ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2686/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 iulie 2010, reclamanta SC S.N. SRL Dolj, comuna Almaj, județul Dolj a solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 26 noiembrie 2009 și a Deciziei nr. 1425 din 26 ianuarie 2010, acte întocmite de pârâta A.P.D.R.P. cu privire la debitul în sumă de 186.042,85 RON. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința nr. 607 din 17 decembrie 2010, prin care a admis acțiunea și a anulat procesul-verbal de constatare din 26 noiembrie 2009 și Decizia nr. 1425 din 26 ianuarie 2010, constatând că în mod nelegal pârâta A.P.D.R.P.

a dispus sancționarea reclamantei pentru nerespectarea clauzelor contractului de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile în cuantum de 347.378 RON pentru punerea în aplicare a Proiectului intitulat "Construire pensiune agroturistică D+P+1, amenajare parcaje, 2 podețe de acces (pe domeniul public) și împrejmuire teren, în localitatea Almaj, județul Dolj. Instanța de fond a reținut că, reclamanta nu datorează debitul în sumă de 186.042,85 RON, deoarece nu s-a dovedit existența unei neregularități, în sensul de orice încălcare a Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra comunității sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P. și a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată. Recurenta a susținut că, prin hotărârea atacată, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, fiind lipsită de temei legal și pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Recurenta a susținut că în mod greșit au fost anulate actele administrative contestate, dat fiind că, documentele depuse de intimată, în calitate de beneficiar, la ultima cerere de plată erau incomplete și incorecte și nu respectau dispozițiile contractuale.

Astfel, s-a arătat că nu au fost respectate, cerințele prevăzute la art. 4 din contractul-cadru de finanțare, întrucât cererea de plată depusă de beneficiar nu era însoțită de documentele justificative absolut necesare pentru ca agenția recurentă să poată dispune autorizarea cererii de plată în condițiile respectării regulilor de finanțare specifice Programului SAPARD (respectiv, garanția de bună execuție nu era constituită în procentul stabilit de contract, centralizatoarele de lucrări nu erau semnate și ștampilate de furnizorul de lucrări, autorizația de construcție era expirată la momentul finalizării și recepției lucrărilor). Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția de ordine publică invocată din oficiu la acest termen, în baza dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Cererea de chemare în judecată a fost formulată pentru anularea procesului-verbal de constatare din 26 noiembrie 2009 și a Deciziei nr. 1425 din 26 ianuarie 2010 întocmite de A.P.D.R.P. pentru debitul în sumă de 186.042,85 RON, reprezentând contravaloarea fondurilor plătite reclamantei SC S.N. SRL Dolj, în baza contractului de finanțare nr. x. Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, acest acte administrative reprezintă titluri de creanță pentru obligațiile fiscale datorate bugetului de stat. Procedura de soluționare a contestațiilor împotriva acestor acte administrative a fost prevăzută în art. 206 din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fiind chiar aplicată de agenția recurentă pentru soluționarea contestației formulată de intimată prin Decizia nr. 1425 din 26 ianuarie 2010. În raport de natura juridică a actelor administrative contestate și de valoarea creanței bugetare pentru care acestea au fost întocmite, se constată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Conform acestei reglementări, litigiile privind taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale.

Față de aceste dispoziții legale imperative și în raport de cuantumul creanței bugetare contestate în cauză, se constată că, indiferent de rangul și competența funcțională a autorității administrative emitentă a actelor deduse judecății, este determinat criteriul competenței materiale după valoarea litigiului și în consecință, pricina trebuia judecată în primă instanță de tribunal. Pentru motivele expuse, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va dispune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Urmare soluției dată recursului prin admiterea excepției de ordine publică privind necompetența materială, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate de agenția recurentă pe fondul pricinii și acestea vor fi examinate, sub forma unor apărări de fond, cu ocazia judecării cauzei de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.D.R. - A.P.D.R.P. împotriva Sentinței civile nr. 607 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.