ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Inițial, plângerea petentei M.V., domiciliată în Vaslui, împotriva rezoluției nr. 459/P/2008 din 29 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, a fost înregistrată la 28 iunie 2008 pe rolul Judecătoriei Vaslui. În motivarea acesteia se arată că intimatul făptuitor C.V., în calitate de primar al municipiului Vaslui și V.G., secretar al municipiului, au semnat (în aceste calități) o decizie prin care au refuzat să îi recunoască dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, situată în Vaslui, și să îi elibereze un certificat de urbanism necesar construirii unui gard împrejmuitor pentru acest teren.

Prin sentința penală nr. 1321 din 26 septembrie 2008, Judecătoria Vaslui a respins, ca nefondată, plângerea petentei împotriva rezoluției nr. 459/P/2008 din 29 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V. pentru art. 271 alin. (2) și art. 246 C. pen. și V.G. pentru art. 271 alin. (2) și art. 246 C. pen., soluție menținută prin rezoluția nr. 603/II/2 din 3 iunie 2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui și a menținut soluția din rezoluția atacată. Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate de petenta M.V., a apreciat că plângerea este nefondată, neconstatându-se elemente care să conducă la concluzia că s-a comis una din infracțiunile reclamate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta. Prin decizia penală nr. 24 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Vaslui a admis recursul declarat de petentă, a casat hotărârea atacată și a trimis plângerea formulată de petenta M.V. împotriva rezoluției date de procuror în dosarul nr. 459/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui la 29 aprilie 2008 la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a fi judecat în primă instanță. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., competența de a judeca infracțiunile comise de senatori și deputați revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar din actele cauzei rezultă că persoana cercetată C.V.

era, la data adoptării soluției de către procuror, primar al municipiului Vaslui, dar din 30 noiembrie 2008 a dobândit calitatea de senator în Parlamentul României. Așa fiind și văzând și prevederile art. 40 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la dobândirea calității ulterior comiterii unei fapte penale, s-a constatat că, competența judecării în primă instanță a faptelor – pentru care a fost cercetat intimatul C.V. – aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza învestirii arătate, procedând la soluționarea plângerii în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., se constată pentru cele ce urmează că plângerea este nefondată. Din actele prealabile urmăririi penale a rezultat că la 13 februarie 2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui s-a înregistrat plângerea formulată de M.V.

prin care se sesiza că intimații C.V. și V.G., în calitate de primar și respectiv secretar al Primăriei Vaslui au refuzat să pună în aplicare sentința civilă nr. 759/1993 a Tribunalului Vaslui prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unui teren situat în Vaslui. Prin rezoluția nr. 459/P/2008 din 29 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru cei doi intimați, cu motivarea că persoanele și faptele sesizate au făcut obiectul altui dosar, ocazie cu care s-a pronunțat rezoluție nr. 1719/P/2007 din 1 octombrie 2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 271 alin. (2) și art. 246 C. pen., reclamate de petentă în sarcina intimaților.

În condițiile art. 278 C. proc. pen., prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în cauză, dispunând prin rezoluția nr. 603/II/2/2008 din 3 iunie 2008, respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petentă. Examinând susținerile petentei în raport de soluția dispusă în cauză de procuror și de actele premergătoare urmăririi penale se constată că soluția procurorului este legală și temeinică. Este adevărat că petentei i s-a admis o acțiune în revendicare a unui teren în suprafață de 391,02 mp, hotărâre ce a fost pusă în executare prin procesul verbal de punere în posesie nr. 279 din 31 martie 2004, de către executorul judecătoresc.

Ulterior, printr-o notificare cu nr. 18989 din 6 octombrie 2003, petenta a cerut restituirea în natură a terenului, în temeiul Legii nr. 10/2001. Dar, prin dispoziția nr. 70 din 15 februarie 2006, primarul a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului respectiv, pe motiv că imobilul construcție a fost distrus urmare a unor calamități naturale, dar imobilul teren are destinația de utilitate publică (Parcul M + S); s-a propus acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005. Ori, pentru a fi antrenată o răspundere penală a primarului sau a secretarului primăriei, trebuiau să existe probe sau cel puțin indicii că aceștia și-au încălcat cu vinovăție atribuțiile de serviciu și prin activitățile desfășurate au încălcat interese legitime ale petentei.

Dar în cauză petentei i s-au comunicat motivele refuzului, respectiv că terenul este de utilitate publică și nu poate fi restituit în natură, petentei propunându-i-se alte soluții legale pentru rezolvarea cererilor sale. Pe de altă parte, din actele efectuate în cauză, se constată că punerea în posesie nu a fost finalizată deoarece procesul verbal nu a fost însușit de primărie, care a comunicat petentei și motivul refuzului eliberării certificatului de urbanism (motiv verificat și menținut de instanța de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 103/CA din 19 iunie 2006 a Tribunalului Vaslui, menținută prin decizia civilă nr. 103/CA din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași).

Desigur, în împrejurările de fapt amintite, intimații nu au desfășurat activități de natură a antrena răspunderea penală, aspect sub care soluția dispusă de procuror de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, urmând a fi menținută prin respingerea plângerii, potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.V. împotriva rezoluției din 29 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, dată în dosarul nr. 459/P/2008, pe care o menține. Obligă petiționara la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2009.