ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1062/2011

Ședința publică de la 10 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 2 septembrie 2008, sub nr. 5865/62/com/2008, reclamantul C.P. Cuciulata a chemat în judecată pârâta D.S. Brașov, solicitând, în principal, să se constate rezilierea de drept a contractului de administrare nr. 2467 din 29 martie 2007 începând cu data de 1 aprilie 2008 și a contractului de servicii publice nr. 206 din 9 ianuarie 2007 încheiat între părți, iar în subsidiar, să se dispună rezilierea celor două contracte de mai sus pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârâtă a obligațiilor asumate, obligarea pârâtei la predarea pe bază de proces-verbal a posesiei suprafeței de fond forestier de 529,5 ha ce face obiectul contractului de administrare și a celui de servicii silvice, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 6 octombrie 2008 pârâta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei în persoana numitului V.S. La termenul de judecată din data de 8 decembrie 2008 reclamantul a arătat că renunță la petitul având ca obiect predarea fondului forestier. Prin sentința nr. 193 din 22 februarie 2010 Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârâtă, a admis cererea formulată de reclamantul C.P. Cuciulata în contradictoriu cu pârâta D.S. Brașov; a constatat desființat de drept contractul de administrare nr. 2462 din 29 martie 2007 încheiat între părți; a dispus rezilierea contractului de servicii nr. 206 din 9 ianuarie 2007 încheiat între părți; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 27,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut dispozițiile legale în materie. Împotriva sentinței comerciale nr. 193 din 22 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov a declarat apel D.S. Brașov care a fost respins prin decizia nr. 62 Ap din 24 iunie 2010. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute în contractele nr. 2462/2007, 206 din 9 ianuarie 2007. Împotriva deciziei nr. 62 Ap din 24 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs R.N.P.R. arătând că decizia este nelegală și netemeinică întrucât instanța a aplicat greșit legea rezultat al interpretării eronate a probelor administrate în cauză.

Motivele de recurs arată recurenta se încadrează în prevederile art. 304 1 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor recurenta arată în esență că cele două contracte au fost semnate de către reprezentanții legali ai părților, iar instanța de fond a reținut greșit modul în care au fost executate cele două contracte. Intimata A.C.P. Cuciulata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Brașov ca fiind temeinică și legală. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Referitor la critica de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Înalta Curte reține că este neîntemeiată deoarece în cauza de față hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină fiind arătate motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, așa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Cu alte cuvinte din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. precum și din considerentele deciziei supuse controlului judiciar, Înalta Curte reține că aceasta este motivată fiind stabilită corectă, în formă clară și concisă situația de fapt, arătându-se adevăratele raporturi între părțile aflate în conflict. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

nu poate fi primit întrucât instanța de apel și-a fundamentat soluția pe raportul juridic dintre părți născut ca urmare a încheierii atât a contractului de administrare nr. 2462 din 29 martie 2007 cât și a contractului de servicii nr. 206 din 9 ianuarie 2007 și s-a pronunțat în raport de acestea constatând în mod corect că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile stipulate în cele două convenții, neschimbând natura și înțelesul clauzelor contractuale care au fost interpretate conform voinței părților. În cadrul susținerii consacrate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta nu arată concret în ce ar consta schimbarea naturii sau înțelesul actului juridic, ci face aprecieri legate de probatoriul administrat cu privire la obligațiile rezultate din acesta.

Critica invocată în susținerea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privește o chestiune de fapt care a fost tranșată de instanța de apel prin motivarea situației de fapt reținând într-o ordine cronologică în ce a constatat neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în art. 25, art. 26 și art. 27 din contractul nr. 2462/2007 și a art. 3 din contractul de servicii silvice nr. 206 din 9 ianuarie 2007. Or, această chestiune se circumscrie aspectelor de netemeinicie și nu de nelegalitate încât nu pot fi supuse controlului instanței de recurs. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că este neîntemeiat față de dispoziția legală invocată și de motivele arătate de recurentă.

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Doctrina juridică a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii. Din această perspectivă și din criticile recurate, Înalta Curte reține că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței. Astfel, în mod corect a reținut instanța de apel că pârâta D.S.

Brașov nu a dovedit îndeplinirea obligațiilor contractuale izvorâte din cele două contracte supuse controlului judiciar și în consecință a menținut sentința comercială nr. 193/C din 2 februarie 2010 prin care s-a constatat desființat de drept contractul de administrare nr. 2462 din 29 martie 2007 și s-a dispus rezilierea contractului de servicii nr. 206 din 9 ianuarie 2007. În acest context nu este lipsit de relevanță de a sublinia faptul că recurenta nu arată în mod concret ce dispoziții legale au fost încălcate, ci criticile recurentei privesc o reapreciere a înscrisurilor („actele depuse la dosar”, „toate actele întocmite de către subsemnata au fost avizate și însușite de către reprezentantul legal al reclamantei, L.V.”), stare de fapt necenzurabilă în recurs.

Aceste critici se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii recurate, astfel încât nu pot fi cenzurate în recurs. Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat. În temeiul art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei doar suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată având în vedere obiectul litigiului și activitatea domnului avocat în condițiile în care acesta s-a prezentat la un singur termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta R.N.P.R. prin D.S. Brașov împotriva deciziei nr. 62/Ap din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei A.C.P. Cuciulata, suma de 5000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.