ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2686/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 iulie 2010,

reclamanta SC S.N. SRL Dolj, comuna Almaj, județul Dolj a solicitat anularea

procesului-verbal de constatare din 26 noiembrie 2009 și a Deciziei nr. 1425

din 26 ianuarie 2010, acte întocmite de pârâta A.P.D.R.P. cu privire la debitul

în sumă de 186.042,85 RON.

Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința nr.

607 din 17 decembrie 2010, prin care a admis acțiunea și a anulat

procesul-verbal de constatare din 26 noiembrie 2009 și Decizia nr. 1425 din 26

ianuarie 2010, constatând că în mod nelegal pârâta A.P.D.R.P. a dispus

sancționarea reclamantei pentru nerespectarea clauzelor contractului de

finanțare nr. x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile în cuantum

de 347.378 RON pentru punerea în aplicare a Proiectului intitulat

"Construire pensiune agroturistică D+P+1, amenajare parcaje, 2 podețe de

acces (pe domeniul public) și împrejmuire teren, în localitatea Almaj, județul

Dolj.

Instanța de fond a reținut

că, reclamanta nu datorează debitul în sumă de 186.042,85 RON, deoarece nu s-a

dovedit existența unei neregularități, în sensul de orice încălcare a Acordului

multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților

Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, care a avut sau va avea un efect de

prejudiciere asupra comunității sau asupra unui punct nejustificat de

cheltuială.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P. și a solicitat ca în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată

hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca

neîntemeiată.

Recurenta a susținut

că, prin hotărârea atacată, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia, fiind lipsită de temei legal și pronunțată cu aplicarea greșită a

legii.

Recurenta a susținut

că în mod greșit au fost anulate actele administrative contestate, dat fiind

că, documentele depuse de intimată, în calitate de beneficiar, la ultima cerere

de plată erau incomplete și incorecte și nu respectau dispozițiile

contractuale.

Astfel, s-a arătat că

nu au fost respectate, cerințele prevăzute la art. 4 din contractul-cadru de finanțare,

întrucât cererea de plată depusă de beneficiar nu era însoțită de documentele

justificative absolut necesare pentru ca agenția recurentă să poată dispune

autorizarea cererii de plată în condițiile respectării regulilor de finanțare

specifice Programului SAPARD (respectiv, garanția de bună execuție nu era

constituită în procentul stabilit de contract, centralizatoarele de lucrări nu

erau semnate și ștampilate de furnizorul de lucrări, autorizația de construcție

era expirată la momentul finalizării și recepției lucrărilor).

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de excepția de ordine publică invocată din

oficiu la acest termen, în baza dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în

judecată a fost formulată pentru anularea procesului-verbal de constatare din

26 noiembrie 2009 și a Deciziei nr. 1425 din 26 ianuarie 2010 întocmite de

A.P.D.R.P. pentru debitul în sumă de 186.042,85 RON, reprezentând

contravaloarea fondurilor plătite reclamantei SC S.N. SRL Dolj, în baza

contractului de finanțare nr. x.

Potrivit

dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, acest acte administrative reprezintă titluri de

creanță pentru obligațiile fiscale datorate bugetului de stat.

Procedura de

soluționare a contestațiilor împotriva acestor acte administrative a fost

prevăzută în art. 206 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,

fiind chiar aplicată de agenția recurentă pentru soluționarea contestației

formulată de intimată prin Decizia nr. 1425 din 26 ianuarie 2010.

În raport de natura

juridică a actelor administrative contestate și de valoarea creanței bugetare

pentru care acestea au fost întocmite, se constată că hotărârea instanței de

fond a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială prevăzute

de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Conform acestei

reglementări, litigiile privind taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond

de către tribunalele administrativ-fiscale.

Față de aceste

dispoziții legale imperative și în raport de cuantumul creanței bugetare

contestate în cauză, se constată că, indiferent de rangul și competența

funcțională a autorității administrative emitentă a actelor deduse judecății,

este determinat criteriul competenței materiale după valoarea litigiului și în

consecință, pricina trebuia judecată în primă instanță de tribunal.

Pentru motivele expuse,

în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va dispune casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Urmare soluției dată

recursului prin admiterea excepției de ordine publică privind necompetența

materială, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate de agenția

recurentă pe fondul pricinii și acestea vor fi examinate, sub forma unor

apărări de fond, cu ocazia judecării cauzei de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.A.D.R. - A.P.D.R.P. împotriva Sentinței civile nr. 607 din 17

decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2011.