ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4337/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4337/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, în 11 noiembrie 2010, reclamantul O.S.B. Neamț, cu sediul în satul

Mănăstirea Neamț, comuna Vânători, a chemat în judecată pârâta SC D.C. SRL cu sediul

în Pipirig, sat Dolhești pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da

în cauză, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 73.233,38 RON cu

titlu de preț și a sumei de 68.546,4 RON cu titlu de penalități de întârziere,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că în baza contractului nr. x/2008 a vândut pârâtei

material lemnos în cantitate de 1981 mc, că la contract s-a întocmit anexa cu

eșalonarea plăților, că deși a emis factura din 19 noiembrie 2009, pârâta a

achitat numai o parte din suma datorată.

Prin Sentința civilă

nr. 81/COM din 15 mai 2012 Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității de reprezentant

legal al reclamantului, excepții invocate de pârâtă.

A respins ca

nefondată acțiunea reclamantului O.S.B. Neamț, cu sediul în satul Mănăstirea

Neamț, comuna Vânători, în contradictoriu cu pârâta SC D.C. SRL cu sediul în

P., sat D.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:

La data de 23

octombrie 2008, s-a încheiat între O.S.B. Neamț, Mănăstirea Neamț și pârâta SC

D.C. SRL contractul x având ca obiect furnizarea de masă lemnoasă în cantitate de

1981 mc volum brut pe picior.

În baza Legii nr.

46/2008 și a Ordinului nr. 198/2009, activitatea O.S. Mănăstirea Neamț s-a

reorganizat, Asociația Silvică Bisericească Iași hotărând constituirea a două

ocoale silvice, respectiv O.S.B. Iași și O.S.B. Neamț.

La data de 13 mai

2009, O.S.B. Neamț, a fost autorizat să funcționeze prin înscrierea în

Registrul național al administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice la

nr. x, iar prin anexele la actul constitutiv și la statutul de organizare și

funcționare al acestuia s-au prevăzut unitățile de cult și amplasamentul

terenurilor cu vegetație forestieră ce intră în administrarea și gestionarea

sa.

De asemenea, prin

hotărârea din 22 mai 2009 luată de A.S.B. Iași s-a stabilit preluarea

personalului O.S. Mănăstirea Neamț de către O.S.B. Iași și O.S.B. Neamț, iar

prin Hotărârea nr. 159 din 30 martie 2010 a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei

s-a împărțit patrimoniul O.S. Mănăstirea Neamț, anexele la respectivele

hotărâri confirmând că locația partidei evidențiată în contractul nr. x/2008 a

intrat în administrarea și gestionarea reclamantei.

Instanța a reținut că

reclamanta are calitate procesuală activă, în cauză, fiind continuatoarea în

drepturile rezultate din contractele încheiate de O.S. Mănăstirea Neamț, pe aria

teritorială ce i-a fost atribuită prin actele de înființare.

Și excepția lipsei

calității de reprezentant legal a persoanelor care au formulat cererea de

chemare în judecată a fost respinsă de instanță ca neîntemeiată, în raport de

semnătura de pe cerere a șefului ocolului silvic și a consilierului juridic, de

natură să infirme susținerile pârâtei.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că în baza contractului nr. x/2008, pârâta s-a obligat să exploateze și

să achite contravaloarea cantității de material lemnos contractată din partida

x, respectiv a cantității de 1981 mc.

Întrucât, prin anexa

la contract s-a prevăzut termenul de exploatare, respectiv de la 25 octombrie

2008 la 31 decembrie 2008 și eșalonarea lunară a cantității de material lemnos

de exploatat, instanța a reținut că derularea contractului s-a realizat în mod

defectuos, întrucât actele de constatare încheiate de reclamantă fac dovada că

aceasta nu a ținut o evidență precisă a cantității de material lemnos

exploatată de pârâtă și nu a făcut aplicarea clauzelor contractuale care îi

dădeau posibilitatea să rezilieze contractul în situația nerespectării de către

pârâtă a procesului tehnologic aprobat sau să sisteze exploatarea în cazul

constatării unor abateri de la prevederile contractului și a caietului de

sarcini.

