ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4087/2011

Ședința publică din 13 decembrie 2011 Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC F.R.Z. SRL MOLDOVIȚA a solicitat obligarea pârâtei Direcția Silvică Suceava la plata sumei de 325.750 lei reprezentând contravaloare lemn, profit nerealizat, penalități de întârziere, cheltuieli pentru scos lemn la drum, amenajare drum forestier și garanție ilegal reținută. Pârâta DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA a formulat întâmpinare, solicitând în principal, respingerea acțiunii ca prematur formulată și în subsidiar ca nefondată și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 9221,24 lei reprezentând valoare garanție.

Prin sentința nr. 5491 din 13 decembrie 2010, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea și cererea reconvențională, reținând în esență, că î ntre părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 25451/2007, pentru partida nr. 16195, pentru un volum de 473 mc, ridicată în totalitate de către reclamantă, potrivit procesului-verbal întocmit și extrasului avizelor de ridicare a cantității de marfă. Cât privește contractul de vânzare cumpărare nr. 170004/2007 pentru partizile nr. 10062 și 10072 pentru care reclamanta susține că nu a ridicat cantitatea de 318 mc în valoare de 114.468,6 lei, acest contract a fost reziliat, întrucât reclamanta nu și-a respectat obligația contractuală de a constitui garanția de bună execuție.

Deși reclamanta a susținut că rezilierea este nelegală, nefiind învestită cu acest capăt de cerere, prima instanță nu a putut proceda la aceste verificări. În ceea ce privește contractul nr. 2331/2007, prima instanță a constatat de asemenea că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate. Astfel, obiectul acestui contract îl reprezintă exploatarea masei lemnoase din partizile nr. 16158 și nr. 16138. La capitolul III referitoare la obligațiile beneficiarului, nu rezultă cea privind amenajarea unui drum forestier, iar reclamanta nu a făcut dovada că a fost împuternicită sau autorizată să execute o asemenea lucrare, ori că se impunea efectuarea ei și nici din probatoriul administrat nu a rezultat efectuarea lucrărilor solicitate.

Cu privire la cererea reconvențională, prima instanță a reținut că reclamanta a depus contravaloarea garanțiilor de bună execuție, așa cum rezultă din copiile ordinelor de plată, iar faptul că pârâta-reclamantă a înțeles să execute aceste garanții în cadrul altor executări, care privesc alte debite, nu permite pârâtei să solicite completarea acestor garanții, întrucât la momentul încheierii contractelor acestea erau complete, pârâta fiind cea care, prin măsura executării silite, a micșorat aceste garanții, deși putea să extindă executarea silită și asupra patrimoniului reclamantei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta S.C. F.R.Z. SRL MOLDOVIȚA, iar prin decizia nr.43 din 13 mai 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că între reclamantă și Direcția Silvică Suceava a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 25451/2005, pentru partida nr. 16195 cu un volum de 473 mc, achitată de reclamantă și pe care Direcția Silvică Suceava nu i-a permis să o ridice în totalitate, respectiv cantitatea de 319,66 mc, deoarece a fost întocmit dosarul de executare nr. 153/2008 al Executorului judecătoresc S.R., iar prin procesul-verbal încheiat în data de 24 septembrie 2008 a fost pus sechestru pentru cantitatea de 222 mc net pe picior și 97,66 mc net în faza la drum auto.

Partida a avut un volum de 473 mc net, cu o valoare de 48908,23 lei, fără TVA, a fost autorizată spre exploatare împuternicitei pârâtei, cu autorizația nr. 1351 din 31 ianuarie 2008 și predată spre exploatare în data de 08 februarie 2008, conform procesului-verbal nr. 994 din 08 februarie 2008, iar la predarea spre exploatare de către reclamantă, nu s-au făcut obiecțiuni cu privire la cantitatea si calitatea masei lemnoase. Partida a fost reprimită la data de 30 decembrie 2008, conform procesului-verbal nr. 6633 din 30 decembrie 2008, neconstatându-se lipsuri. S-a mai reținut că Ocolul silvic Vatra Dornei a emis, conform eșalonării, facturile nr. 00714 din 25 februarie 2008 pentru cantitatea de 13 mc, cu o valoare de 1344,2 lei și 000796 din 25 mai 2008 pentru cantitatea de 460 mc, cu o valoare de 47564 lei, ambele facturi fiind încasate, iar din volumul achitat, pârâta a transportat, conform avizelor de însoțire a masei lemnoase, cantitatea de 128,82 mc.

