ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1778/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1778/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin Sentința civilă nr.

1344 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Reșița, în contradictoriu cu pârâta

Consiliul Local Obreja prin Primar.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 2796/115/2009, reclamanta SC A.

SRL Reșița, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local Obreja prin Primar, a

solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 155.751,10 RON inclusiv TVA,

reactualizată la data efectuării plății și obligarea debitorului la plata

cheltuielilor de judecată.

Reclamanta nu și-a

întemeiat în drept acțiunea.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Între părți a existat

un contract de prestări servicii prin care reclamanta s-a angajat să

întocmească documentația pentru accesarea unui fond SAPARD, documentație

alcătuită din cerere de finanțare, studiu de fezabilitate și studii de teren,

valoarea contractului fiind de 186.766 RON.

Termenul de executare

al contractului a fost de 60 de zile de la data primirii informațiilor necesare

întocmirii documentației.

Contractul a fost

încheiat la 24 martie 2006, iar la 23 iulie  2007 pârâta beneficiară a atenționat

scris că reclamanta nu a respectat termenul de predare a unei părți din

documentația de finanțare (măsurători topo în format digital, stereo 70 vizate

de către ANCPI și studii de teren), iar la 24 iulie  2007 printr-o altă adresă

este somată reclamanta că nepredarea documentelor reprezintă acord de reziliere

al contractului.

La 1 august  2007

reclamanta a fost din nou atenționată că nu a depus o parte din documentație și

că plata serviciilor deja prestate va fi făcută numai după depunerea documentelor

necesare în vederea efectuării plății.

S-a încercat

stingerea litigiului pe cale amiabilă prin procedura concilierii, însă părțile

nu au reușit să ajungă la o înțelegere. Pârâta a plătit 39.000 RON pentru

partea din contract deja executată și a fost de acord să mai plătească încă

20.000 RON pentru restul de contract executat, însă nu întreaga suma solicitată

de către reclamantă.

Reclamanta nu este

îndreptățită să solicite plata prețului înainte de a fi făcut dovada

îndeplinirii propriei ei obligații deoarece potrivit art. 970 C. civ.

convențiile trebuie executate cu bună credință și nimeni nu poate invoca

propria culpă pentru a i se recunoaște un drept. În contractul dintre părți nu

este prevăzută o posibilitate de executare fragmentată deoarece toate cele trei

elemente înscrise în obiectul contractului făceau parte din documentația

necesară accesării unui fond SAPARD pentru amenajare drum forestier Var. Din

contract a rezultat că plata prețului urma să se facă în 2 tranșe, prin urmare

nu se plăteau separat fiecare dintre cele 3 elemente ale obiectului

contractului.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel creditoarea SC A. SRL, solicitând

admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței apelate în sensul

admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea apelului

reclamanta arată că instanța de fond a respins în mod netemeinic acțiunea

comercială, reținând în cuprinsul considerentelor, că "creditoarea nu și-a

întemeiat în drept acțiunea", deși din cuprinsul cererii de chemare în

judecată, antepenultimul aliniat, rezultă clar temeiul de drept al acțiunii

(mai puțin art. 1 Cod Com.).

De asemenea, apelanta

arată că prima instanță a reținut în cuprinsul considerentelor un motiv care nu

are nici o legătură cu cauza și un fapt care nu încadrează nici un motiv

invocat în acțiune și anume că „nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a i

se recunoaște un drept", prima instanța neanalizând absolut niciunul

dintre motivele invocate prin acțiune cu privire la existenta creanței, exigibilitatea

si lichiditatea ei.

Se mai arată de către

apelantă că instanța de fond a reținut două considerente pentru care a respins

acțiunea și anume că „reclamanta nu este îndreptățită să solicite plata

prețului înainte de a fi făcut dovada îndeplinirii propriei ei obligații,

deoarece potrivit art. 970 C. civ.….”, deși condiția reținută de instanță

rezultă din interpretarea art. 1020 și 1021 C. civ. și nu din art. 970 C. civ.

Apelanta arată că

instanța de fond a reținut această condiție fără a arăta cum a ajuns la această

concluzie și fără a analiza nici un mijloc de probă.

Creditoarea apelantă

susține că instanța de fond a mai reținut în considerentele sentinței atacate

că „în contractul dintre părți nu este prevăzută o posibilitate de executare

fragmentară, deoarece toate cele trei elemente înscrise în obiectul

contractului făceau parte din documentația necesară accesării unui fond SAPARD

pentru. Din contract rezultă că plata prețului urma să se facă în 2 tranșe,

prin urmare nu se plăteau separat fiecare dintre cele 3 elemente ale obiectului

contractului”, acesta fiind cel de-al doilea considerent pentru care a fost

respinsă acțiunea.

