ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii

de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

decembrie 2009 numitul L.I. „în calitate de parte vătămată în dosar nr. 25/P/2009,

în temeiul art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.” a formulat „plângere

împotriva rezoluției nr. 11317/5759/II/2/2009 din 2 decembrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire

penală și criminalistică” cerând „ „desființarea rezoluției din 2 decembrie 2009

(.) și a soluției adoptate în dosarul nr. 25/P/2009 pentru că nu face referire

la toate faptele penale reclamate (.) și nu are date de identificare a părților

reclamate”.

Plângerea

amintită a fost adresată Procurorului General al României fiind înregistrată

inițial sub nr. 12213 din 21 februarie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – biroul registratură generală /

arhivă și grefă care a dispus administrativ prin adresa procurorului de secție

urmărire penală și criminalistică nr. 12213/09/163/VIII-1/2010 din 8 ianuarie

2010 înaintarea plângerii spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație

și Justiție pe considerentele că „prin rezoluția nr. 11317/5759/II/ 2/2009

conducerea secției de urmărire penală și criminalistică a respins ca

neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva soluției dispuse în

dosarul nr. 25/P/2009”; în condițiile procedurale arătate plângerea a fost în

final înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. 306/1/2010 din 13

ianuarie 2010 ca procedură penală contencioasă prevăzută de art. 278

1

alin. (1) pentru a cărei soluționare a fost acordat termen de judecată la 2

martie 2010 în condițiile art. 288-291 C. proc. pen.

1.2.

Înalta Curte verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului

aflate în dosar nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a constatat

următoarele:

-

la data de 25 octombrie 1969 tatăl petentului a cumpărat, prin chitanță sub

semnătură privată, o suprafață de teren de 10.000 mp pe raza teritorială a

comunei Pantelimon, județul Ilfov, fără indicarea exactă a amplasamentului cu

mențiunea doar a vecinătăților imobilului; în cursul anului 1995, I.I. a chemat

în judecată pe I.G., promitentul vânzător, pentru ca instanța să pronunțe o

hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare; prin sentința civilă

nr. 2318 din 2 august 1995, pronunțată în dosarul nr. 2699/1995, Judecătoria

Sectorului Agricol Ilfov - actualmente Judecătoria Buftea - a admis acțiunea

petentului și constată că autorul lui I.I. a cumpărat terenul în cauză, situat

în comuna Pantelimon, învecinat cu G.I. – la sud, C.V. – la răsărit, cu terenul

Dobroiești – la vest și cu terenul I. – la nord, hotărârea ținând loc de act de

vânzare-cumpărare autentic; în temeiul acestei sentințe, I.I. a formulat

acțiune în revendicare imobiliară, chemând în judecată proprietarii terenurilor

învecinate cu motivarea că aceștia ocupă, în mod abuziv, părți din suprafața sa

de 10.000 mp iar prin sentința civilă nr. 2723 din 23 mai 2000, pronunțată în

dosarul nr. 6937/1999, Tribunalul București a respins acțiunea amintită cu

motivarea că, nu a fost făcută dovada existenței, în proprietatea numitului I.G.

/ promitentul vânzător a terenului ce a fost obiectul convenției între aceasta

și autorul reclamantului;

-

nemulțumit de soluția civilă amintită începând cu anul 2007, I.I. a formulat

plângeri penale succesive, înregistrate la Ministerul Justiției, Ministerul Administrației și Internelor, Președinția României și

unități de parchet, solicitând efectuarea de cercetări față de A.G. – prim

procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, N.T. – prin procuror al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și D.N. – prim procuror al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București precum și împotriva altor câteva

zeci de persoane, salariați ai Prefecturii Ilfov, Primăriei Pantelimon,

polițiști, etc. cu motivarea că nu i se recunoaște dreptul de proprietate

datorită „asocierii infracționale” a acestor persoane; plângerile au fost

conexate și înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub

nr. 1175/P/2007, în cauză dispunându-se neînceperea urmăririi penale întrucât

faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală; prin rezoluția nr. 1303/II-2/2007,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a

respins ca neîntemeiată plângerea formulată, în temeiul art. 278 C. proc. pen.,

de către I.I. împotriva soluției dispuse în cauză / soluție confirmată cu

ocazia controlului judecătoresc în baza art. 278

1

C. proc. pen. prin

sentința penală nr. 214 din 12 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 258 din 23 ianuarie 2008, pronunțată

în dosarul nr. 258, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală;

-

demersurile penale amintite au fost continuate la data de 9 iulie 2008 prin

sesizarea și a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial

București care a înregistrat dosarul nr. 159/P/2008, procedură penală în care

prin ordonanța din 10 decembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale

sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. de către

lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Ilfov,

procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu și parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, cu motivarea că „probele administrate în cauză

nu confirmă existența faptelor”/ prin aceeași ordonanță s-a disjuns cauza și

declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta

Curtea de Casație și Justiție pentru efectuarea de „cercetări sub aspectul

comiterii infracțiunilor prev. de art. 324 C. pen.,art. 215 C. pen., art. 211 C.

pen., art. 174 C. pen., art. 175 C. pen., art. 176 C. pen., art. 246-248 C.

pen., art. 264 C. pen. și art. 192 C. pen. de către procurori din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București”, fiind constituit astfel

dosarul nr. 25/P/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Urmărire

penală și criminalistică, în care a fost dispusă soluția de neînceperea

urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. față de G.B. procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și N.C. procuror în cadrul aceluiași parchet sub aspectul

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., în considerarea implicării acestora în

rezolvarea cauzei penale anterioare ce a format obiectul dosarului nr. 1175/P/2007

prin rezoluția nr. 25/P/2009 din 6 noiembrie 2009 confirmată prin rezoluția nr.

11317/5759/II/2/2009 din 2 decembrie 2009 a procurorului șef al secției de

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție;

În

condițiile procesuale/procedurale sus-menționate plângerea pendinte pentru

desființarea soluției amintite de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art.

228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”) este

nefondată, urmând a fi respinsă ca atare în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen

Învinuirea

adusă intimaților - în conexiune cu incriminarea din art. 246 C. pen. -

privește exclusiv legalitatea /temeinicia soluțiilor de neînceperea urmăririi

penale adoptate de aceștia în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitate

de procuror/ procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București în dosar nr. 1175/P/2007 al unității de parchet amintite, rezolvări

juridice confirmate definitiv prin recurs la Înalta Curte de Casație și

Justiție, în procedură anterioară separată prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen.

Ori,

potrivit incriminării din art. 246 C. pen., fapta ilicită respectivă subzistă

în condițiile în care funcționarul public în exercițiul atribuțiilor de

serviciu „cu știință, nu îndeplinește și prin aceasta cauzează o vătămare a

intereselor legale ale unei persoane” situație exclusă cu desăvârșire în speță.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

obligă petiționarul să plătească suma

de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul I.I. împotriva rezoluției din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, dispusă în dosarul nr. 25/P/2009.

Obligă petiționarul să plătească

suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 2 martie 2010.