De asemenea, părțile

nu au dat eficiență clauzei stipulată la art. 31 din contract cu privire la

emiterea facturilor și achitarea acestora, situație în care se impunea ca

reclamanta să emită facturile în primele două zile ale lunii, exploatarea fiind

eșalonată lunar, și plata se impunea a fi făcută în următoarele cinci zile, iar

conform tezei a II-a, pârâta avea voie să transporte masa lemnoasă numai după

achitarea facturilor, însă, facturile depuse la dosar au făcut dovada că

acestea au fost emise fără respectarea graficului de eșalonare și, respectiv,

ulterior expirării termenului de exploatare, reclamanta achiesând la

modalitatea de plată, pârâta făcând plata atât în avans cât și ulterior

transportării materialului lemnos.

În actul de constatare

din 27 august 2009 s-a consemnat ca nefiind exploatată cantitatea de 80 mc, iar

prin procesul-verbal din 1 octombrie 2009, s-a reținut că a fost transportată

de către pârâtă cu avize de expediție numai cantitatea de 1430 mc, diferența de

551 mc nefiind exploatată la respectiva dată.

Deși la data de 23

noiembrie 2009 s-a consemnat în procesul-verbal nr. x/2009 că se lucrează în

postata nr. x din partida x și că până la data controlului s-a dat în producție

un volum de 160 mc, la data de 24 decembrie 2009 s-a constatat neexploatată,

aceeași cantitate ca cea menționată la data de 1 octombrie 2009 (551 mc).

S-a reținut astfel

că, factura din 19 noiembrie 2009 emisă de reclamantă pentru cantitatea de

776,855 mc nu reflectă nici cantitatea de material lemnos transportată de

pârâtă și nici cantitatea ce se impunea a fi exploatată în baza contractului,

reclamanta confirmând ca nefiind exploatată cantitatea de 551 mc.

Urmare solicitărilor

pârâtei, la data de 14 ianuarie 2011, funcționari din cadrul Inspectoratului Teritorial

de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava, instituție care coordonează,

supraveghează și efectuează activitățile de implementare și control al

regimului silvic și vânătoare din județele arondate, au efectuat un control la

partida contractată de pârâtă și au întocmit o notă de constatare în care s-a

consemnat că reclamanta, prin personalul din teren, a manifestat un slab

interes în ceea ce privește urmărirea lucrărilor de exploatare, efectuarea

controalelor periodice, întocmirea documentelor și urmărirea decontării

partizii cu cantitățile reale transportate, stabilirea stocurilor de masă

lemnoasă din partizile care sunt cu trecere de la data de 31 decembrie 2010.

Instanța a constatat

că reclamanta nu a făcut dovada că, după data de 24 decembrie 2009, pârâta ar

mai fi exploatat material lemnos deși în procesul-verbal din 31 decembrie 2010,

s-a consemnat că din partida predată pârâtei a rămas un stoc pe picior de 3 mc,

iar din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că pârâta nu a

intrat în posesia întregii cantități de material lemnos contractată, că a

achitat contravaloarea cantității de 1430 mc care a fost transportată cu

avizele de expediție identificate de expertul tehnic.

Prin Decizia nr.

1/2013 din 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul formulat de

reclamanta A.S.B. Iași - O.S.B. Neamț cu sediul în comuna Vânători, jud. Neamț,

împotriva Sentinței civile nr. 81/COM din 15 mai 2012 pronunțată de Tribunalul

Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în

contradictoriu cu pârâta SC D.C. SRL comuna Pipirig, jud. Neamț.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Că prin contractul

din 23 octombrie 2008, părțile au stabilit drepturile și obligațiile ce le

reveneau în vederea exploatării de către pârâtă a cantității de masă lemnoasă

de 1981 mc, lemn brut pe picior și că potrivit art. 4 și 7 din contract

reclamanta era obligată să verifice modul de exploatare a masei lemnoase și să

rezolve sesizarea beneficiarului asupra neconcordanței dintre cantitatea sau

calitatea masei lemnoase exploatate și dacă, conform art. 26, art. 31 și art.

32 din contract, transportul materialului lemnos a fost însoțit de foi de

transport tip, procurate prin ocolul silvic, dacă facturile au fost achitate

anterior livrării masei lemnoase, dacă s-au făcut punctaje lunare pe baza

actelor privind gestionarea masei lemnoase, procedându-se la desocotirea

cantitativă și valorică, precum și la regularizările necesare.

