ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1778/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin Sentința civilă nr. 1344 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Reșița, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local Obreja prin Primar. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 2796/115/2009, reclamanta SC A. SRL Reșița, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local Obreja prin Primar, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 155.751,10 RON inclusiv TVA, reactualizată la data efectuării plății și obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta nu și-a întemeiat în drept acțiunea. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Între părți a existat un contract de prestări servicii prin care reclamanta s-a angajat să întocmească documentația pentru accesarea unui fond SAPARD, documentație alcătuită din cerere de finanțare, studiu de fezabilitate și studii de teren, valoarea contractului fiind de 186.766 RON. Termenul de executare al contractului a fost de 60 de zile de la data primirii informațiilor necesare întocmirii documentației. Contractul a fost încheiat la 24 martie 2006, iar la 23 iulie 2007 pârâta beneficiară a atenționat scris că reclamanta nu a respectat termenul de predare a unei părți din documentația de finanțare (măsurători topo în format digital, stereo 70 vizate de către ANCPI și studii de teren), iar la 24 iulie 2007 printr-o altă adresă este somată reclamanta că nepredarea documentelor reprezintă acord de reziliere al contractului.

La 1 august 2007 reclamanta a fost din nou atenționată că nu a depus o parte din documentație și că plata serviciilor deja prestate va fi făcută numai după depunerea documentelor necesare în vederea efectuării plății. S-a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă prin procedura concilierii, însă părțile nu au reușit să ajungă la o înțelegere. Pârâta a plătit 39.000 RON pentru partea din contract deja executată și a fost de acord să mai plătească încă 20.000 RON pentru restul de contract executat, însă nu întreaga suma solicitată de către reclamantă. Reclamanta nu este îndreptățită să solicite plata prețului înainte de a fi făcut dovada îndeplinirii propriei ei obligații deoarece potrivit art. 970 C. civ.

convențiile trebuie executate cu bună credință și nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a i se recunoaște un drept. În contractul dintre părți nu este prevăzută o posibilitate de executare fragmentată deoarece toate cele trei elemente înscrise în obiectul contractului făceau parte din documentația necesară accesării unui fond SAPARD pentru amenajare drum forestier Var. Din contract a rezultat că plata prețului urma să se facă în 2 tranșe, prin urmare nu se plăteau separat fiecare dintre cele 3 elemente ale obiectului contractului. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel creditoarea SC A. SRL, solicitând admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea apelului reclamanta arată că instanța de fond a respins în mod netemeinic acțiunea comercială, reținând în cuprinsul considerentelor, că "creditoarea nu și-a întemeiat în drept acțiunea", deși din cuprinsul cererii de chemare în judecată, antepenultimul aliniat, rezultă clar temeiul de drept al acțiunii (mai puțin art. 1 Cod Com.). De asemenea, apelanta arată că prima instanță a reținut în cuprinsul considerentelor un motiv care nu are nici o legătură cu cauza și un fapt care nu încadrează nici un motiv invocat în acțiune și anume că „nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a i se recunoaște un drept", prima instanța neanalizând absolut niciunul dintre motivele invocate prin acțiune cu privire la existenta creanței, exigibilitatea si lichiditatea ei.

Se mai arată de către apelantă că instanța de fond a reținut două considerente pentru care a respins acțiunea și anume că „reclamanta nu este îndreptățită să solicite plata prețului înainte de a fi făcut dovada îndeplinirii propriei ei obligații, deoarece potrivit art. 970 C. civ.….”, deși condiția reținută de instanță rezultă din interpretarea art. 1020 și 1021 C. civ. și nu din art. 970 C. civ. Apelanta arată că instanța de fond a reținut această condiție fără a arăta cum a ajuns la această concluzie și fără a analiza nici un mijloc de probă. Creditoarea apelantă susține că instanța de fond a mai reținut în considerentele sentinței atacate că „în contractul dintre părți nu este prevăzută o posibilitate de executare fragmentară, deoarece toate cele trei elemente înscrise în obiectul contractului făceau parte din documentația necesară accesării unui fond SAPARD pentru.

