ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. La data de 17 decembrie 2009 numitul L.I. „în calitate de parte vătămată în dosar nr. 25/P/2009, în temeiul art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen.” a formulat „plângere împotriva rezoluției nr. 11317/5759/II/2/2009 din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică” cerând „ „desființarea rezoluției din 2 decembrie 2009 (.) și a soluției adoptate în dosarul nr. 25/P/2009 pentru că nu face referire la toate faptele penale reclamate (.) și nu are date de identificare a părților reclamate”.

Plângerea amintită a fost adresată Procurorului General al României fiind înregistrată inițial sub nr. 12213 din 21 februarie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – biroul registratură generală / arhivă și grefă care a dispus administrativ prin adresa procurorului de secție urmărire penală și criminalistică nr. 12213/09/163/VIII-1/2010 din 8 ianuarie 2010 înaintarea plângerii spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție pe considerentele că „prin rezoluția nr. 11317/5759/II/ 2/2009 conducerea secției de urmărire penală și criminalistică a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 25/P/2009”; în condițiile procedurale arătate plângerea a fost în final înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. 306/1/2010 din 13 ianuarie 2010 ca procedură penală contencioasă prevăzută de art. 278 1 alin. (1) pentru a cărei soluționare a fost acordat termen de judecată la 2 martie 2010 în condițiile art. 288-291 C. proc.

pen. 1.2. Înalta Curte verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosar nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a constatat următoarele: - la data de 25 octombrie 1969 tatăl petentului a cumpărat, prin chitanță sub semnătură privată, o suprafață de teren de 10.000 mp pe raza teritorială a comunei Pantelimon, județul Ilfov, fără indicarea exactă a amplasamentului cu mențiunea doar a vecinătăților imobilului; în cursul anului 1995, I.I. a chemat în judecată pe I.G., promitentul vânzător, pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare; prin sentința civilă nr. 2318 din 2 august 1995, pronunțată în dosarul nr. 2699/1995, Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov - actualmente Judecătoria Buftea - a admis acțiunea petentului și constată că autorul lui I.I.

a cumpărat terenul în cauză, situat în comuna Pantelimon, învecinat cu G.I. – la sud, C.V. – la răsărit, cu terenul Dobroiești – la vest și cu terenul I. – la nord, hotărârea ținând loc de act de vânzare-cumpărare autentic; în temeiul acestei sentințe, I.I. a formulat acțiune în revendicare imobiliară, chemând în judecată proprietarii terenurilor învecinate cu motivarea că aceștia ocupă, în mod abuziv, părți din suprafața sa de 10.000 mp iar prin sentința civilă nr. 2723 din 23 mai 2000, pronunțată în dosarul nr. 6937/1999, Tribunalul București a respins acțiunea amintită cu motivarea că, nu a fost făcută dovada existenței, în proprietatea numitului I.G. / promitentul vânzător a terenului ce a fost obiectul convenției între aceasta și autorul reclamantului; - nemulțumit de soluția civilă amintită începând cu anul 2007, I.I.

a formulat plângeri penale succesive, înregistrate la Ministerul Justiției, Ministerul Administrației și Internelor, Președinția României și unități de parchet, solicitând efectuarea de cercetări față de A.G. – prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, N.T. – prin procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și D.N.

– prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul București precum și împotriva altor câteva zeci de persoane, salariați ai Prefecturii Ilfov, Primăriei Pantelimon, polițiști, etc. cu motivarea că nu i se recunoaște dreptul de proprietate datorită „asocierii infracționale” a acestor persoane; plângerile au fost conexate și înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 1175/P/2007, în cauză dispunându-se neînceperea urmăririi penale întrucât faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală; prin rezoluția nr. 1303/II-2/2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea formulată, în temeiul art. 278 C. proc.

pen., de către I.I. împotriva soluției dispuse în cauză / soluție confirmată cu ocazia controlului judecătoresc în baza art. 278 1 C. proc. pen. prin sentința penală nr. 214 din 12 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 258 din 23 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 258, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; - demersurile penale amintite au fost continuate la data de 9 iulie 2008 prin sesizarea și a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial București care a înregistrat dosarul nr. 159/P/2008, procedură penală în care prin ordonanța din 10 decembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 257 C. pen.

de către lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Ilfov, procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu și parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu motivarea că „probele administrate în cauză nu confirmă existența faptelor”/ prin aceeași ordonanță s-a disjuns cauza și declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție pentru efectuarea de „cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 324 C. pen.,art. 215 C. pen., art. 211 C. pen., art. 174 C. pen., art. 175 C. pen., art. 176 C. pen., art. 246-248 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 192 C. pen.

de către procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București”, fiind constituit astfel dosarul nr. 25/P/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Urmărire penală și criminalistică, în care a fost dispusă soluția de neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de G.B. procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și N.C.

procuror în cadrul aceluiași parchet sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., în considerarea implicării acestora în rezolvarea cauzei penale anterioare ce a format obiectul dosarului nr. 1175/P/2007 prin rezoluția nr. 25/P/2009 din 6 noiembrie 2009 confirmată prin rezoluția nr. 11317/5759/II/2/2009 din 2 decembrie 2009 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; În condițiile procesuale/procedurale sus-menționate plângerea pendinte pentru desființarea soluției amintite de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”) este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen Învinuirea adusă intimaților - în conexiune cu incriminarea din art. 246 C. pen. - privește exclusiv legalitatea /temeinicia soluțiilor de neînceperea urmăririi penale adoptate de aceștia în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitate de procuror/ procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în dosar nr. 1175/P/2007 al unității de parchet amintite, rezolvări juridice confirmate definitiv prin recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în procedură anterioară separată prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. Ori, potrivit incriminării din art. 246 C. pen., fapta ilicită respectivă subzistă în condițiile în care funcționarul public în exercițiul atribuțiilor de serviciu „cu știință, nu îndeplinește și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane” situație exclusă cu desăvârșire în speță.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.I. împotriva rezoluției din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 25/P/2009. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 martie 2010.