ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 258/2008

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 214 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului L.I. și s-a menținut rezoluția atacată.

Pentru a pronunța soluția de mai sus, prima instanță a reținut următoarele Petentul a solicitat să se efectueze cercetări penale față de intimatul A.G., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, N.T., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, N.D., prim procuror al Parchetul de pe lângă Tribunalul București, S.N., prefectul județului Ilfov, precum și față de mai mulți funcționari din cadrul instituțiilor sus-menționate și lucrători de poliție de la Inspectoratul de Poliție al Judecătoriei Ilfov, C.P., primarul comunei Pantelimon, județul Ilfov care, în opinia sa, s-au coalizat și nu-i reconstituie dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 7 ha în extravilanul comunei Pantelimon, teren pe care el l-ar deține în folosință de peste 10 ani.

Prin rezoluția nr. 1175/P/2007 din 7 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind sesizările formulate de L.I. din comuna Pantelimon, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 247, 248, 323, 324, 192, 209, 221, 289, 215 C. pen. Pentru adoptarea soluției de neîncepere a urmăriri penale, procurorul a reținut, pe baza probatoriului administrat, că pe rolul Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov, se află dosarul civil nr. 44/1748/2007, ce are ca obiect tocmai cererea petentului asupra terenului respectiv și că toate pretențiile privind dreptul său de proprietate, urmează să fie soluționate de instanță, în cursul judecății.

Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1303/II/2/2007 din 23 august 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul a pronunțat plângere în fața judecătorului împotriva celor două rezoluții ale procurorului. Examinând cauza în raport de dispozițiile amintite și de susținerile petentului, prima instanță a reținut că numai după pronunțarea unei soluții definitive și irevocabile în dosarul civil se putea lua în considerare dacă persoanele reclamate de petent și-au executat atribuțiile de serviciu, în condițiile legii. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul.

În esență, prin motivele scrise cât și oral, petentul a reluat susținerile anterioare, pretinzând că deși deține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pentru un teren în suprafață de 10.000 m.p., acesta nu i-a fost restituit, pe el fiind construite vile, fiind astfel, nesocotită o hotărâre judecătorească de către persoanele indicate prin plângere. Recursul declarat de petent va fi analizat în contextul prevederilor art. 385 6 C. proc. pen., constatându-se că este nefondat pentru considerentele de fapt și de drept, care urmează. În mod corect, atât procurorul cât și instanța, au reținut din probele administrate că aspectele sesizate de petent în legătură cu terenul în suprafață de 10.000 m.p., situat în extravilanul comunei Pantelimon, Județul Ilfov nu constituie fapte penale în sensul legii și nu prezintă conținutul și elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petent.

Mai mult, prin decizia civilă nr. 1918 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel București, irevocabilă, s-a statuat că petentul L.I. invocă drept act de proprietate o hotărâre judecătorească (cea invocată de petent în cauză prin care s-a constatat vânzarea-cumpărarea intervenită între o persoană decedată la data soluționării acțiunii și în legătură cu care nu s-a făcut dovada că ar fi fost proprietarul terenului). În acest context, este evident că aspectele sesizate nu sunt de natură penală și nu pot antrena răspunderea penală a nici unei persoane reclamate, aspect sub care, în mod corect prima instanță a menținut, ca legală și temeinică, soluția dispusă de procuror. Pentru aceleași considerente, se va menține și hotărârea atacată prin respingerea recursului declarat de petent, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul L.I. împotriva sentinței penale nr. 214 din 12 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2008.