ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii penale de față;

Din

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Inițial,

plângerea petentei M.V., domiciliată în Vaslui, împotriva rezoluției nr. 459/P/2008

din 29 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, a fost

înregistrată la 28 iunie 2008 pe rolul Judecătoriei Vaslui.

În motivarea acesteia se arată că intimatul

făptuitor C.V., în calitate de primar al municipiului Vaslui și V.G., secretar

al municipiului, au semnat (în aceste calități) o decizie prin care au refuzat

să îi recunoască dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, situată

în Vaslui, și să îi elibereze un certificat de urbanism necesar construirii

unui gard împrejmuitor pentru acest teren.

Prin

sentința penală nr. 1321 din 26 septembrie 2008, Judecătoria Vaslui a respins,

ca nefondată, plângerea petentei împotriva rezoluției nr. 459/P/2008 din 29

aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de C.V. pentru art. 271 alin. (2) și art. 246

C. pen. și V.G. pentru art. 271 alin. (2) și art. 246 C. pen., soluție

menținută prin rezoluția nr. 603/II/2 din 3 iunie 2008 a prim procurorului

Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui și a menținut soluția din rezoluția

atacată.

Instanța,

verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate

și netemeinicie invocate de petenta M.V., a apreciat că plângerea este

nefondată, neconstatându-se elemente care să conducă la concluzia că s-a comis

una din infracțiunile reclamate.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petenta.

Prin

decizia penală nr. 24 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Vaslui a admis recursul

declarat de petentă, a casat hotărârea atacată și a trimis plângerea formulată

de petenta M.V. împotriva rezoluției date de procuror în dosarul nr. 459/P/2008

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui la 29 aprilie 2008 la Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru a fi judecat în primă instanță.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că potrivit art. 29 pct.

1 lit. a) C. proc. pen., competența de a judeca infracțiunile comise de senatori

și deputați revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar din actele cauzei

rezultă că persoana cercetată C.V. era, la data adoptării soluției de către

procuror, primar al municipiului Vaslui, dar din 30 noiembrie 2008 a dobândit calitatea

de senator în Parlamentul României.

Așa

fiind și văzând și prevederile art. 40 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

dobândirea calității ulterior comiterii unei fapte penale, s-a constatat că,

competența judecării în primă instanță a faptelor – pentru care a fost cercetat

intimatul C.V. – aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza

învestirii arătate, procedând la soluționarea plângerii în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., se constată pentru cele ce urmează că plângerea este nefondată.

Din

actele prealabile urmăririi penale a rezultat că la 13 februarie 2008 la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui s-a înregistrat plângerea formulată de

M.V. prin care se sesiza că intimații C.V. și V.G., în calitate de primar și

respectiv secretar al Primăriei Vaslui au refuzat să pună în aplicare sentința

civilă nr. 759/1993 a Tribunalului Vaslui prin care i s-a recunoscut dreptul de

proprietate asupra unui teren situat în Vaslui.

Prin

rezoluția nr. 459/P/2008 din 29 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Vaslui, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C.

proc. pen., a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru cei

doi intimați, cu motivarea că persoanele și faptele sesizate au făcut obiectul

altui dosar, ocazie cu care s-a pronunțat rezoluție nr. 1719/P/2007 din 1

octombrie 2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru

infracțiunile prevăzute de art. 271 alin. (2) și art. 246 C. pen., reclamate de

petentă în sarcina intimaților.

În

condițiile art. 278 C. proc. pen., prim procurorul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Vaslui a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă

în cauză, dispunând prin rezoluția nr. 603/II/2/2008 din 3 iunie 2008,

respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petentă.

Examinând

susținerile petentei în raport de soluția dispusă în cauză de procuror și de

actele premergătoare urmăririi penale se constată că soluția procurorului este

legală și temeinică.

Este

adevărat că petentei i s-a admis o acțiune în revendicare a unui teren în

suprafață de 391,02 mp, hotărâre ce a fost pusă în executare prin procesul

verbal de punere în posesie nr. 279 din 31 martie 2004, de către executorul

judecătoresc.

Ulterior,

printr-o notificare cu nr. 18989 din 6 octombrie 2003, petenta a cerut

restituirea în natură a terenului, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Dar,

prin dispoziția nr. 70 din 15 februarie 2006, primarul a dispus respingerea

cererii de restituire în natură a imobilului respectiv, pe motiv că imobilul

construcție a fost distrus urmare a unor calamități naturale, dar imobilul

teren are destinația de utilitate publică (Parcul M + S); s-a propus acordarea

de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005.

Ori,

pentru a fi antrenată o răspundere penală a primarului sau a secretarului

primăriei, trebuiau să existe probe sau cel puțin indicii că aceștia și-au

încălcat cu vinovăție atribuțiile de serviciu și prin activitățile desfășurate

au încălcat interese legitime ale petentei.

Dar în

cauză petentei i s-au comunicat motivele refuzului, respectiv că terenul este

de utilitate publică și nu poate fi restituit în natură, petentei

propunându-i-se alte soluții legale pentru rezolvarea cererilor sale.

Pe de

altă parte, din actele efectuate în cauză, se constată că punerea în posesie nu

a fost finalizată deoarece procesul verbal nu a fost însușit de primărie, care

a comunicat petentei și motivul refuzului eliberării certificatului de urbanism

(motiv verificat și menținut de instanța de contencios administrativ prin

sentința civilă nr. 103/CA din 19 iunie 2006 a Tribunalului Vaslui, menținută

prin decizia civilă nr. 103/CA din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași).

Desigur,

în împrejurările de fapt amintite, intimații nu au desfășurat activități de

natură a antrena răspunderea penală, aspect sub care soluția dispusă de

procuror de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, urmând a fi

menținută prin respingerea plângerii, potrivit art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen.

Văzând

și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționara M.V. împotriva rezoluției din 29 aprilie 2008 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Vaslui, dată în dosarul nr. 459/P/2008, pe care o menține.

Obligă petiționara la

120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2009.