ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5293/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 21/D din 23 ianuarie

2009, Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul Municipiul

S. prin Primar în contradictoriu cu pârâții Regia N.P.–R. Brașov și I.C.A.S. București.

A obligat pârâtul I.C.A.S.

București să achite reclamantului suma de 394.368,17 RON, reprezentând beneficiul

obținut din exploatarea masei lemnoase de pe terenul ce a fost retrocedat reclamantului,

în perioada 27 septembrie 2005–27 februarie 2006, și suma de 210.482,31 RON, cu

titlu de despăgubiri datorate pentru prejudiciul cauzat fondului forestier.

A obligat pârâta Regia

N.P.–R. Brașov să plătească reclamantului suma de 330.697,22 RON, cu titlu de despăgubiri

datorate pentru prejudiciul cauzat fondului forestier și suma de 116.714 RON, reprezentând

contravaloarea lucrărilor de împădurire și completări efectuate în suprafețele regenerate.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că reclamantului Municipiul S., prin hotărârea

din anul 2005 a Comisiei Județene Brașov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar,

i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra 7.240 ha. teren cu vegetație

forestieră, fiind emis titlul de proprietate din anul 2006.

La data de 22

decembrie 2005, între Direcția Silvică Brașov, în calitate de administrator, și

Municipiul S., în calitate de beneficiar, s-a încheiat un contract de administrare,

în temeiul căruia, administratorul și-a asumat sarcina de a administra, prin Ocolul

Silvic Brașov, fondul forestier, obiect al dreptului de proprietate al beneficiarului.

În baza acestui contract,

Ocolul Silvic Brașov, aflat în subordinea pârâtului I.C.A.S. București, a asigurat

administrarea terenului în perioada 27 septembrie 2005–27 februarie 2006, dată de

la care administrarea a fost preluată de Direcția Silvică Brașov, din cadrul pârâtei

Regia N.P.–R. Brașov, până la data de 05 octombrie 2006, obligația administratorului,

angajată prin contract, fiind aceea de a asigura integritatea fondului forestier,

a vegetației forestiere.

Instanța a reținut, din

examinarea actelor de control întocmite de pârâți, că în perioada în care terenul

s-a aflat în administrarea Ocolului Silvic Experimental S., din subordinea I.C.A.S.

București, au avut loc tăieri ilegale de masă lemnoasă în valoare de 210.482,31

RON, iar în perioada în care fondul forestier s-a aflat în administrarea Direcției

Silvice Brașov, structură a Regiei N.P.–R. Brașov, valoarea tăierilor ilegale a

fost estimată la suma de 330.697,22 RON.

Tot astfel, instanța a

statuat că reclamantul a efectuat lucrări de împădurire și regenerare, pentru care

a alocat din bugetul propriu suma de 116.714,32 RON.

Raportat la obiectul pretențiilor

reclamantului, Tribunalul a examinat expertiza contabilă efectuată în cauză, concluzionând

că beneficiul ce i se cuvine reclamantului pentru perioada în care pârâtul I.C.A.S.

București, prin Ocolul Silvic Experimental S., a exploatat masa lemnoasă de pe fondul

forestier, este de 394.368,17 RON, considerentele sentinței cuprinzând largi analize

a modului în care lucrarea tehnică de specialitate a cercetat documentele contabile

ale pârâtului, luând în considerare achitarea de către acesta a unei părți din această

sumă, în cuantum de 58.731,22 RON. La adoptarea soluției au fost avute în vedere

prevederile art. 40 din Legea nr. 1/2000, împrejurarea că pârâtul a fost administratorul

fondului forestier, iar pentru exploatarea masei lemnoase de pe terenul care aparține

în proprietatea reclamantului, beneficiul obținut se cuvine proprietarului după

deducerea cheltuielilor de exploatare.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel pârâtul I.C.A.S. București și pârâta Regia N.P.-R Brașov, iar prin

decizia civilă nr. 14 din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov s-a admis apelul,

s-a modificat în tot hotărârea instanței de fond în sensul obligării pârâtului să

plătească Municipiului S. prin Primar suma de 270.498,17 RON cu titlu de beneficiu

obținut din exploatarea masei lemnoase, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această

hotărârea au fost reținute următoarele considerente:

Pârâta Regia N.P.–R.