Apelanta susține că

acest considerent este neîntemeiat deoarece nu are nicio legătură modul în care

părțile au înțeles să se facă plata prețului contractului cu principiul

indivizibilității plății pe care prima instanță l-a reținut, deși acest

principiu funcționează în favoarea creditorului și nu al debitorului.

Se mai arată de către

apelantă că prima instanță trebuia să analizeze și aliniatul anterior celui

reținut, în care s-a arătat valoarea fiecărei lucrări și din a cărui analiză

coroborată cu analiza aliniatului reținut de către instanță, rezultă că pârâta

are obligația de a plăti 3 lucrări (în cazul în care reclamanta le execută),

fiecare lucrare cu prețul arătat, în 2 tranșe. Din interpretarea acestor două

clauze contractuale nu rezultă nicidecum exonerarea pârâtei de la plata

primelor două lucrări în cazul în care reclamanta nu o realizează și pe cea

de-a treia lucrare.

În plus, apelanta

susține că foarte importantă era și analizarea înscrisului ce conține o adresă

a pârâtei către reclamantă care conține o exprimare de voința în sensul

rezoluțiunii clauzei contractuale ce conține obligația reclamantei de efectuare

a celei de-a treia lucrări „studii de teren" și obligația corelativa a

pârâtei de a plăti această lucrare. Faptul luării la cunoștință de către

reclamantă, acela al acceptării și al neexecutării lucrării „studii de

teren", echivalează cu o rezoluțiune bilaterale a acestei clauze.

Nemaiexistând obligația de efectuare a acestei lucrări, nici prima instanța nu

putea lua în considerare faptul că „în contractul dintre părți nu este

prevăzută o posibilitate de executare fragmentară deoarece cele trei elemente

înscrise în." și faptul că „nu se plăteau separat fiecare dintre cele trei

elemente ale obiectului contractului".

În probațiune,

creditoarea apelantă a depus la dosar extras din proiectul de finanțare și

anume foaia de capăt care face dovada că SC A. SRL a realizat proiectul

„Amenajare drum forestier, sat Var, comuna Obreja, județ Caraș Severin”.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în baza art. 294 și urm. C. proc. civ., raportat la

motivele de apel invocate, precum și la susținerile intimatei din concluziile

scrise depuse la dosar, Curtea a constatat că apelul de față este neîntemeiat

pentru următoarele considerente:

Între părți s-a

încheiat la data de 24 martie 2006 un contract de prestări servicii care avea

ca obiect întocmirea documentației necesare pentru accesarea unui fond SAPARD

în vederea realizării unui drum forestier în localitatea Var din comuna Obreja,

jud. Timiș. Documentația necesară era alcătuită din trei faze distincte și

anume cerere de finanțare, studiu de fezabilitate și studii de teren.

Cu privire la cea

de-a treia fază a documentației și anume studiu de teren părțile au reziliat de

comun acord contractul, respectiv această clauză a fost practic înlăturată din

obligațiile contractuale ale reclamantei, rămânând în litigiu doar clauzele

privind realizarea cererii de finanțare și a studiului de fezabilitate.

Cu privire la

realizarea cererii de finanțare se constată că ambele părți susțin că această

cerere a fost într-adevăr realizată de către reclamantă și contravaloarea

acestei faze a documentației necesare accesării fondului SAPARD a fost achitată

de către pârâta Primăria Obreja.

Cu privire la

realizarea celei de-a doua faze a documentației și anume realizarea studiului

de fezabilitate susținerile părților sunt contradictorii,respectiv reclamanta susține

că și-a îndeplinit obligația contractuală și a întocmit documentația

referitoare la studiul de fezabilitate deși nu în nume propriu ci

subcontractând această obligație contractuală către o altă societate SC A.E.

SRL, iar pârâta susține că această fază a documentației nu a fost întocmită de

către reclamantă ci de către o altă societate cu care s-a încheiat un nou

contract deoarece datorită neîndepliniri obligațiilor contractuale de către

reclamantă la termenul stabilit în contract exista pericolul pierderii

fondurilor SAPARD.

Pârâta nu a precizat

cu care societate a efectuat cea de-a doua fază a proiectului intitulată studiu

de fezabilitate depunând însă la dosar două contracte diferite, unul la dosar

încheiat între Consiliul Local Obreja și SC C.C. SRL Craiova, având ca obiect

realizarea de studii fotogrametrice și topografice pentru proiectul tehnic

Amenajare drum forestier Var și cel de-al doilea încheiat între Consiliul Local

Obreja și SC A. SRL Drobeta Turnu Severin având ca obiect servicii de proiectare

- elaborarea de studiu geologo tehnic Amenajare drum forestier Var,

depunându-se la dosar și copia facturilor fiscale cu care a fost achitată

contravaloarea serviciilor prestate de către cele două societăți menționate mai

sus.