Instanța a reținut

că, reclamanta nu a ținut evidența materialului lemnos exploatat de pârâtă și

nu a respectat clauzele contractuale referitoare la modul de emitere și de

plată a facturilor, aspect confirmat și de expertul tehnic care a menționat că

O.S.B. nu deține date proprii privind exploatarea cantității de masă lemnoasă;

prin urmare stabilirea acesteia s-a efectuat pe baza avizelor de însoțire

înregistrate de intimată în sistemul S., datele astfel obținute confirmând inexistența

unui rest de plată pentru cantitatea înregistrată în sistem, culpa revenind în

întregime reclamantei care nu a organizat activitatea de exploatare conform

dispozițiilor contractuale.

Împotriva Deciziei

nr. 1/2013 din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

reclamanta A.S.B. Iași - O.S.B. Neamț, Comuna Vânători, jud. Neamț, întemeiat

pe art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate,

solicitând în concluzie admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în

principal modificarea deciziei, admiterea apelului și admiterea acțiunii pe

fond, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare

pentru administrarea de probe noi.

Recurenta reclamantă,

în criticile formulate a susținut în esență următoarele:

- Invocând motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia

pronunțată de instanța de apel nu a fost motivată în fapt și în drept, că nu au

fost indicate considerentele de drept care au format convingerea instanței,

ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ. în acest sens a susținut că instanța nu a aplicat Instrucțiunile

privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și

transport al materialului lemnos, aprobat prin Ordinul Ministrului nr.

606/2008, act normativ în vigoare pe perioada executării contractului de

furnizare a masei lemnoase.

Astfel, conform art.

25 alin. (1) din anexa la O.M. nr. 606/2008, a fost încheiat actul de

constatare din 27 august 2009, care a fost semnat și ștampilat de

reprezentantul societății pârâte, document ce atestă faptul că la expirarea

termenului de exploatare, se mai aflau 80 mc de material lemnos neexploatați.

- în mod greșit

instanța de apel a interpretat clauzele contractului încheiat de părți din 23

octombrie 2008, respectiv art. 4, art. 7, art. 26, art. 31 și art. 32, motiv de

recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

A susținut că actele

depuse la dosar fac dovada că societatea sa a respectat clauzele contractului,

astfel art. 4 din contract nu are nicio legătură cu aspectele prezentate de

instanța de apel, în condițiile în care beneficiarul contractului nu a făcut nici

o sesizare legată de neconcordanța dintre cantitatea sau calitatea masei

lemnoase exploatate, iar art. 26 din contract se referă la transportul

materialului lemnos, care este o obligație ce-i revine pârâtei, situație în

care procurarea foilor de parcurs îi revine acesteia.

Mai mult decât atât,

art. 31 și art. 32 din contract reglementează modul de plată al facturilor,

obligație nerespectată de intimată, care a refuzat să plătească ultima factură.

- Recurenta a

susținut că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât a fost dată

cu încălcarea art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care

se referă la un proces echitabil.

A arătat că instanța

de apel nu a examinat cauza dedusă judecății în mod echitabil, întrucât nu au

fost luate în considerare toate probele, invocând în acest sens nota de

constatare din 17 ianuarie 2011, în care Inspectoratul de Regim Silvic și

Vânătoare Suceava a consemnat că prin procesul-verbal din 26 iulie 2010 s-a

precizat că mai exista material lemnos aflat în faza doborât și fasonat care nu

mai putea fi valorificat nici ca lemn de foc, act ce face dovada că intimata a

doborât materialul lemnos aflat pe picior, că o parte din această cantitate a

fost transportată, iar cealaltă parte a fost abandonată, nemaiputând fi

valorificată nici ca lemn de foc.

Recurenta a mai

susținut că instanța de apel în mod greșit i-a respins cererea de completare a

probei cu expertiza silvică, cât și încuviințarea probei testimoniale.

Intimata-pârâtă SC

D.C. SRL Dolhești, prin notele scrise depuse la 3 decembrie 2013, a cerut

respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele formulate în scris.

Înalta Curte,

analizând recursul declarat de reclamanta A.S.B. Iași - O.S.B. Neamț, Comuna

Vânători, jud. Neamț, împotriva Deciziei nr. 1/2013 din 11 ianuarie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, prin prisma criticilor de recurs formulate și temeiurilor

de drept invocate, a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

- Potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei

hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

Înalta Curte,

constată că această critică este nefondată, întrucât contrar susținerilor

recurentei, motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanță,

iar hotărârea a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ., întrucât aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe

care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru

care au fost înlăturare cererile părților, în concordanță cu textele de lege

incidente cauzei.

