ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3271/2008

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 50 din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel lași, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.M. împotriva ordonanței din 23 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 392/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, fiind menținută rezoluția atacată. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționară la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări față de prefectul județului Vaslui și a secretarului Prefecturii, precum și față de G.Z. și notarul public F.L., referitor la întocmirea în fals a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru un teren în suprafață de 336 mp, situat în municipiul Bârlad.

Petiționara a arătat că, deși mama sa a vândut în anul 1984, numitului G.Z. doar suprafața de 361 m.p. teren, ulterior acesta a intrat, prin manopere frauduloase, și în posesia suprafeței de 336 m.p., situat în Bârlad, str.1 decembrie, pe care a vândut-o numitului U.B. și, deși nu deținea acte de proprietate pentru această suprafață de teren, notarul public F.L. a atestat tranzacția. Prin ordonanța nr. 2195/P/2007 din 12 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, s-a dispus, în baza art. 45 C. proc. pen., raportat la art. 42 din același cod, declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, privind pe numiții G.Z. și F.L. Prin ordonanța din 23 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 392/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, în temeiul art. 226 alin. (6) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public F.L. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 alin. (1) C. pen., iar față de G.Z., pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen., reținându-se, în urma efectuării actelor premergătoare, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor reclamate, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective. Prin aceeași ordonanță, s-a disjuns cauza și s-a declinat competența materială de efectuare a urmăririi penale privind pe prefectul județului Vaslui și secretarul prefecturii Vaslui, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.

S-a reținut, în esență, că din actele premergătoare efectuate nu rezultă intenția, directă sau indirectă, a notarului public F.L. de a nu își îndeplini obligațiile de serviciu sau de a și le îndeplini în mod defectuos și de a falsifica, contractul de vânzare-cumpărare și antecontractul de vânzare-cumpărare, precum și încheierile emise pentru autentificarea acestora, notarul îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legii. Referitor la G.Z., s-a reținut că, în calitate de vânzător și vânzător promitent, nu a urmărit să determine pe notarul public să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu sau să și le îndeplinească în mod defectuos, pentru a cauza o vătămare intereselor legale ale petiționarei sau ale altei persoane.

Totodată, nu a manifestat voința de a determina pe notarul public să altereze conținutul înscrisurilor întocmite și a uzat de contractul și antecontractul de vânzare-cumpărare, având cunoștința caracterului autentic și real al acestora. Prin rezoluția din 29 februarie 2008, dată în dosarul nr. 167/11/2/2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Împotriva ambelor rezoluții, petiționara a formulat plângere la instanță, arătând că soluțiile sunt nelegale și netemeinice, și că nu a fost chemată la audieri de procuror, fiindu-i încălcat dreptul la apărare. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei și a menținut soluțiile procurorului, reținând, în esență, următoarele: Numitul G.Z.

a dobândit proprietatea pe întregul teren aflat în folosință aferent construcției cumpărate în 1984, în procesul de dobândire a dreptului de proprietate reglementată prin legi speciale, prin ordinul prefectului nr. 115 din 20 mai 2002 pentru 361 m.p. teren și, respectiv, prin titlul de proprietate nr. 339 din 24 aprilie 2007 pentru 336 m.p. teren intravilan. În contractul de vânzare-cumpărare autentic, prin care a dobândit locuința în 1984, se menționa că suprafața de teren de 361 m.p. aferent construcției a trecut în proprietatea statului. Pe această suprafață de teren, G.Z. a devenit proprietar prin ordinul prefectului din 2002, terenul fiind cuprins și în certificatul de moștenitor nr. 2 din 23 martie 1976 la masa succesorală, certificat care nu face însă dovada proprietății.

Pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-au deschis proceduri reglementate prin Legea nr. 18/991 și Legea nr. 1/2000. Pentru antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sun nr. 2665 din 22 iunie 2008, cuprinzând promisiunea de vânzare către numiții U. a imobilului din Bârlad, str.1 decembrie și terenul aferent de 374,7 m.p., a dobândit dreptul de proprietate prin titlu. În concluzie, instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate în sarcina celor doi presupuși făptuitori, soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind legală și temeinică. Împotriva sentinței petiționara a declarat recurs, motivat la dosar, reiterând motivele invocate la instanța de fond.

Recursul declarat nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiționară, ca nefondată. Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate în sarcina intimaților. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, notarul a respectat condițiile prevăzute de lege, autentificând cele două înscrisuri în conformitate cu atribuțiile sale legale. Referitor la legalitatea dobândirii dreptului de proprietate de către numitul G.Z., se constată că prin sentința civilă nr. 1253 din 24 aprilie 2008 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că dreptul de proprietate asupra terenului din str.1 decembrie, municipiul Bârlad, aparține soților G.Z.

și E. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., instanța este învestită numai cu verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, nu și cu soluționarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei, neputându-se erija în rolul instanței civile. Pentru toate aspectele ce țin de greșita aplicare sau interpretare a dispozițiilor legale, legiuitorul a reglementat posibilitatea verificării acestora de către instanța de control judiciar, prin intermediul exercitării căilor de atac legale. Nici celelalte critici ale petiționarei, în sensul neaudierii sale de către procuror și încălcarea dreptului la apărare, precum și al greșitei soluționări a plângerii față de G.Z., pentru care s-ar fi impus disjungerea, nu sunt întemeiate.

Urmare sesizării procurorului prin plângerea formulată de petiționară, s-a desfășurat etapa actelor premergătoare, în conformitate cu prevederile art. 224 C. proc. pen., nefiind începută urmărirea penală în cauză. în această fază exterioară procesului penal, în care nu există persoane cu calitate procesuală de părți, cu drepturi și obligații procesuale, dispozițiile Codului de procedură penală nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări, în care nu se pot efectua audieri. Cu privire la necesitatea disjungerii cauzei față de G.Z., se constată că procurorul a procedat în mod corect, neputându-se efectua verificări referitor la pretinsa participatie a instigatorului distinct de pretinsa participatie a autorului infracțiunilor reclamate.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.M. împotriva sentinței penale nr. 50 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2008.