Din contract rezultă că plata prețului urma să se facă în 2 tranșe, prin urmare nu se plăteau separat fiecare dintre cele 3 elemente ale obiectului contractului”, acesta fiind cel de-al doilea considerent pentru care a fost respinsă acțiunea. Apelanta susține că acest considerent este neîntemeiat deoarece nu are nicio legătură modul în care părțile au înțeles să se facă plata prețului contractului cu principiul indivizibilității plății pe care prima instanță l-a reținut, deși acest principiu funcționează în favoarea creditorului și nu al debitorului. Se mai arată de către apelantă că prima instanță trebuia să analizeze și aliniatul anterior celui reținut, în care s-a arătat valoarea fiecărei lucrări și din a cărui analiză coroborată cu analiza aliniatului reținut de către instanță, rezultă că pârâta are obligația de a plăti 3 lucrări (în cazul în care reclamanta le execută), fiecare lucrare cu prețul arătat, în 2 tranșe.

Din interpretarea acestor două clauze contractuale nu rezultă nicidecum exonerarea pârâtei de la plata primelor două lucrări în cazul în care reclamanta nu o realizează și pe cea de-a treia lucrare. În plus, apelanta susține că foarte importantă era și analizarea înscrisului ce conține o adresă a pârâtei către reclamantă care conține o exprimare de voința în sensul rezoluțiunii clauzei contractuale ce conține obligația reclamantei de efectuare a celei de-a treia lucrări „studii de teren" și obligația corelativa a pârâtei de a plăti această lucrare. Faptul luării la cunoștință de către reclamantă, acela al acceptării și al neexecutării lucrării „studii de teren", echivalează cu o rezoluțiune bilaterale a acestei clauze.

Nemaiexistând obligația de efectuare a acestei lucrări, nici prima instanța nu putea lua în considerare faptul că „în contractul dintre părți nu este prevăzută o posibilitate de executare fragmentară deoarece cele trei elemente înscrise în." și faptul că „nu se plăteau separat fiecare dintre cele trei elemente ale obiectului contractului". În probațiune, creditoarea apelantă a depus la dosar extras din proiectul de finanțare și anume foaia de capăt care face dovada că SC A. SRL a realizat proiectul „Amenajare drum forestier, sat Var, comuna Obreja, județ Caraș Severin”. Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 294 și urm. C. proc.

civ., raportat la motivele de apel invocate, precum și la susținerile intimatei din concluziile scrise depuse la dosar, Curtea a constatat că apelul de față este neîntemeiat pentru următoarele considerente: Între părți s-a încheiat la data de 24 martie 2006 un contract de prestări servicii care avea ca obiect întocmirea documentației necesare pentru accesarea unui fond SAPARD în vederea realizării unui drum forestier în localitatea Var din comuna Obreja, jud. Timiș. Documentația necesară era alcătuită din trei faze distincte și anume cerere de finanțare, studiu de fezabilitate și studii de teren. Cu privire la cea de-a treia fază a documentației și anume studiu de teren părțile au reziliat de comun acord contractul, respectiv această clauză a fost practic înlăturată din obligațiile contractuale ale reclamantei, rămânând în litigiu doar clauzele privind realizarea cererii de finanțare și a studiului de fezabilitate.

Cu privire la realizarea cererii de finanțare se constată că ambele părți susțin că această cerere a fost într-adevăr realizată de către reclamantă și contravaloarea acestei faze a documentației necesare accesării fondului SAPARD a fost achitată de către pârâta Primăria Obreja. Cu privire la realizarea celei de-a doua faze a documentației și anume realizarea studiului de fezabilitate susținerile părților sunt contradictorii,respectiv reclamanta susține că și-a îndeplinit obligația contractuală și a întocmit documentația referitoare la studiul de fezabilitate deși nu în nume propriu ci subcontractând această obligație contractuală către o altă societate SC A.E.

SRL, iar pârâta susține că această fază a documentației nu a fost întocmită de către reclamantă ci de către o altă societate cu care s-a încheiat un nou contract deoarece datorită neîndepliniri obligațiilor contractuale de către reclamantă la termenul stabilit în contract exista pericolul pierderii fondurilor SAPARD. Pârâta nu a precizat cu care societate a efectuat cea de-a doua fază a proiectului intitulată studiu de fezabilitate depunând însă la dosar două contracte diferite, unul la dosar încheiat între Consiliul Local Obreja și SC C.C.

