ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4337/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în 11 noiembrie 2010, reclamantul O.S.B. Neamț, cu sediul în satul Mănăstirea Neamț, comuna Vânători, a chemat în judecată pârâta SC D.C. SRL cu sediul în Pipirig, sat Dolhești pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 73.233,38 RON cu titlu de preț și a sumei de 68.546,4 RON cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamantul a arătat că în baza contractului nr. x/2008 a vândut pârâtei material lemnos în cantitate de 1981 mc, că la contract s-a întocmit anexa cu eșalonarea plăților, că deși a emis factura din 19 noiembrie 2009, pârâta a achitat numai o parte din suma datorată.

Prin Sentința civilă nr. 81/COM din 15 mai 2012 Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității de reprezentant legal al reclamantului, excepții invocate de pârâtă. A respins ca nefondată acțiunea reclamantului O.S.B. Neamț, cu sediul în satul Mănăstirea Neamț, comuna Vânători, în contradictoriu cu pârâta SC D.C. SRL cu sediul în P., sat D. Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente: La data de 23 octombrie 2008, s-a încheiat între O.S.B. Neamț, Mănăstirea Neamț și pârâta SC D.C. SRL contractul x având ca obiect furnizarea de masă lemnoasă în cantitate de 1981 mc volum brut pe picior.

În baza Legii nr. 46/2008 și a Ordinului nr. 198/2009, activitatea O.S. Mănăstirea Neamț s-a reorganizat, Asociația Silvică Bisericească Iași hotărând constituirea a două ocoale silvice, respectiv O.S.B. Iași și O.S.B. Neamț. La data de 13 mai 2009, O.S.B. Neamț, a fost autorizat să funcționeze prin înscrierea în Registrul național al administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice la nr. x, iar prin anexele la actul constitutiv și la statutul de organizare și funcționare al acestuia s-au prevăzut unitățile de cult și amplasamentul terenurilor cu vegetație forestieră ce intră în administrarea și gestionarea sa. De asemenea, prin hotărârea din 22 mai 2009 luată de A.S.B. Iași s-a stabilit preluarea personalului O.S.

Mănăstirea Neamț de către O.S.B. Iași și O.S.B. Neamț, iar prin Hotărârea nr. 159 din 30 martie 2010 a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei s-a împărțit patrimoniul O.S. Mănăstirea Neamț, anexele la respectivele hotărâri confirmând că locația partidei evidențiată în contractul nr. x/2008 a intrat în administrarea și gestionarea reclamantei. Instanța a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă, în cauză, fiind continuatoarea în drepturile rezultate din contractele încheiate de O.S. Mănăstirea Neamț, pe aria teritorială ce i-a fost atribuită prin actele de înființare. Și excepția lipsei calității de reprezentant legal a persoanelor care au formulat cererea de chemare în judecată a fost respinsă de instanță ca neîntemeiată, în raport de semnătura de pe cerere a șefului ocolului silvic și a consilierului juridic, de natură să infirme susținerile pârâtei.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că în baza contractului nr. x/2008, pârâta s-a obligat să exploateze și să achite contravaloarea cantității de material lemnos contractată din partida x, respectiv a cantității de 1981 mc. Întrucât, prin anexa la contract s-a prevăzut termenul de exploatare, respectiv de la 25 octombrie 2008 la 31 decembrie 2008 și eșalonarea lunară a cantității de material lemnos de exploatat, instanța a reținut că derularea contractului s-a realizat în mod defectuos, întrucât actele de constatare încheiate de reclamantă fac dovada că aceasta nu a ținut o evidență precisă a cantității de material lemnos exploatată de pârâtă și nu a făcut aplicarea clauzelor contractuale care îi dădeau posibilitatea să rezilieze contractul în situația nerespectării de către pârâtă a procesului tehnologic aprobat sau să sisteze exploatarea în cazul constatării unor abateri de la prevederile contractului și a caietului de sarcini.

De asemenea, părțile nu au dat eficiență clauzei stipulată la art. 31 din contract cu privire la emiterea facturilor și achitarea acestora, situație în care se impunea ca reclamanta să emită facturile în primele două zile ale lunii, exploatarea fiind eșalonată lunar, și plata se impunea a fi făcută în următoarele cinci zile, iar conform tezei a II-a, pârâta avea voie să transporte masa lemnoasă numai după achitarea facturilor, însă, facturile depuse la dosar au făcut dovada că acestea au fost emise fără respectarea graficului de eșalonare și, respectiv, ulterior expirării termenului de exploatare, reclamanta achiesând la modalitatea de plată, pârâta făcând plata atât în avans cât și ulterior transportării materialului lemnos.

În actul de constatare din 27 august 2009 s-a consemnat ca nefiind exploatată cantitatea de 80 mc, iar prin procesul-verbal din 1 octombrie 2009, s-a reținut că a fost transportată de către pârâtă cu avize de expediție numai cantitatea de 1430 mc, diferența de 551 mc nefiind exploatată la respectiva dată. Deși la data de 23 noiembrie 2009 s-a consemnat în procesul-verbal nr. x/2009 că se lucrează în postata nr. x din partida x și că până la data controlului s-a dat în producție un volum de 160 mc, la data de 24 decembrie 2009 s-a constatat neexploatată, aceeași cantitate ca cea menționată la data de 1 octombrie 2009 (551 mc). S-a reținut astfel că, factura din 19 noiembrie 2009 emisă de reclamantă pentru cantitatea de 776,855 mc nu reflectă nici cantitatea de material lemnos transportată de pârâtă și nici cantitatea ce se impunea a fi exploatată în baza contractului, reclamanta confirmând ca nefiind exploatată cantitatea de 551 mc.

Urmare solicitărilor pârâtei, la data de 14 ianuarie 2011, funcționari din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava, instituție care coordonează, supraveghează și efectuează activitățile de implementare și control al regimului silvic și vânătoare din județele arondate, au efectuat un control la partida contractată de pârâtă și au întocmit o notă de constatare în care s-a consemnat că reclamanta, prin personalul din teren, a manifestat un slab interes în ceea ce privește urmărirea lucrărilor de exploatare, efectuarea controalelor periodice, întocmirea documentelor și urmărirea decontării partizii cu cantitățile reale transportate, stabilirea stocurilor de masă lemnoasă din partizile care sunt cu trecere de la data de 31 decembrie 2010. Instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că, după data de 24 decembrie 2009, pârâta ar mai fi exploatat material lemnos deși în procesul-verbal din 31 decembrie 2010, s-a consemnat că din partida predată pârâtei a rămas un stoc pe picior de 3 mc, iar din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că pârâta nu a intrat în posesia întregii cantități de material lemnos contractată, că a achitat contravaloarea cantității de 1430 mc care a fost transportată cu avizele de expediție identificate de expertul tehnic.

Prin Decizia nr. 1/2013 din 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A.S.B. Iași - O.S.B. Neamț cu sediul în comuna Vânători, jud. Neamț, împotriva Sentinței civile nr. 81/COM din 15 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta SC D.C. SRL comuna Pipirig, jud. Neamț.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Că prin contractul din 23 octombrie 2008, părțile au stabilit drepturile și obligațiile ce le reveneau în vederea exploatării de către pârâtă a cantității de masă lemnoasă de 1981 mc, lemn brut pe picior și că potrivit art. 4 și 7 din contract reclamanta era obligată să verifice modul de exploatare a masei lemnoase și să rezolve sesizarea beneficiarului asupra neconcordanței dintre cantitatea sau calitatea masei lemnoase exploatate și dacă, conform art. 26, art. 31 și art. 32 din contract, transportul materialului lemnos a fost însoțit de foi de transport tip, procurate prin ocolul silvic, dacă facturile au fost achitate anterior livrării masei lemnoase, dacă s-au făcut punctaje lunare pe baza actelor privind gestionarea masei lemnoase, procedându-se la desocotirea cantitativă și valorică, precum și la regularizările necesare.

Instanța a reținut că, reclamanta nu a ținut evidența materialului lemnos exploatat de pârâtă și nu a respectat clauzele contractuale referitoare la modul de emitere și de plată a facturilor, aspect confirmat și de expertul tehnic care a menționat că O.S.B. nu deține date proprii privind exploatarea cantității de masă lemnoasă; prin urmare stabilirea acesteia s-a efectuat pe baza avizelor de însoțire înregistrate de intimată în sistemul S., datele astfel obținute confirmând inexistența unui rest de plată pentru cantitatea înregistrată în sistem, culpa revenind în întregime reclamantei care nu a organizat activitatea de exploatare conform dispozițiilor contractuale. Împotriva Deciziei nr. 1/2013 din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.S.B.

Iași - O.S.B. Neamț, Comuna Vânători, jud. Neamț, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal modificarea deciziei, admiterea apelului și admiterea acțiunii pe fond, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe noi. Recurenta reclamantă, în criticile formulate a susținut în esență următoarele: - Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia pronunțată de instanța de apel nu a fost motivată în fapt și în drept, că nu au fost indicate considerentele de drept care au format convingerea instanței, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. în acest sens a susținut că instanța nu a aplicat Instrucțiunile privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos, aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 606/2008, act normativ în vigoare pe perioada executării contractului de furnizare a masei lemnoase. Astfel, conform art. 25 alin. (1) din anexa la O.M. nr. 606/2008, a fost încheiat actul de constatare din 27 august 2009, care a fost semnat și ștampilat de reprezentantul societății pârâte, document ce atestă faptul că la expirarea termenului de exploatare, se mai aflau 80 mc de material lemnos neexploatați. - în mod greșit instanța de apel a interpretat clauzele contractului încheiat de părți din 23 octombrie 2008, respectiv art. 4, art. 7, art. 26, art. 31 și art. 32, motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. A susținut că actele depuse la dosar fac dovada că societatea sa a respectat clauzele contractului, astfel art. 4 din contract nu are nicio legătură cu aspectele prezentate de instanța de apel, în condițiile în care beneficiarul contractului nu a făcut nici o sesizare legată de neconcordanța dintre cantitatea sau calitatea masei lemnoase exploatate, iar art. 26 din contract se referă la transportul materialului lemnos, care este o obligație ce-i revine pârâtei, situație în care procurarea foilor de parcurs îi revine acesteia. Mai mult decât atât, art. 31 și art. 32 din contract reglementează modul de plată al facturilor, obligație nerespectată de intimată, care a refuzat să plătească ultima factură.

- Recurenta a susținut că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât a fost dată cu încălcarea art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se referă la un proces echitabil. A arătat că instanța de apel nu a examinat cauza dedusă judecății în mod echitabil, întrucât nu au fost luate în considerare toate probele, invocând în acest sens nota de constatare din 17 ianuarie 2011, în care Inspectoratul de Regim Silvic și Vânătoare Suceava a consemnat că prin procesul-verbal din 26 iulie 2010 s-a precizat că mai exista material lemnos aflat în faza doborât și fasonat care nu mai putea fi valorificat nici ca lemn de foc, act ce face dovada că intimata a doborât materialul lemnos aflat pe picior, că o parte din această cantitate a fost transportată, iar cealaltă parte a fost abandonată, nemaiputând fi valorificată nici ca lemn de foc.

Recurenta a mai susținut că instanța de apel în mod greșit i-a respins cererea de completare a probei cu expertiza silvică, cât și încuviințarea probei testimoniale. Intimata-pârâtă SC D.C. SRL Dolhești, prin notele scrise depuse la 3 decembrie 2013, a cerut respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele formulate în scris. Înalta Curte, analizând recursul declarat de reclamanta A.S.B. Iași - O.S.B. Neamț, Comuna Vânători, jud. Neamț, împotriva Deciziei nr. 1/2013 din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin prisma criticilor de recurs formulate și temeiurilor de drept invocate, a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: - Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Înalta Curte, constată că această critică este nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentei, motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanță, iar hotărârea a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturare cererile părților, în concordanță cu textele de lege incidente cauzei.