Brașov, a avut în administrare fondul forestier proprietatea reclamantului în perioada

27 februarie 2006–05 octombrie 2006, interval de timp în care au avut loc tăieri

ilegale de masă lemnoasă, estimate la suma de 330.697,22 RON, conform actelor de

control atașate la dosar.

Temeiul avut în vedere

de prima instanță la angajarea răspunderii materiale a pârâtei este reglementat

de art. 35 din Legea nr. 1/2000, în conformitate cu care „ocoalele silvice și actualii

deținători răspund de paza și protecția vegetației forestiere de pe terenurile solicitate

de foștii proprietari și după punerea în posesie, până la formarea structurilor

proprii de pază sau de administrare ori până la încheierea unor contracte de administrare

și pază cu un ocol silvic, dar nu mai târziu de 180 de zile de la punerea în posesie.

Contravaloarea cheltuielilor aferente acestor servicii se suportă de la bugetul

de sat”.

În aplicarea acestor dispoziții,

în mod temeinic prima instanță a statuat că obligația pârâtei Regia N.P.–R.

Brașov își are izvorul în lege, îndeplinirea necorespunzătoare a terenului cu destinație

forestieră, constând în tolerarea tăierilor ilegale, dând naștere obligației de

dezdăunare.

În cauză nu pot fi invocate

clauze de exonerare a răspunderii pârâtei, în calitate de administrator, sub cuvânt

că răspunderea ar reveni pădurarilor, câtă vreme la data producerii prejudiciului

nu exista niciun raport juridic între reclamant și personalul silvic însărcinat

cu supravegherea directă a fondului forestier. Pe de altă parte, astfel cum s-a

susținut de către reclamant în întâmpinare, prevederile art. 107 din Legea nr. 26/1996

vizează recuperarea prejudiciului de către contravenienți sau autorii faptelor penale.

În mod corespunzător,

obligarea pârâtei la plata sumei de 116.714 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor

de împădurire și completări efectuate în suprafețele neregenerate, este în acord

cu dispozițiile legale avute în vedere de tribunal. În condițiile în care reclamantul

a alocat din bugetul propriu această sumă, pentru suportarea lucrărilor de împădurire

și regenerare, restituirea sumei în cuantumul arătat revine pârâtei Regia N.P.–R.

Brașov, căreia îi revine obligația de suportare a cheltuielilor de împădurire, în

temeiul art. 40 din Legea nr. 1/2000, respectiv art. 136 din Legea nr. 46/2008.

Astfel cum a reținut și prima instanță în interpretarea acestui din urmă text de

lege, constituirea fondului de conservare și regenerare a pădurilor, din care Regia

N.P.-R. Brașov, plătește sumele cu această destinație, nu înseamnă transferul obligației

de plată către Ministerul Finanțelor Publice, cum s-a sugerat și în cuprinsul motivelor

de apel, determinând doar sursa de finanțare a lucrărilor.

Instanța de apel a mai

reținut că pe parcursul litigiului desfășurat în fața primei instanțe, calitatea

de reprezentant convențional al reclamantului a revenit avocaților I.D. - cabinet

individual, și D.D. - S.C.A. „D.A.”, astfel cum această calitate este atestată cu

delegațiile aflate la dosarul cauzei, conform art. 3 din Legea nr. nr. 51/1995,

în reprezentarea mandatului dat de reclamanta Municipiul S. prin Primar. Faptul

că doar unul dintre apărători s-a prezentat în susținerea intereselor procesuale

ale reclamantului – în fapt avocatul D.D. formulând cererea de scutire a reclamantului

de la obligația de plată a taxei judiciare de timbru – nu conduce la înlăturarea

onorariului recunoscut de instanță, prestația celor doi apărători fiind unitară

chiar în ipoteza în care doar unul dintre aceștia a susținut-o în dezbaterile contradictorii.

S-a mai reținut că este

întemeiată critica din apel vizând cuantumul beneficiului obținut de pârâtă din

exploatarea masei lemnoase de pe fondul forestier proprietatea reclamantului.

Completarea la raportul

de expertiză contabilă, realizată în apel pe baza obiectivelor solicitate de apelantul

pârât, concluzionează că pentru perioada cât această parte a avut în administrare

fondul forestier, beneficiul obținut și care se cuvine proprietarului este de 329.229,39

RON, din care s-a efectuat o plată parțială, de 58.731,22 RON, rezultând o diferență

de 270.498,17 RON, asupra căreia reclamantul și pârâtul apelant au achiesat.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs pârâții Regia N.P.-R. Brașov prin Direcția Silvică Brașov și

I.C.A.S. București.

Astfel criticile aduse

hotărârii instanței de apel de către Regia N.P.-R. Brașov prin Direcția Silvică

Brașov, vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că instanța

de apel nu a avut în vedere că Regia P.L. Săcele, noul administrator al reclamantei

a preluat și întreg personalul silvic, iar pentru pagubele înregistrate s-au luat

angajamente de plată.

De asemenea se învederează

că paguba s-a produs atât timp cât terenul forestier s-a aflat în deținerea Ocolului

Silvic Experimental S.

O altă critică vizează

greșita aplicare a legii în condițiile în care instanța a considerat că art. 107

din Legea nr. 261/1996 vizează numai recuperarea prejudiciului produs de contravenienți

sau autorii faptelor penale fără a se ține cont de dispozițiile alin. (2) din acest

art. și nici de prevederile art. 63 lit. b) din Legea nr. 26/1996 în sensul că fondul

de regenerare se constituie din despăgubirile pentru daune produse fondului forestier.

Se mai susține că deși masa lemnoasă a fost sustrasă nelegal instanța de apel face

referire la situații eronate și străine de natura pricinii, nefiind luat în considerare

contractul de administrare din 22 decembrie 2009.

Recurentul I.C.A.S. București

a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel se învederează

că de la data de 4 ianuarie 2006 pădurarii au devenit salariații reclamantului și

prin urmare, sunt răspunzători numai de la această dată.

În

aceeasi idee, se menționează

că Protocolul de predare primire în administrare a

fondului forestier proprietate

publică a Municipiului S. din 7 martie 2006, stipulează clar că întreaga responsabilitate

privind integritatea fondului forestier, se transferă de la Ocolul Silvic Săcele,

la Ocolul Silvic Brașov.

O alta critică adusă hotărârii

instanței de apel vizează neexaminarea tuturor motivelor de apel, solicitindu-se

astfel casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța de apel a examinat

și analizat cauza prin prisma tuturor motivelor de apel raportat atât la obiectul

dedus judecății, cât și la concluziile completării raportului de expertiză contabilă,

efectuată în apel, și la faptul că din suma de 329.229,39 RON s-a efecuat o plată

parțială de 58.731,22 RON rezultând astfel o diferență de 270.498,17 RON, cu privire

la care părțile au achiesat.

De altfel, este de reținut

că nici una din părți nu au formulat obiecțiuni la completarea raportului de expertiză,

efectuată de expertul contabil M.M. (fapt ce rezultă din încheierea de ședință din

01 februarie 2010 dosarul instanței de apel), ceea ce echivalează cu însușirea concluziilor

din completarea raportului de expertiză în sensul celor expuse.

Or, față de această situație,

instanța de apel a făcut o legală interpretare și aplicare a legii prin raportare

la achiesarea părților la concluziile din completarea raportului de expertiză,

în condițiile în care instanța a reținut că a fost efectuată o plată parțială de

58.731,22 RON, rămânând un rest de plată de 20.489,17 RON.

Din această perspectivă,

sunt nefondate criticile recurentilor legate de greșita aplicare a legii prin prisma

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nefondate sunt și criticile

legate de motivarea hotărârii în sensul că ar conține elemente confuze și străine

de obiectul cauzei, în condițiile în care considerentele hotărârii instanței de

apel se circumscriu exigențelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Motivarea unei hotărâri

nu este o problemă de volum, ci una de

esență, scopul ei fiind acela de a explica măsurile

adoptate de instanță. De altfel, este de reținut că sunt îndeplinite condițiile

procedurale privind motivarea unei hotărârii,

chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui

argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte

că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logico-juridice.

Or, din această perspectivă

nici una din criticile aduse de recurenții hotărârii instanței de apel nu sunt fondate

și nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., ambele recursuri

urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de pârâții Regia N.P.-R. Brașov prin Direcția Silvică Brașov

și de I.C.A.S. București împotriva deciziei nr. 14Ap din 15 februarie 2010 a Curții

de Apel Brașov, secția civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2011.