De asemenea, la dosar

a fost depus de către reclamantă Contractul de prestări servicii nr. 13 din 29

martie 2006 încheiat între SC A.E. SRL și SC A. SRL având ca obiect realizarea

de către SC A.E. SRL a documentației necesare pentru accesarea fondului de

finanțare SAPARD pentru proiectul Amenajare drum forestier Var, documentație

alcătuită din studiu de fezabilitate și studiu de teren.

Având în vedere că

aceste contracte depuse în probațiune nu au făcut dovada cu privire la persoana

juridică care a întocmit cea de-a doua fază a documentației necesare accesării

fondurilor SAPARD și anume studiu de fezabilitate, instanța a întocmit o adresă

către Agenția de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, Centrul regional

Timiș, pentru a se comunica dacă s-a aprobat și s-a finanțat proiectul

Amenajare drum forestier Var, comuna Obreja, dacă cererea de finanțare a fost

redactată de către SC A. SRL și dacă studiul de fezabilitate pentru acest

proiect a fost întocmit de către SC A.E. SRL.

La această adresă s-a

răspuns în sensul că într-adevăr Consiliul Local Obreja a beneficiat de

finanțare nerambursabilă SAPARD, cererea de finanțare a fost depusă în sesiunea

mai 2006, însă nu există nici un document din care să reiasă cine a redactat

cererea de finanțare, iar studiul de fezabilitate a fost întocmit de către SC A.E.

SRL.

În continuare părțile

au susținut următoarele:

Reclamanta a

susținut, pe de o parte, că și-a îndeplinit întocmai obligațiile contractuale

astfel că i se cuvine plata în totalitate a sumelor stabilite prin contract,

iar pârâta a susținut că din cauza neîndeplinirii la timp a obligațiilor

asumate de reclamantă prin contract a fost nevoită să apeleze la alte societăți

care să finalizeze documentația necesară și în acest fel să acceseze la timp

fondurile nerambursabile SAPARD pentru amenajarea drumului forestier.

Cu privire la

depunerea în termen a documentației la care s-a obligat reclamanta nu a făcut

nicio dovadă potrivit art. 1169 C. civ. conform căruia cel care face o

susținere în fața instanței trebuie să o dovedească, însă a arătat că pârâta a

recunoscut faptul că are de plătit întreaga sumă solicitată de către reclamantă

prin înscrisul depus la dosar în care se arată următoarele: Consiliul Local

Obreja recunoaște că are să plătească suma de 155.751,10 RON inclusiv TVA

conform Contractului de prestări servicii nr. 571 din 24 martie 2006. Debitorul

Consiliul Local Obreja a oferit suma de 20.000 RON, SC A. SRL nefiind de acord

cu propunerea Consiliului Local Obreja astfel că „soluționarea litigiului

rămâne în competența Tribunalului Reșița”.

Acest înscris

intitulat „concluzii cu privire la fondul cauzei” a fost întocmit la 21 mai  2009

și este contrazis de un alt înscris cu același titlu încheiat la aceeași dată

între părți și depus la dosar în care se arată că debitorul Consiliul Local

Obreja recunoaște că are să plătească suma de 155.751,10 RON conform Contractului

de prestări servicii nr. 571 din 24 martie 2006, dar consideră că nu au fost

respectate toate condițiile din contract, iar SC A. SRL susține că toate

condițiile contractuale au fost respectate și nu este de acord cu propunerea

Consiliului Local Obreja prin care i s-a oferit suma de 20.000 RON.

Înscrisul invocat de

reclamantă în dovedirea pretențiilor sale nu poate constitui o recunoaștere în

fața instanței, așa cum a susținut reclamanta apelantă, deoarece a fost

încheiat între reclamantă și Consiliul Local Obreja reprezentat prin secretar,

ori secretarul primăriei nu este reprezentantul legal al consiliului local.

Totodată, în virtutea

rolului activ, instanța a pus în vedere reclamantei să depună la dosar acte din

care să rezulte îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, precum și

facturile pe care le-a emis pe seama pârâtei pentru sumele pe care le pretinde

de la aceasta.

Reclamanta a

comunicat instanței prin înscrisul de la dosar că pentru întreaga valoare a

contractului s-a emis o Factură proforma nr. 54 din 6 august  2007 însă a emis

o singură Factură fiscală nr. 54 din 1 decembrie 2007 pentru suma de 20.000 RON

pe care pârâta a și achitat-o reprezentând întocmire documentație SAPARD

conform Contractului de prestări servicii nr. 571 din 24 martie 2006 întrucât a

doua factură pentru suma solicitată prin prezenta acțiune urma să o emită în

momentul plății creanței solicitate.

Cu privire la

depunerea de acte din care să rezulte îndeplinirea obligațiilor sale

contractuale reclamanta a învederat instanței că deține extras din proiectul de

finanțare și anume foaia de capăt din care rezultă că SC A. SRL a realizat

proiectul Amenajare drum forestier și în cazul în care instanța consideră că

aceste înscrisuri nu fac dovada deplină să solicite din partea SAPARD să i se

comunice cine a realizat lucrarea „Amenajare drum forestier sat Var”.

La solicitarea

instanței de a prezenta în dovedire procesul verbal încheiat între părți cu

privire la depunerea documentației întocmite de reclamantă și a cărei

contravaloare o solicită reclamanta a comunicat că nu a întocmit un proces

verbal privind depunerea acestei lucrări.

Coroborând toate

aceste probe administrate în cauză, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut

dovada îndeplinirii în totalitate și la termen a obligațiilor sale, respectiv

nu a făcut dovada cuantumului creanței pe care o deține pe seama pârâtei,

nedepunând la dosar nici procesul verbal de recepție a acestei lucrări și nici

factură fiscală cu privire la suma solicitată prin acțiune.

În consecință, prin Decizia

civilă nr. 149/A din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

a respins apelul formulat de reclamanta SC A. SRL.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Reșița, în cadrul termenului

legal, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

recurată în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii.

În susținerea

recursului au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.

7 și 8 C. proc. civ.

În raport de motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat

că deși instanța de apel reține faptul că cea de a treia clauză din contractul

de prestări servicii a fost reziliată prin acordul părților, din considerentele

deciziei reiese faptul că acțiunea a fost respinsă pentru neîndeplinirea

obligației cu privire la,, studii de teren ” .

Cu privire la

realizarea primei faze, instanța de apel deși reține că această fază a fost

realizată, suma aferentă acesteia s-a reținut greșit că a fost achitată. Plata

pentru această etapă a fost recunoscută și achitată parțial de către recurentă.

Cu privire la cea de

a doua fază a documentației greșit s-a reținut că reclamanta nu și-a îndeplinit

obligația contractuală, apreciind că au fost efectuate toate dovezile pentru

întocmirea studiului de fezabilitate. În continuare face trimitere la actele

depuse în susținerea cererii.

Susține de asemenea

că instanța de apel nu a dat eficiență faptului că pârâta a recunoscut plata

sumei de 155.751,10 RON, inclusiv TVA, aceasta fiind de acord cu plata sumei de

20.000 RON, în acest sens instanța nu a cercetat probele aflate în dosar.

În raport de

considerentele privind neachitarea prețului de către pârâtă, apreciază că

aceasta avea la îndemână acțiunea în rezoluțiunea contractului, nefiind în

situația invocării excepției de neexecutare a contractului.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente .

Recurenta a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sprijinul criticii potrivit

căreia instanța de apel a realizat o motivare contradictorie a deciziei atacată.

În raport de acest

motiv de nelegalitate, recurenta în realitate a făcut trimitere la probatoriile

administrate și la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, aspect care scapă

controlului de legalitate în această fază procesuală.

Din punct de vedere al

îndeplinirii cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că

hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților, acestea susținând dispozitivul deciziei pronunțată.

Nu pot fi analizate

în această fază procesuală susținerile recurentei cu privire la necercetarea

probelor din dosar, care în opinia sa ar fi condus la o altă situație de fapt,

întrucât o asemenea reapreciere a dovezilor nu poate fi circumscrisă vreuneia

dintre motivele arătate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Singura chestiune de

nelegalitate care poate fi analizată este cea legată de semnificația procesului

verbal de conciliere pentru serviciile neîndeplinite.

În cauză, hotărârea

instanței de apel nu este susceptibilă de critică sub aspectul dispozițiilor

legale care conferă deplină valabilitate și efecte juridice recunoașterii

părților făcute cu ocazia concilierii prealabile directe prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., procedură al cărui scop declarat a fost de încercare de

soluționare amiabilă a litigiilor dintre comercianți anterior introducerii

acțiunii în justiție.

În cauză, înscrisul

însușit de pârâtă sub semnătura secretarului Consiliului Local Obreja, nu poate

constitui o probă, cu o valoare juridică relevantă, întrucât procesul verbal de

conciliere nu poartă semnătura reprezentantului legal al Consiliului Local

Obreja. Caracterul expres și incontestabil al recunoașterii datoriei nu poate

fi pus în discuție în lipsa semnăturii reprezentantul legal al intimatei.

Or, instanța de apel

nu a încălcat dispozițiile legale privind valoarea probatorie a înscrisului mai

sus examinat.

Așa fiind, Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL Reșița, împotriva Deciziei

civile nr. 149/A din 27 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2011.