ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 832/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul I.C.D., în calitate de acționar al SC C. SA,

a chemat în judecată pe pârâții A.V.A.S., C.C., SC C. SA și Asociația

P.C. și a solicitat să se constate inexistența în patrimoniul

pârâtului C.C., a dreptului de preferință la cumpărarea

acțiunilor A.V.A.S.

Tribunalul București, prin

sentința comercială nr. 8017 din 27 iunie 2008, a admis excepția

lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea.

Instanța de fond a reținut că la data înregistrării

majorării capitalului social al SC C. SA la Registrul Comerțului,

respectiv 18 ianuarie 2005 și ulterior acestei date, la 2 februarie 2005,

când pârâtul C.C. și-a exercitat dreptul de preferință la

cumpărarea acțiunilor A.V.A.S., reclamantul nu avea calitatea de

acționar, fiind terț față de societatea comercială

și de raporturile juridice încheiate de aceasta.

Curtea de Apel București, prin

decizia comercială nr. 213 din 16 aprilie 2009 a respins ca nefondat

apelul reclamantului, considerând că la data de 2 februarie 2005, pârâtul C.C.

a solicitat acordarea dreptului de preferință pentru cumpărarea

acțiunilor A.V.A.S. ca urmare a majorării capitalului social al SC C.

SA la data de 18 ianuarie 2005, momente la care reclamantul nu avea calitatea

de acționar al societății comerciale și nici calitatea de a

ataca raportul juridic încheiat în acea perioadă. Reclamantul avea

calitatea de terț iar pentru exercitarea dreptului de preferință

(art. 12 din Legea nr. 137/2002) condiția esențială era să

fie acționar, așa încât nu putea pretinde încălcarea unui drept

propriu.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că

hotărârile instanțelor de fond cuprind motive străine de natura

pricinii, admițând o excepție care nu are legătură cu

fondul, curtea de apel preluând greșeala instanței de fond în

privința motivelor cererii de chemare în judecată și

încălcând principiul disponibilității s-a referit la

existența dreptului de preferință al reclamantului.

Faptul că intimatul – pârât C.C.

a depus cerere la A.V.A.S. la data de 2 noiembrie 2005 nu echivalează cu

dreptul de preferință al acestuia cu atât mai mult cu cât nu s-a

încheiat tranzacția pachetului de acțiuni așa încât și

recurentul este îndreptățit la achiziționarea cu preferință

a acțiunilor A.V.A.S.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

SC C. SA a început procesul de

privatizare în anul 1997 autorul A.V.A.S. înstrăinând 40% din capitalul

social al societății, în condițiile în care asupra a două

suprafețe de teren nu se eliberase certificat de atestare a dreptului de

proprietate.

Prin contractul de privatizare,

autorul A.V.A.S. (F.P.S.) a conferit cumpărătorului Asociația

P.C. dreptul de preemțiune pentru cumpărarea unui pachet suplimentar

de acțiuni emise ca urmare a majorării capitalului social cu valoarea

celor două suprafețe de teren.

Potrivit statutului Asociației P.C.

durata asociației este de 6 ani cu începere de la data înscrierii în

registrul special al persoanelor juridice, respectiv 20 iulie 1995 (art. 5) iar

transmiterea acțiunilor se realizează după achitarea valorii

acestora fiecărui solicitant (art. 33).

La data de 18 ianuarie 2005, prin

încheierea judecătorului delegat la Registrul Comerțului SC C. SA

își majorează capitalul social cu valoarea suprafețelor de teren

pentru care a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate

iar la data de 5 februarie 2005 (în termenul prevăzut de art. 12 din Legea

nr. 137/2002 și ținând cont de regimul înregistrărilor la

Registrul comerțului stabilit în art. 26 din Legea nr. 26/1990) pârâtul C.C.,

acționar al SC C. SA și-a manifestat dreptul de a fi preferat la

vânzarea acțiunilor A.V.A.S.

Fără a depăși

principiul disponibilității, instanțele de fond au fost nevoite

să antameze aspectele de fond ale litigiului pentru a argumenta asupra

lipsei calității procesuale a reclamantului. Aceasta întrucât, pentru

a stabili calitatea procesuală trebuie stabilită existența unei

identități între persoana reclamantului și persoana care este

titular al dreptului într-un raport juridic.

De aceea raportul juridic

născut între pârâții A.V.A.S. și C.C. nu poate fi atacat de un

terț prevalându-se de o acțiune în constatare, a cărui caracter

este oricum subsidiar.

Recurentul încearcă să

inducă ipoteza unui drept personal de preemțiune, ignorând însă

termenele prevăzute de norma specială

[

art. 12 alin. (7) din Legea nr. 137/2002] și care la

rândul ei, astfel cum instanțele de fond, judicios au analizat, îi

înlătură identitatea de titular al dreptului în raportul juridic

litigios.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei

comerciale nr. 213 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul I.C.D. împotriva deciziei nr. 213 din 16 aprilie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 martie 2010.