ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2984/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința nr. 533 din 13 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr. 3581/114/2006, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâta SC P.I. SRL și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 215.185,25 lei. În considerentele sentinței judecătorul fondului a reținut că între părți au existat relații contractuale concretizate prin comenzi și oferte de preț, precum și prin contract comercial. Urmare a comenzii lansate de pârâtă, reclamanta a produs și livrat o grindă metalică, după specificațiile tehnice oferite de pârâtă, acesta din urmă apreciind că produs nu îndeplinea condițiile tehnice de calitate specificate.

În urma expertizei efectuate în cauză, s-a reținut că grinda metalică a fost realizată în condiții tehnice insuficient controlate, măsurătorile efectuate relevând abateri de planeitate și depășiri la grosimea cordonului de sudură, fiind menționate și modalitățile de îndreptare a acestor erori tehnice. În raport de concluziile expertizei, reclamanta și-a redus pretențiile, prin excluderea sumelor aferente operațiunilor de remediere a deficiențelor constatate. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC P.I. SRL, criticile sale vizând insuficienta motivare a soluției, din perspectiva materialului probator administrat, precum și perspectiva concluziei reținute de judecătorul fondului cu privire la îndeplinirea obligației, arătând că nu au fost respectate prevederile contractuale.

Prin decizia nr. 3 din 13 ianuarie 2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de pârâtă, înlăturând criticile acesteia pentru următoarele considerente: s-a reținut motivarea completă a sentinței de fond, prin prezentarea succintă a raporturilor comerciale dintre părți, care au demarat prin comanda nr. 336 și au fost transpuse ulterior în contractul nr. 24/2005, semnat de ambele părți; s-a reținut că la baza relațiilor comerciale a stat contractul nr. 24/2005, aspect ce rezultă din faptul că însăși pârâta își întemeiază susținerile pe prevederile acestui contract; s-a reținut, de asemenea, caracterul nefondat al criticilor pârâtei referitoare la calitatea produsului livrat, prin raportare la concluziile expertizei, care a confirmat situația existentă, reclamanta reducându-și pretențiile cu suma necesară efectuării remedierilor.

Decizia de apel a fost recurată de către pârâta SC P.I. SRL, criticile acesteia vizând insuficienta motivare sub aspectul apărărilor referitoare la nerespectarea clauzelor contractuale, respectiv a condițiilor de livrare, recepționare a mărfii și de plată. Prin decizia nr. 2203 din 30 septembrie 2009, completul de judecată din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei nr. 3 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Completul de recurs a reținut că decizia pronunțată în apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, completul de apel respingând calea de atac din perspectiva tuturor motivelor invocate și care vizau nerespectarea de către reclamantă a obligațiilor contractuale în ce privește condițiile de livrare, recepționare a mărfii și de plată doar prin trimitere la expertiza efectuată în cauză. În aceste condiții, completul de recurs a apreciat că nemotivarea echivalează cu o nepronunțare asupra fondului apelului. A subliniat faptul că în cadrul rejudecării, vor fi avute în vedere și criticile subsumate prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând conținutul clauzelor contractuale, forța lor obligatorie și, în raport de probele ce urmau a fi administrate, să se concluzioneze în ce măsură poate fi antrenată răspunderea contractuală a pârâtei, cu privire la preț și penalitățile de întârziere.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 3581/114/2006. Prin decizia nr. 13 din 11 februarie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul declarat de pârâta SC P.I.

SRL, cu următoarele considerente: a fost înlăturată critica pârâtei referitoare la inaplicabilitatea clauzelor contractuale în ce privește comanda nr. 336, în condițiile în care parte invocă tocmai prevederile din acest contract, aceste critici fiind invocate și în recurs; a fost înlăturată și critica pârâtei referitoare la nerespectarea clauzelor contractuale, reținându-se că neîntocmirea avizului de expediție nu influențează cuantumul pretențiilor, rolul acestui aviz fiind acela al dovedirii predării bunului, predare necontestată de pârâtă; s-a reținut, de asemenea, că reclamanta a depus diligențe pentru remedierea defecțiunilor, justificate prin stabilirea condițiilor realizării acestei remedieri, concretizate în minuta încheiată de părți.

În aceeași minută, pârâta s-a angajat ca după efectuarea remedierilor să preia produsul, urmând ca reclamanta să emită o nouă factură pentru acesta la un preț stabilit ulterior, factura având termen de plată cel convenit contractual. Completul de apel a apreciat că se impune angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, motivat de faptul că nu este întemeiată susținerea acestei părți în sensul că defecțiunile nu sunt remediabile, expertiza efectuată în cauză atestând posibilitatea efectuării acestei operații. Decizia de apel a fost recurată de pârâta SC P.I. SRL, aceasta solicitând admiterea recursului. Criticile pârâtei au vizat prevederile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.

civ., sub următoarele aspecte: - completul de apel a data mai mult decât s-a cerut: a arătat că factura nr. 2908229 din 15 decembrie 2005 în baza căreia au fost formulate pretențiile din cererea de chemare în judecată a fost stornată de reclamantă, astfel că nu mai exista fundamentul pentru angajarea răspunderii sale; în plus, a fost achitată o parte din preț pentru piesa comandată și livrată, care corespundea standardului de calitate, sumă care era inclusă în factura stornată; or, instanțele inferioare au admis pretențiile reclamantei, fără a scădea valoarea piesei deja plătite; - hotărârea completului de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, prin aceea că judecătorii nu s-au raportat la documentele administrate, respectiv copiile facturilor emise, ordinul de plată pentru piese corespunzătoare, factura stornată, certificatele de calitate a materialului înglobat în produs; de asemenea, judecătorii nu au motivat angajarea răspunderii contractuale în lipsa emiterii noii facturi după stornarea celei inițiale; hotărârea este nemotivată din perspectiva obligării la plata unei sume globale, ce cuprinde atât piesa deja plătită, cât și cheltuielile de judecată, deși reclamanta a solicitat să se ia act că nu solicită asemenea cheltuieli.

- hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, nerespectând îndrumarea dată de instanța de recurs în primul ciclu procesual și care obliga la analizarea tuturor motivelor subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care impunea verificarea în întregime a relației dintre părți. Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând următoarele: pârâta a recepționat inițial produsul livrat, pentru ca ulterior să invoce anumite deficiențe; susține, așadar, că și-a îndeplinit obligația contractuală, pârâta fiind cea care refuză nejustificat plata produsului; reclamanta a apreciat că hotărârea completului de apel răspunde îndrumărilor date de instanța de recurs.

Pârâta a administrat proba cu înscrisuri.

Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că se impune admiterea căii de atac, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente: în primul ciclu procesual, pârâta a invocat o seria de apărări vizând nerespectarea de către reclamantă a obligațiilor contractuale în ce privește: condițiile de livrare a produsului, precum și documentele justificative ale îndeplinirii standardelor de calitate, înlocuirea materialului încorporat în produs, care a tras necorespunderea acestuia din punct de vedere calitativ; de asemenea a formulat critici cu privire la obligarea sa plata unei piese din ansamblul comandat care era deja plătită, cu privire la plata cheltuielilor de judecată, deși reclamanta nu le-a cerut și cu privire la plata penalităților, față de aspectul că factura inițială a fost stornată, nefiind emisă o nouă factură, conform înțelegerii părților, iar potrivit contractului penalitățile încep să curgă din momentul scadenței plății facturii.

Aceleași critici ai fost formulate și în recurs, completul de judecată dispunând ca în cadrul rejudecării cauzei să fie avute în vedere și aceste critici din perspective îndeplinirii obligațiilor contractuale din partea ambelor părți. În cursul rejudecării însă, completul de apel nu a respectat îndrumările date prin decizia de recurs, considerentele reținute de judecători neconținând referiri la criticile pârâtei. Se au în vedere în principal criticile vizând plata nedatorată pentru piese deja achitată, neemiterea noii facturi, după stornarea celei invocate pentru promovarea cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în suma totală înscrisă în sentința de fond, situația penalităților de întârziere, prin raportare la clauzele contractuale și la neemiterea noii facturi.

De asemenea, completul de judecată în apel nu a răspuns, conform celor statuate în decizia de recurs, cu privire la criticile pârâtei referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă, situație care îi dădea dreptul de a solicita îndeplinirea obligației corelative a pârâtei: se constată insuficienta probare și motivare cu privire la îndeplinirea propriei obligații a reclamantei (se are în vedere neprobarea remedierii deficiențelor de calitate ale produsului, în raport de specificațiile tehnice date de pârâtă, precum și în raport de destinația pe care pârâta o avea pentru produs la momentul emiterii comenzii de execuție). Pentru toate aceste aspecte, fie nu se regăsesc considerente în cadrul deciziei de apel, fie, motivarea este sumară, fără a se justifica reținerea îndeplinirii obligației contractuale de către reclamantă prin raportare la probele administrate în cauză.

Or, în decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual, completul de judecată a statuat în sarcina judecătorilor apelului analiza relațiilor contractuale în raport de întregul material probator, pentru a se verifica dacă sunt întrunite condițiile angajării răspunderii contractuale a pârâtei. În consecință, se constată o încălcare din partea completului de apel a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., decizia de apel apărând ca nemotivată, ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra cererii de apel cu care a fost investită. Practic, se constată că nu s-a răspuns în integralitate criticilor pârâtei, formulate atât în cadrul apelului, cât și în cadrul recursului, în primul ciclu procesual.

Pentru considerentele reținute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., decizia de apel va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță. În cadrul rejudecării, pe lângă analiza tuturor apărărilor pârâtei, se va avea în vedere necesitatea efectuării unei expertize tehnice contabile, care să verifice apărările pârâtei vizând plata parțială a produsului recepționat și care a corespuns standardelor de calitate. De asemenea, se va avea în vedere și necesitatea efectuării unei expertize tehnice care să ateste existența remedierilor și corespunderea produsului, conform destinației avută în vedere de pârâtă la data emiterii comenzii de execuție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta - pârâta SC P.I. SRL BRĂILA împotriva deciziei nr. 13 din 11 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.