ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2984/2010

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința nr. 533 din 13 iunie

2008, pronunțată în dosarul nr. 3581/114/2006, judecătorul fondului din cadrul

Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâta

SC P.I. SRL și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 215.185,25

lei.

În considerentele sentinței

judecătorul fondului a reținut că între părți au existat relații contractuale

concretizate prin comenzi și oferte de preț, precum și prin contract comercial.

Urmare a comenzii lansate de pârâtă, reclamanta a produs și livrat o grindă

metalică, după specificațiile tehnice oferite de pârâtă, acesta din urmă

apreciind că produs nu îndeplinea condițiile tehnice de calitate specificate.

În urma expertizei efectuate în cauză, s-a reținut că grinda metalică a fost

realizată în condiții tehnice insuficient controlate, măsurătorile efectuate

relevând abateri de planeitate și depășiri la grosimea cordonului de sudură,

fiind menționate și modalitățile de îndreptare a acestor erori tehnice. În

raport de concluziile expertizei, reclamanta și-a redus pretențiile, prin

excluderea sumelor aferente operațiunilor de remediere a deficiențelor

constatate.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel pârâta SC P.I. SRL, criticile sale vizând insuficienta motivare a

soluției, din perspectiva materialului probator administrat, precum și

perspectiva concluziei reținute de judecătorul fondului cu privire la

îndeplinirea obligației, arătând că nu au fost respectate prevederile

contractuale.

Prin decizia nr. 3 din 13 ianuarie

2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiat,

apelul declarat de pârâtă, înlăturând criticile acesteia pentru următoarele

considerente: s-a reținut motivarea completă a sentinței de fond, prin

prezentarea succintă a raporturilor comerciale dintre părți, care au demarat

prin comanda nr. 336 și au fost transpuse ulterior în contractul nr. 24/2005,

semnat de ambele părți; s-a reținut că la baza relațiilor comerciale a stat

contractul nr. 24/2005, aspect ce rezultă din faptul că însăși pârâta își

întemeiază susținerile pe prevederile acestui contract; s-a reținut, de

asemenea, caracterul nefondat al criticilor pârâtei referitoare la calitatea

produsului livrat, prin raportare la concluziile expertizei, care a confirmat

situația existentă, reclamanta reducându-și pretențiile cu suma necesară

efectuării remedierilor.

Decizia de apel a fost recurată de

către pârâta SC P.I. SRL, criticile acesteia vizând insuficienta motivare sub

aspectul apărărilor referitoare la nerespectarea clauzelor contractuale,

respectiv a condițiilor de livrare, recepționare a mărfii și de plată.

Prin decizia nr. 2203 din 30

septembrie 2009, completul de judecată din cadrul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva

deciziei nr. 3 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, a casat decizia recurată și a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Completul de recurs a reținut că

decizia pronunțată în apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se

întemeiază, completul de apel respingând calea de atac din perspectiva tuturor

motivelor invocate și care vizau nerespectarea de către reclamantă a

obligațiilor contractuale în ce privește condițiile de livrare, recepționare a

mărfii și de plată doar prin trimitere la expertiza efectuată în cauză.

În aceste condiții, completul de

recurs a apreciat că nemotivarea echivalează cu o nepronunțare asupra fondului

apelului. A subliniat faptul că în cadrul rejudecării, vor fi avute în vedere

și criticile subsumate prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând

conținutul clauzelor contractuale, forța lor obligatorie și, în raport de

probele ce urmau a fi administrate, să se concluzioneze în ce măsură poate fi

antrenată răspunderea contractuală a pârâtei, cu privire la preț și

penalitățile de întârziere.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ sub nr.

3581/114/2006.

Prin decizia nr. 13 din 11 februarie

2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins apelul declarat de pârâta

SC P.I. SRL, cu următoarele considerente: a fost înlăturată critica pârâtei

referitoare la inaplicabilitatea clauzelor contractuale în ce privește comanda nr.

336, în condițiile în care parte invocă tocmai prevederile din acest contract,

aceste critici fiind invocate și în recurs; a fost înlăturată și critica

pârâtei referitoare la nerespectarea clauzelor contractuale, reținându-se că

neîntocmirea avizului de expediție nu influențează cuantumul pretențiilor,

rolul acestui aviz fiind acela al dovedirii predării bunului, predare

necontestată de pârâtă; s-a reținut, de asemenea, că reclamanta a depus

diligențe pentru remedierea defecțiunilor, justificate prin stabilirea

condițiilor realizării acestei remedieri, concretizate în minuta încheiată de

părți. În aceeași minută, pârâta s-a angajat ca după efectuarea remedierilor să

preia produsul, urmând ca reclamanta să emită o nouă factură pentru acesta la

un preț stabilit ulterior, factura având termen de plată cel convenit contractual.

Completul de apel a apreciat că se

impune angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, motivat de faptul că nu

este întemeiată susținerea acestei părți în sensul că defecțiunile nu sunt

remediabile, expertiza efectuată în cauză atestând posibilitatea efectuării

acestei operații.

Decizia de apel a fost recurată de

pârâta SC P.I. SRL, aceasta solicitând admiterea recursului.

Criticile pârâtei au vizat

prevederile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., sub următoarele aspecte:

- completul de apel a data mai mult

decât s-a cerut: a arătat că factura nr. 2908229 din 15 decembrie 2005 în baza

căreia au fost formulate pretențiile din cererea de chemare în judecată a fost

stornată de reclamantă, astfel că nu mai exista fundamentul pentru angajarea

răspunderii sale; în plus, a fost achitată o parte din preț pentru piesa

comandată și livrată, care corespundea standardului de calitate, sumă care era

inclusă în factura stornată; or, instanțele inferioare au admis pretențiile

reclamantei, fără a scădea valoarea piesei deja plătite;

- hotărârea completului de apel nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, prin aceea că judecătorii nu s-au

raportat la documentele administrate, respectiv copiile facturilor emise,

ordinul de plată pentru piese corespunzătoare, factura stornată, certificatele

de calitate a materialului înglobat în produs; de asemenea, judecătorii nu au

motivat angajarea răspunderii contractuale în lipsa emiterii noii facturi după

stornarea celei inițiale; hotărârea este nemotivată din perspectiva obligării

la plata unei sume globale, ce cuprinde atât piesa deja plătită, cât și cheltuielile

de judecată, deși reclamanta a solicitat să se ia act că nu solicită asemenea

cheltuieli.

- hotărârea este lipsită de temei

legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, nerespectând

îndrumarea dată de instanța de recurs în primul ciclu procesual și care obliga

la analizarea tuturor motivelor subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care

impunea verificarea în întregime a relației dintre părți.

Prin întâmpinare, reclamanta a

solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând următoarele: pârâta a

recepționat inițial produsul livrat, pentru ca ulterior să invoce anumite

deficiențe; susține, așadar, că și-a îndeplinit obligația contractuală, pârâta

fiind cea care refuză nejustificat plata produsului; reclamanta a apreciat că hotărârea

completului de apel răspunde îndrumărilor date de instanța de recurs.

Pârâta a administrat proba cu

înscrisuri.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se

apreciază că se impune admiterea căii de atac, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, pentru următoarele considerente: în primul ciclu procesual, pârâta

a invocat o seria de apărări vizând nerespectarea de către reclamantă a

obligațiilor contractuale în ce privește: condițiile de livrare a produsului,

precum și documentele justificative ale îndeplinirii standardelor de calitate,

înlocuirea materialului încorporat în produs, care a tras necorespunderea

acestuia din punct de vedere calitativ; de asemenea a formulat critici cu

privire la obligarea sa plata unei piese din ansamblul comandat care era deja

plătită, cu privire la plata cheltuielilor de judecată, deși reclamanta nu le-a

cerut și cu privire la plata penalităților, față de aspectul că factura

inițială a fost stornată, nefiind emisă o nouă factură, conform înțelegerii

părților, iar potrivit contractului penalitățile încep să curgă din momentul

scadenței plății facturii.

Aceleași critici ai fost formulate

și în recurs, completul de judecată dispunând ca în cadrul rejudecării cauzei să

fie avute în vedere și aceste critici din perspective îndeplinirii obligațiilor

contractuale din partea ambelor părți.

În cursul rejudecării însă,

completul de apel nu a respectat îndrumările date prin decizia de recurs,

considerentele reținute de judecători neconținând referiri la criticile

pârâtei. Se au în vedere în principal criticile vizând plata nedatorată pentru

piese deja achitată, neemiterea noii facturi, după stornarea celei invocate

pentru promovarea cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată, în suma totală înscrisă în sentința de fond,

situația penalităților de întârziere, prin raportare la clauzele contractuale

și la neemiterea noii facturi. De asemenea, completul de judecată în apel nu a

răspuns, conform celor statuate în decizia de recurs, cu privire la criticile

pârâtei referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către

reclamantă, situație care îi dădea dreptul de a solicita îndeplinirea

obligației corelative a pârâtei: se constată insuficienta probare și motivare

cu privire la îndeplinirea propriei obligații a reclamantei (se are în vedere

neprobarea remedierii deficiențelor de calitate ale produsului, în raport de

specificațiile tehnice date de pârâtă, precum și în raport de destinația pe

care pârâta o avea pentru produs la momentul emiterii comenzii de execuție).

Pentru toate aceste aspecte, fie nu se regăsesc considerente în cadrul deciziei

de apel, fie, motivarea este sumară, fără a se justifica reținerea îndeplinirii

obligației contractuale de către reclamantă prin raportare la probele

administrate în cauză. Or, în decizia de casare pronunțată în primul ciclu

procesual, completul de judecată a statuat în sarcina judecătorilor apelului

analiza relațiilor contractuale în raport de întregul material probator, pentru

a se verifica dacă sunt întrunite condițiile angajării răspunderii contractuale

a pârâtei.

În consecință, se constată o

încălcare din partea completului de apel a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.,

decizia de apel apărând ca nemotivată, ceea ce echivalează cu o nepronunțare

asupra cererii de apel cu care a fost investită. Practic, se constată că nu s-a

răspuns în integralitate criticilor pârâtei, formulate atât în cadrul apelului,

cât și în cadrul recursului, în primul ciclu procesual.

Pentru considerentele reținute, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., decizia de apel va fi casată iar cauza va fi

trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

În cadrul rejudecării, pe lângă

analiza tuturor apărărilor pârâtei, se va avea în vedere necesitatea efectuării

unei expertize tehnice contabile, care să verifice apărările pârâtei vizând

plata parțială a produsului recepționat și care a corespuns standardelor de

calitate. De asemenea, se va avea în vedere și necesitatea efectuării unei expertize

tehnice care să ateste existența remedierilor și corespunderea produsului,

conform destinației avută în vedere de pârâtă la data emiterii comenzii de

execuție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta

- pârâta SC P.I. SRL BRĂILA împotriva deciziei nr. 13 din 11 februarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.