ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 258/2008

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 214

din 12 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului L.I. și s-a menținut rezoluția

atacată.

Pentru a pronunța soluția de

mai sus, prima instanță a reținut următoarele

Petentul a solicitat să se

efectueze cercetări penale față de intimatul A.G., prim procuror al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Cornetu, N.T., prim procuror al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Cornetu, N.D., prim procuror al Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, S.N., prefectul județului Ilfov, precum și față de mai mulți

funcționari din cadrul instituțiilor sus-menționate și lucrători de poliție de

la Inspectoratul de Poliție al Judecătoriei Ilfov, C.P., primarul comunei

Pantelimon, județul Ilfov care, în opinia sa, s-au coalizat și nu-i

reconstituie dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 7 ha în

extravilanul comunei Pantelimon, teren pe care el l-ar deține în folosință de peste

10 ani.

Prin rezoluția nr. 1175/P/2007

din 7 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus

neînceperea urmăririi penale în cauza privind sesizările formulate de L.I. din comuna

Pantelimon, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 247, 248, 323, 324,

192, 209, 221, 289, 215 C. pen.

Pentru adoptarea soluției de

neîncepere a urmăriri penale, procurorul a reținut, pe baza probatoriului

administrat, că pe rolul Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov, se află dosarul

civil nr. 44/1748/2007, ce are ca obiect tocmai cererea petentului asupra

terenului respectiv și că toate pretențiile privind dreptul său de proprietate,

urmează să fie soluționate de instanță, în cursul judecății.

Împotriva acestei soluții,

petentul a formulat plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția

nr. 1303/II/2/2007 din 23 august 2007 a procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București.

În condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul a pronunțat plângere în fața judecătorului împotriva

celor două rezoluții ale procurorului.

Examinând cauza în raport de

dispozițiile amintite și de susținerile petentului, prima instanță a reținut că

numai după pronunțarea unei soluții definitive și irevocabile în dosarul civil

se putea lua în considerare dacă persoanele reclamate de petent și-au executat

atribuțiile de serviciu, în condițiile legii.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul.

În esență, prin motivele

scrise cât și oral, petentul a reluat susținerile anterioare, pretinzând că

deși deține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pentru un teren

în suprafață de 10.000 m.p., acesta nu i-a fost restituit, pe el fiind

construite vile, fiind astfel, nesocotită o hotărâre judecătorească de către

persoanele indicate prin plângere.

Recursul declarat de petent

va fi analizat în contextul prevederilor art. 385

6

C. proc. pen.,

constatându-se că este nefondat pentru considerentele de fapt și de drept, care

urmează.

În mod corect, atât

procurorul cât și instanța, au reținut din probele administrate că aspectele

sesizate de petent în legătură cu terenul în suprafață de 10.000 m.p., situat

în extravilanul comunei Pantelimon, Județul Ilfov nu constituie fapte penale în

sensul legii și nu prezintă conținutul și elementele constitutive ale

infracțiunilor reclamate de petent.

Mai mult, prin decizia

civilă nr. 1918 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel București, irevocabilă,

s-a statuat că petentul L.I. invocă drept act de proprietate o hotărâre

judecătorească (cea invocată de petent în cauză prin care s-a constatat

vânzarea-cumpărarea intervenită între o persoană decedată la data soluționării

acțiunii și în legătură cu care nu s-a făcut dovada că ar fi fost proprietarul

terenului).

În acest context, este evident

că aspectele sesizate nu sunt de natură penală și nu pot antrena răspunderea penală

a nici unei persoane reclamate, aspect sub care, în mod corect prima instanță a

menținut, ca legală și temeinică, soluția dispusă de procuror.

Pentru aceleași considerente,

se va menține și hotărârea atacată prin respingerea recursului declarat de

petent, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul L.I. împotriva sentinței penale nr. 214 din

12 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar

la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 ianuarie 2008.