SRL Craiova, având ca obiect realizarea de studii fotogrametrice și topografice pentru proiectul tehnic Amenajare drum forestier Var și cel de-al doilea încheiat între Consiliul Local Obreja și SC A. SRL Drobeta Turnu Severin având ca obiect servicii de proiectare - elaborarea de studiu geologo tehnic Amenajare drum forestier Var, depunându-se la dosar și copia facturilor fiscale cu care a fost achitată contravaloarea serviciilor prestate de către cele două societăți menționate mai sus. De asemenea, la dosar a fost depus de către reclamantă Contractul de prestări servicii nr. 13 din 29 martie 2006 încheiat între SC A.E. SRL și SC A. SRL având ca obiect realizarea de către SC A.E. SRL a documentației necesare pentru accesarea fondului de finanțare SAPARD pentru proiectul Amenajare drum forestier Var, documentație alcătuită din studiu de fezabilitate și studiu de teren.

Având în vedere că aceste contracte depuse în probațiune nu au făcut dovada cu privire la persoana juridică care a întocmit cea de-a doua fază a documentației necesare accesării fondurilor SAPARD și anume studiu de fezabilitate, instanța a întocmit o adresă către Agenția de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, Centrul regional Timiș, pentru a se comunica dacă s-a aprobat și s-a finanțat proiectul Amenajare drum forestier Var, comuna Obreja, dacă cererea de finanțare a fost redactată de către SC A. SRL și dacă studiul de fezabilitate pentru acest proiect a fost întocmit de către SC A.E. SRL. La această adresă s-a răspuns în sensul că într-adevăr Consiliul Local Obreja a beneficiat de finanțare nerambursabilă SAPARD, cererea de finanțare a fost depusă în sesiunea mai 2006, însă nu există nici un document din care să reiasă cine a redactat cererea de finanțare, iar studiul de fezabilitate a fost întocmit de către SC A.E.

SRL. În continuare părțile au susținut următoarele: Reclamanta a susținut, pe de o parte, că și-a îndeplinit întocmai obligațiile contractuale astfel că i se cuvine plata în totalitate a sumelor stabilite prin contract, iar pârâta a susținut că din cauza neîndeplinirii la timp a obligațiilor asumate de reclamantă prin contract a fost nevoită să apeleze la alte societăți care să finalizeze documentația necesară și în acest fel să acceseze la timp fondurile nerambursabile SAPARD pentru amenajarea drumului forestier. Cu privire la depunerea în termen a documentației la care s-a obligat reclamanta nu a făcut nicio dovadă potrivit art. 1169 C. civ.

conform căruia cel care face o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească, însă a arătat că pârâta a recunoscut faptul că are de plătit întreaga sumă solicitată de către reclamantă prin înscrisul depus la dosar în care se arată următoarele: Consiliul Local Obreja recunoaște că are să plătească suma de 155.751,10 RON inclusiv TVA conform Contractului de prestări servicii nr. 571 din 24 martie 2006. Debitorul Consiliul Local Obreja a oferit suma de 20.000 RON, SC A. SRL nefiind de acord cu propunerea Consiliului Local Obreja astfel că „soluționarea litigiului rămâne în competența Tribunalului Reșița”.

Acest înscris intitulat „concluzii cu privire la fondul cauzei” a fost întocmit la 21 mai 2009 și este contrazis de un alt înscris cu același titlu încheiat la aceeași dată între părți și depus la dosar în care se arată că debitorul Consiliul Local Obreja recunoaște că are să plătească suma de 155.751,10 RON conform Contractului de prestări servicii nr. 571 din 24 martie 2006, dar consideră că nu au fost respectate toate condițiile din contract, iar SC A. SRL susține că toate condițiile contractuale au fost respectate și nu este de acord cu propunerea Consiliului Local Obreja prin care i s-a oferit suma de 20.000 RON. Înscrisul invocat de reclamantă în dovedirea pretențiilor sale nu poate constitui o recunoaștere în fața instanței, așa cum a susținut reclamanta apelantă, deoarece a fost încheiat între reclamantă și Consiliul Local Obreja reprezentat prin secretar, ori secretarul primăriei nu este reprezentantul legal al consiliului local.

Totodată, în virtutea rolului activ, instanța a pus în vedere reclamantei să depună la dosar acte din care să rezulte îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, precum și facturile pe care le-a emis pe seama pârâtei pentru sumele pe care le pretinde de la aceasta. Reclamanta a comunicat instanței prin înscrisul de la dosar că pentru întreaga valoare a contractului s-a emis o Factură proforma nr. 54 din 6 august 2007 însă a emis o singură Factură fiscală nr. 54 din 1 decembrie 2007 pentru suma de 20.000 RON pe care pârâta a și achitat-o reprezentând întocmire documentație SAPARD conform Contractului de prestări servicii nr. 571 din 24 martie 2006 întrucât a doua factură pentru suma solicitată prin prezenta acțiune urma să o emită în momentul plății creanței solicitate.

Cu privire la depunerea de acte din care să rezulte îndeplinirea obligațiilor sale contractuale reclamanta a învederat instanței că deține extras din proiectul de finanțare și anume foaia de capăt din care rezultă că SC A. SRL a realizat proiectul Amenajare drum forestier și în cazul în care instanța consideră că aceste înscrisuri nu fac dovada deplină să solicite din partea SAPARD să i se comunice cine a realizat lucrarea „Amenajare drum forestier sat Var”. La solicitarea instanței de a prezenta în dovedire procesul verbal încheiat între părți cu privire la depunerea documentației întocmite de reclamantă și a cărei contravaloare o solicită reclamanta a comunicat că nu a întocmit un proces verbal privind depunerea acestei lucrări.

Coroborând toate aceste probe administrate în cauză, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii în totalitate și la termen a obligațiilor sale, respectiv nu a făcut dovada cuantumului creanței pe care o deține pe seama pârâtei, nedepunând la dosar nici procesul verbal de recepție a acestei lucrări și nici factură fiscală cu privire la suma solicitată prin acțiune. În consecință, prin Decizia civilă nr. 149/A din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul formulat de reclamanta SC A. SRL. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Reșița, în cadrul termenului legal, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii.

În susținerea recursului au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că deși instanța de apel reține faptul că cea de a treia clauză din contractul de prestări servicii a fost reziliată prin acordul părților, din considerentele deciziei reiese faptul că acțiunea a fost respinsă pentru neîndeplinirea obligației cu privire la,, studii de teren ” . Cu privire la realizarea primei faze, instanța de apel deși reține că această fază a fost realizată, suma aferentă acesteia s-a reținut greșit că a fost achitată. Plata pentru această etapă a fost recunoscută și achitată parțial de către recurentă.

Cu privire la cea de a doua fază a documentației greșit s-a reținut că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală, apreciind că au fost efectuate toate dovezile pentru întocmirea studiului de fezabilitate. În continuare face trimitere la actele depuse în susținerea cererii. Susține de asemenea că instanța de apel nu a dat eficiență faptului că pârâta a recunoscut plata sumei de 155.751,10 RON, inclusiv TVA, aceasta fiind de acord cu plata sumei de 20.000 RON, în acest sens instanța nu a cercetat probele aflate în dosar. În raport de considerentele privind neachitarea prețului de către pârâtă, apreciază că aceasta avea la îndemână acțiunea în rezoluțiunea contractului, nefiind în situația invocării excepției de neexecutare a contractului.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente . Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sprijinul criticii potrivit căreia instanța de apel a realizat o motivare contradictorie a deciziei atacată. În raport de acest motiv de nelegalitate, recurenta în realitate a făcut trimitere la probatoriile administrate și la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, aspect care scapă controlului de legalitate în această fază procesuală. Din punct de vedere al îndeplinirii cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, acestea susținând dispozitivul deciziei pronunțată.

Nu pot fi analizate în această fază procesuală susținerile recurentei cu privire la necercetarea probelor din dosar, care în opinia sa ar fi condus la o altă situație de fapt, întrucât o asemenea reapreciere a dovezilor nu poate fi circumscrisă vreuneia dintre motivele arătate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Singura chestiune de nelegalitate care poate fi analizată este cea legată de semnificația procesului verbal de conciliere pentru serviciile neîndeplinite. În cauză, hotărârea instanței de apel nu este susceptibilă de critică sub aspectul dispozițiilor legale care conferă deplină valabilitate și efecte juridice recunoașterii părților făcute cu ocazia concilierii prealabile directe prevăzute de art. 720 1 C. proc.

civ., procedură al cărui scop declarat a fost de încercare de soluționare amiabilă a litigiilor dintre comercianți anterior introducerii acțiunii în justiție. În cauză, înscrisul însușit de pârâtă sub semnătura secretarului Consiliului Local Obreja, nu poate constitui o probă, cu o valoare juridică relevantă, întrucât procesul verbal de conciliere nu poartă semnătura reprezentantului legal al Consiliului Local Obreja. Caracterul expres și incontestabil al recunoașterii datoriei nu poate fi pus în discuție în lipsa semnăturii reprezentantul legal al intimatei. Or, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile legale privind valoarea probatorie a înscrisului mai sus examinat. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL Reșița, împotriva Deciziei civile nr. 149/A din 27 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.