru în

valoare de 3684,25 lei și timbrul judiciar în valoare de 2,5 lei, aferente

acestei căi de atac.

Împotriva deciziei

sus menționate, a declarat recurs reclamanta SC F.R.Z. SRL MOLDOVIȚA, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat, în

principal, casarea hotărârilor pronunțate și admiterea acțiunii și în

subsidiar, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei

instanțe.

În argumentarea

motivului de nelegalitate invocat, recurenta a reiterat criticile formulate în

apel și a susținut că ambele instanțe au respins probele solicitate, respectiv

proba cu înscrisuri și proba testimonială.

În continuare, a

susținut recurenta că instanța de apel nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra

unui motiv de apel care se referea la faptul că la data de 21 iulie 2008,

pârâta a completat un bilet la ordin, în alb, pentru o sumă nedatorată de

20.000 lei și l-a introdus la plată deși pârâta îi datora suma de 30.781 lei.

A mai susținut

recurenta că ambele instanțe nu au cercetat dacă pârâta s-a achitat de

obligațiile contractuale și nici nu au verificat dacă susținerile sale sunt reale,

în raport de înscrisurile depuse odată cu cererea de chemare în judecată.

Recursul reclamantei

SC F.R.Z. SRL MOLDOVIȚA este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate, dispoziții ce reglementează recursul, ca o cale

extraordinară de atac.

Față de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate, Înalta Curte constată că recurenta nu

a indicat în mod concret dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit, iar

criticile aduse deciziei recurate nu se regăsesc în dispozițiile sus

menționate, acestea vizând de regulă, aplicarea unui text de lege străin

situației de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații

neaplicabile în speță.

Așa fiind, se

constată că singura critică ce ar putea face obiectul analizei instanței de

recurs, prin raportare la dispozițiile art. 1169 C. civ., este cea referitoare

la soluția de respingere a probelor solicitate de către recurenta-reclamantă.

Din această perspectivă, este de observat că instanța de apel, a cărei hotărâre

poate face obiectul analizei în recurs, a examinat corect cauza, raportat la

cerințele prevăzute de art. 1169 C. civ., potrivit căruia

actori

incumbit probatio

.

Astfel,

este

de

observat că în fața instanței de apel nu s-a reiterat cererea de probatorii,

astfel cum susține recurenta, ci apelul a fost soluționat în limitele învestirii,

potrivit dispozițiilor legale ce reglementează această cale de atac. De altfel,

instanța de apel a făcut o amplă și fundamentată examinare a probatoriului

administrat în cauză, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate.

În ceea ce privește

celelalte critici referitoare la stabilirea situației de fapt și modalitatea de

apreciere și interpretare a probatoriului administrat în cauză, cu referire la

sustragerile de material lemnos, se constată că nu pot face obiectul analizei în

această fază procesuală, vizând aspecte de netemeinicie ce constituie atributul

exclusiv al instanțelor anterioare.

Așa fiind, pentru

considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cererea intimatei-pârâte DIRECȚIA SILVICĂ

SUCEAVA de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi

respinsă ca nedovedită, având în vedere că nu s-au depus la dosarul cauzei

dovezi în susținerea cererii formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta SC F.R.Z. SRL MOLDOVIȚA împotriva deciziei nr. 43 din 13 mai 2011

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

decembrie 2011.