De altfel, se poate observa fără dubii că instanța de apel a motivat detaliat decizia recurată, analizând criticile formulate în apel, argumentând motivele pentru care nu a fost reținută răspunderea contractuală a pârâtei, ținând cont de obligațiile asumate de părți prin convenția încheiată în condițiile art. 969 C. civ. În ceea ce privește critica prin care recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat actul de constatare din 27 august 2009, încheiat conform art. 25 alin. (1) din anexa la O.M. nr. 606/2008, care a fost semnat și ștampilat de reprezentantul societății pârâte, document ce atestă faptul că la expirarea termenului de exploatare, se mai aflau 80 mc de material lemnos neexploatați, aceasta nu poate fi primită întrucât stabilirea cuantumului masei lemnoase neexploatate vizează un aspect de netemeinicie, ce nu poate fi analizat în această cale de atac a recursului, în condițiile abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ. prin O.U.G. nr. 138/2000. - Recurenta a încadrat al doilea motiv de recurs în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă prin această critică a vizat de fapt, cum de altfel a și precizat, greșita interpretare a dispozițiilor contractuale, nu natura juridică a actului încheiat de părți, această critică putând fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se constată că instanța de apel, în virtutea rolului său devolutiv a reținut în mod corect, că la baza raporturilor juridice dintre părți a stat contractul din 23 octombrie 2008, având ca obiect exploatarea de către pârâtă a cantității de masă lemnoasă de 1981 mc, lemn brut pe picior, conform specificațiilor din actele de punere în valoare, care a fost interpretat în acord cu voința reală a părților, instituită de art. 977 C. civ., că derularea contractului s-a realizat în mod defectuos întrucât reclamanta nu a ținut o evidență precisă a materialului lemnos exploatat de pârâtă și nici nu a făcut aplicarea clauzelor contractuale care îi dădeau posibilitatea să rezilieze contractul în situația nerespectării de către pârâtă a procesului tehnologic aprobat sau să sisteze exploatarea în cazul constatării unor abateri de la prevederile contractului, culpa revenind în întregime reclamantei care nu a organizat activitatea de exploatare conform dispozițiilor contractuale.

Nici critica prin care recurenta a susținut că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, nu poate fi primită, întrucât din verificarea modului în care s-a derulat procesul în fața Curții de Apel Bacău rezultă că, în cauză părțile au beneficiat de un proces echitabil așa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar instanța și-a exercitat rolul său activ respectând dispozițiile art. 129 C. proc. civ.

Argumentele recurentei reclamante prin care a susținut că în mod greșit instanța de apel i-a respins cererea de completare a probatoriului cu expertiza silvică, cât și încuviințarea probei testimoniale și că nu a fost examinată cauza dedusă judecății în mod echitabil, întrucât nu au fost luate în considerare toate probele administrate, invocând în acest sens nota de constatare din 17 ianuarie 2011, prin care Inspectoratul de Regim Silvic și Vânătoare Suceava a consemnat că prin procesul-verbal din 26 iulie 2010 s-a precizat că mai exista material lemnos aflat în faza doborât și fasonat care nu mai putea fi valorificat nici ca lemn de foc, nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurentei sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc.

civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., în virtutea rolului său activ, judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele la aflarea adevărului pentru corecta stabilire a situației de fapt și aplicarea corectă a legii, dar această critică nu poate fi reținută întrucât procesul civil este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilității și contradictorialității. În cauză și pârâta și reclamanta aveau posibilitatea de a propune și administra probatorii, astfel că dispozițiile art. 129 alin. (3) C. proc.

civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Chiar în ipoteza descrisă de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului nu poate înlocui implicarea părților în exercitarea obligațiilor procesuale prevăzute de art. 129 alin. (1) din același act normativ. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.S.B. Iași - O.S.B. Neamț, Comuna Vânători, jud. Neamț, împotriva Deciziei nr. 1/2013 din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - CL