Urmare a faptului că biletele la ordin emise de reclamantă, pentru încasarea facturii nr. 0000077 din 30 iunie 2008 în valoare de 84679,4 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 842 mc net din partizile nr. 16114 și 10072, în data de 14 iulie 2008, pentru suma de 20.000,00 lei respectiv, 64.697,40 lei au fost refuzate la plată, acestea au fost investite cu formulă executorie prin încheierile din data de 04 septembrie 2008 date în dosarele nr. 1623/334/2008 și 1622/334/2008 ale Judecătoriei Vatra Dornei. În vederea executării acestora, a fost întocmit dosarul de executare nr. 153/2008 al Executorului judecătoresc S.R.

și prin procesul-verbal încheiat în data de 24 septembrie 2008 a fost pus sechestru pentru cantitatea de 222 mc net pe picior și 97 66 mc net în faza la drum auto, iar ulterior acesta a fost vândut prin licitație publică încasându-se suma de 33.230,84 lei cu care a fost acoperită parțial valoarea facturii nr. 0000077 din 30 iunie 2008. S-a reținut așadar faptul că, din această partidă a fost exploatată cantitatea de 448,49 mc volum net (95%), din totalul de 473 mc, diferențele încadrându-se în toleranța de +/- 5%.

În ceea ce privește împrejurarea că reclamanta nu ar fi ridicat o anumită cantitate de material lemnos, s-a apreciat a fi lipsită de relevanță din perspectiva îndeplinirii obligațiilor de către pârâta-intimată cocontractantă, pretinsele abuzuri ale angajaților acesteia din urmă, invocate de apelantă în susținerea pretențiilor deduse judecății, neinteresând în actualul cadru procesual, putând constitui eventual obiect de cercetare de către organele de urmărire penală. Cât privește contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 170004/2007, pentru partizile nr. 10062 și 100072 pentru care reclamanta susține că nu a ridicat cantitatea de 318 mc, în valoare de 114.468,6 lei, acest contract a fost reziliat întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a achita garanția de bună-execuție.

Partida 10062 a avut un volum de 270 mc net, cu o valoare de 20182,4 lei, fără TVA și a fost autorizată spre exploatare împuternicitei pârâtei, B.A., cu autorizația nr. 1115 din 14 iulie 2007 și predată spre exploatare în data de 14 iulie 2007, conform procesului-verbal nr. 5225 din 16 iulie 2007. La predarea spre exploatare nu au fost făcute obiecțiuni cu privire la cantitatea și calitatea masei lemnoase de către reprezentanta reclamantei.

Ocolul silvic Vatra Dornei a emis, conform eșalonării, facturile nr. 4653 din 17 iulie 2008 pentru cantitatea de 88 mc, cu o valoare de 6529,6 lei, 0000558 din 24 septembrie 2007 pentru cantitatea de 92 mc, cu o valoare de 6826,4 lei și 0000522 din 29 august 2007 pentru cantitatea de 92 mc, cu o valoare de 6826,4 lei, toate facturile fiind achitate sau compensate cu valoarea lucrărilor de exploatare din contractul de prestări servicii pentru exploatarea lemnului nr. 23331 din 09 august 2007. Conform rezultatului exploatării partizii nr. 47 din 08 ianuarie 2009, din partidă a fost exploatată și transportată întreaga masă lemnoasă, reclamanta nedepunând nici un document prin care să facă dovada că nu a transportat întreaga masă lemnoasă aferentă acestei partizi.

Partida nr. 10072 a avut un volum net de 461 mc, cu o valoare de 33514,7 lei, iar Ocolul silvic Vatra Dornei a emis, conform eșalonării, facturile nr. 4653 din 17 iulie 2008 pentru cantitatea de 88 mc, cu o valoare de 6529,6 lei și 000077/30 iunie 2008 pentru cantitatea de 374 mc, cu o valoare de 27.189,8 lei. Din total volum facturat a fost încasată numai factura nr. 4653 din 17 iulie 2008 pentru cantitatea de 88 mc cu o valoare de 6529,6 lei, biletele la ordin emise pentru factura nr. 000077 din 30 iunie 2008 pentru cantitatea de 374 mc cu o valoare de 27.189,8 lei fiind refuzate la plată.

Din totalul facturat un volum 88 mc, cu o valoare de 6529,6 lei a fost încasat, 182 mc, cu o valoare de 13231,4 lei a fost stornat cu factura nr. 000011 din 30 septembrie 2010, iar diferența de 192 mc, cu o valoare de 13958,4 lei a fost achitată cu valoarea obținută din vânzarea, prin licitație, a masei lemnoase sechestrate din partida nr. 16195. Astfel, s-a reținut că în condițiile în care, potrivit capitolului VII din contract, există posibilitatea rezilierii unilaterale a acestuia, de care pârâta a înțeles să se prevaleze în momentul neîndeplinirii de către reclamantă a obligației contractuale de a constitui garanția de bună-execuție, aceasta din urmă nu-și poate întemeia pretențiile deduse judecății pe un act juridic desființat din propria culpă.

În ceea ce privește pretențiile reclamantei întemeiate pe prevederile contractului nr. 2331/2007, s-a reținut că obiectul acestuia îl constituie exploatarea masei lemnoase aferentă partizilor nr. 16158 și nr. 16138 și că la capitolul III, referitor la obligațiile beneficiarului, nu se fac nici un fel de referiri cu privire la obligativitatea de amenajare a unui drum forestier. S-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a fost autorizată să execute lucrarea pretinsă, în condițiile în care realitatea ar fi impus această amenajare, nestipulată printre obligațiile contractuale, deși sarcina probei revenea acesteia în aplicarea art. 1169 C. civ.

Nu a fost primită susținerea reclamantei în sensul că, a fost împiedicată în fața primei instanțe să facă dovada pretențiilor invocate, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare consacrat constituțional, în condițiile în care, dispozițiile imperative ale art. 167-241 cuprinse în Titlul III, Capitolul III, Secțiunea a III-a C. proc. civ. au fost respectate întocmai de prima instanță, după cum rezultă fără echivoc, din ansamblul probator al cauzei. Cum, prin încheierea nr. 8 din 06 mai 2011 a acestei instanțe, a fost admisă cererea reclamantei de amânare a plății taxei judiciare de timbru aferentă apelului, până la soluționarea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prin decizia sus menționată aceasta a fost obligată să achite taxa judiciară de timbru în valoare de 3684,25 lei și timbrul judiciar în valoare de 2,5 lei, aferente acestei căi de atac.

Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs reclamanta SC F.R.Z. SRL MOLDOVIȚA, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat, în principal, casarea hotărârilor pronunțate și admiterea acțiunii și în subsidiar, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a reiterat criticile formulate în apel și a susținut că ambele instanțe au respins probele solicitate, respectiv proba cu înscrisuri și proba testimonială. În continuare, a susținut recurenta că instanța de apel nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra unui motiv de apel care se referea la faptul că la data de 21 iulie 2008, pârâta a completat un bilet la ordin, în alb, pentru o sumă nedatorată de 20.000 lei și l-a introdus la plată deși pârâta îi datora suma de 30.781 lei.

A mai susținut recurenta că ambele instanțe nu au cercetat dacă pârâta s-a achitat de obligațiile contractuale și nici nu au verificat dacă susținerile sale sunt reale, în raport de înscrisurile depuse odată cu cererea de chemare în judecată. Recursul reclamantei SC F.R.Z. SRL MOLDOVIȚA este nefondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, dispoziții ce reglementează recursul, ca o cale extraordinară de atac. Față de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate, Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod concret dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit, iar criticile aduse deciziei recurate nu se regăsesc în dispozițiile sus menționate, acestea vizând de regulă, aplicarea unui text de lege străin situației de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță.

Așa fiind, se constată că singura critică ce ar putea face obiectul analizei instanței de recurs, prin raportare la dispozițiile art. 1169 C. civ., este cea referitoare la soluția de respingere a probelor solicitate de către recurenta-reclamantă. Din această perspectivă, este de observat că instanța de apel, a cărei hotărâre poate face obiectul analizei în recurs, a examinat corect cauza, raportat la cerințele prevăzute de art. 1169 C. civ., potrivit căruia actori incumbit probatio . Astfel, este de observat că în fața instanței de apel nu s-a reiterat cererea de probatorii, astfel cum susține recurenta, ci apelul a fost soluționat în limitele învestirii, potrivit dispozițiilor legale ce reglementează această cale de atac.

De altfel, instanța de apel a făcut o amplă și fundamentată examinare a probatoriului administrat în cauză, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate. În ceea ce privește celelalte critici referitoare la stabilirea situației de fapt și modalitatea de apreciere și interpretare a probatoriului administrat în cauză, cu referire la sustragerile de material lemnos, se constată că nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, vizând aspecte de netemeinicie ce constituie atributul exclusiv al instanțelor anterioare. Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., cererea intimatei-pârâte DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită, având în vedere că nu s-au depus la dosarul cauzei dovezi în susținerea cererii formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC F.R.Z. SRL MOLDOVIȚA împotriva deciziei nr. 43 din 13 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2011.