De altfel, se poate

observa fără dubii că instanța de apel a motivat detaliat decizia recurată,

analizând criticile formulate în apel, argumentând motivele pentru care nu a

fost reținută răspunderea contractuală a pârâtei, ținând cont de obligațiile

asumate de părți prin convenția încheiată în condițiile art. 969 C. civ.

În ceea ce privește

critica prin care recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat actul

de constatare din 27 august 2009, încheiat conform art. 25 alin. (1) din anexa

la O.M. nr. 606/2008, care a fost semnat și ștampilat de reprezentantul

societății pârâte, document ce atestă faptul că la expirarea termenului de

exploatare, se mai aflau 80 mc de material lemnos neexploatați, aceasta nu

poate fi primită întrucât stabilirea cuantumului masei lemnoase neexploatate

vizează un aspect de netemeinicie, ce nu poate fi analizat în această cale de

atac a recursului, în condițiile abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.

prin O.U.G. nr. 138/2000.

- Recurenta a

încadrat al doilea motiv de recurs în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., însă prin această critică a vizat de fapt, cum de altfel a și precizat,

greșita interpretare a dispozițiilor contractuale, nu natura juridică a actului

încheiat de părți, această critică putând fi încadrată în prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se constată

că instanța de apel, în virtutea rolului său devolutiv a reținut în mod corect,

că la baza raporturilor juridice dintre părți a stat contractul din 23

octombrie 2008, având ca obiect exploatarea de către pârâtă a cantității de

masă lemnoasă de 1981 mc, lemn brut pe picior, conform specificațiilor din

actele de punere în valoare, care a fost interpretat în acord cu voința reală a

părților, instituită de art. 977 C. civ., că derularea contractului s-a

realizat în mod defectuos întrucât reclamanta nu a ținut o evidență precisă a

materialului lemnos exploatat de pârâtă și nici nu a făcut aplicarea clauzelor

contractuale care îi dădeau posibilitatea să rezilieze contractul în situația

nerespectării de către pârâtă a procesului tehnologic aprobat sau să sisteze

exploatarea în cazul constatării unor abateri de la prevederile contractului,

culpa revenind în întregime reclamantei care nu a organizat activitatea de

exploatare conform dispozițiilor contractuale.

Nici critica prin

care recurenta a susținut că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită

de temei legal, nu poate fi primită, întrucât din verificarea modului în care

s-a derulat procesul în fața Curții de Apel Bacău rezultă că, în cauză părțile

au beneficiat de un proces echitabil așa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar instanța și-a exercitat rolul său

activ respectând dispozițiile art. 129 C. proc. civ.

Argumentele recurentei reclamante prin care a

susținut că în mod greșit instanța de apel i-a respins cererea de completare a

probatoriului cu expertiza silvică, cât și încuviințarea probei testimoniale și

că nu a fost examinată cauza dedusă judecății în mod echitabil, întrucât nu au

fost luate în considerare toate probele administrate, invocând în acest sens

nota de constatare din 17 ianuarie 2011, prin care Inspectoratul de Regim

Silvic și Vânătoare Suceava a consemnat că prin procesul-verbal din 26 iulie

2010 s-a precizat că mai exista material lemnos aflat în faza doborât și

fasonat care nu mai putea fi valorificat nici ca lemn de foc, nu sunt în

concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază

nemulțumirea recurentei sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze

materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de

recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie,

care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale

extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii

judecătorești recurate.

Este adevărat că

potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., în virtutea rolului

său activ, judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele la aflarea

adevărului pentru corecta stabilire a situației de fapt și aplicarea corectă a

legii, dar această critică nu poate fi reținută întrucât procesul civil este un

proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles

în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale

procesului civil, al disponibilității și contradictorialității.

În cauză și pârâta și

reclamanta aveau posibilitatea de a propune și administra probatorii, astfel că

dispozițiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. nu poate constitui temeiul

substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea

intereselor acesteia.

Chiar în ipoteza

descrisă de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului nu

poate înlocui implicarea părților în exercitarea obligațiilor procesuale

prevăzute de art. 129 alin. (1) din același act normativ.

Pentru rațiunile mai

sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

urmează să respingă recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta A.S.B. Iași - O.S.B. Neamț, Comuna Vânători,

jud. Neamț, împotriva Deciziei nr. 1/2013 din 11 ianuarie 2013, pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL