ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3271/2008

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50 din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel lași, secția

penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționara M.M. împotriva ordonanței din 23 ianuarie 2008

dată

în dosarul nr. 392/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, fiind

menținută rezoluția atacată. S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată de petiționară la procuror, s-a

solicitat efectuarea de cercetări față de

prefectul județului Vaslui și a

secretarului Prefecturii, precum și față

de G.Z. și notarul public F.L., referitor la întocmirea în fals a unor

contracte de

vânzare-cumpărare pentru un

teren în suprafață de 336 mp, situat în

municipiul Bârlad. Petiționara a

arătat că, deși mama sa a vândut în anul 1984, numitului G.Z. doar suprafața de

361 m.p. teren, ulterior acesta a intrat, prin manopere frauduloase, și în

posesia suprafeței de 336 m.p., situat în Bârlad, str.1 decembrie, pe care a

vândut-o numitului U.B. și, deși nu deținea acte de proprietate pentru această

suprafață de teren, notarul public F.L. a atestat tranzacția.

Prin ordonanța nr. 2195/P/2007 din 12 octombrie 2007 a Parchetului de

pe lângă Judecătoria Bârlad, s-a dispus, în baza art. 45 C. proc. pen., raportat

la art. 42 din același cod, declinarea competenței în favoarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel lași, privind pe numiții G.Z. și F.L.

Prin ordonanța din 23 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 392/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, în temeiul art. 226 alin. (6) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarul public F.L. pentru pretinsa săvârșire a

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 alin.

(1) C. pen., iar față

de G.Z., pentru infracțiunile prevăzute de art. 25

raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) și art. 291

C. pen., reținându-se, în urma efectuării actelor premergătoare, că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale faptelor reclamate, atât sub aspectul

laturii obiective, cât și al celei subiective.

Prin aceeași ordonanță, s-a disjuns cauza și s-a declinat competența

materială de efectuare a urmăririi penale privind pe prefectul județului Vaslui

și secretarul prefecturii Vaslui, în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bârlad.

S-a reținut, în esență, că din actele

premergătoare efectuate

nu rezultă intenția, directă sau

indirectă, a notarului public F.L. de a nu își îndeplini obligațiile de

serviciu sau de a și le îndeplini în mod defectuos și de a falsifica,

contractul de vânzare-cumpărare și antecontractul de vânzare-cumpărare, precum

și încheierile emise pentru autentificarea acestora, notarul îndeplinindu-și

atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legii.

Referitor la G.Z., s-a reținut că, în calitate de vânzător și vânzător

promitent, nu a urmărit să determine pe notarul public să nu își îndeplinească

atribuțiile de serviciu sau să și le îndeplinească în mod defectuos, pentru a

cauza o vătămare intereselor legale ale petiționarei sau ale altei persoane.

Totodată, nu a manifestat voința de a determina pe notarul public să altereze

conținutul înscrisurilor întocmite și a uzat de contractul și

antecontractul de vânzare-cumpărare, având cunoștința

caracterului

autentic și real al acestora.

Prin rezoluția din 29 februarie 2008, dată în dosarul

nr. 167/11/2/2008 a procurorului general, a fost

menținută rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și

temeinică.

Împotriva ambelor rezoluții, petiționara a formulat plângere la

instanță, arătând că soluțiile sunt nelegale și netemeinice, și că nu a fost

chemată la audieri de procuror, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarei și a menținut soluțiile procurorului,

reținând, în esență, următoarele:

Numitul G.Z. a dobândit proprietatea pe întregul teren aflat în

folosință aferent construcției cumpărate în 1984, în procesul de dobândire a

dreptului de proprietate reglementată prin legi speciale, prin ordinul

prefectului nr. 115 din 20 mai 2002 pentru 361 m.p. teren și, respectiv, prin

titlul de proprietate nr. 339 din 24 aprilie 2007 pentru 336 m.p. teren

intravilan. În contractul de vânzare-cumpărare autentic, prin care a dobândit

locuința în 1984, se menționa că suprafața de teren de 361 m.p. aferent

construcției a trecut în proprietatea statului. Pe această suprafață de teren,

G.Z. a devenit proprietar prin ordinul prefectului din 2002, terenul fiind

cuprins și în certificatul de moștenitor nr. 2 din 23 martie 1976 la masa

succesorală, certificat care nu face însă dovada proprietății. Pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-au deschis

proceduri reglementate prin Legea nr. 18/991 și Legea nr. 1/2000.

Pentru antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sun nr. 2665

din 22 iunie 2008, cuprinzând promisiunea de vânzare către numiții U. a

imobilului din Bârlad, str.1 decembrie și terenul aferent de 374,7 m.p., a

dobândit dreptul de proprietate prin titlu.

În concluzie, instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor reclamate în sarcina celor

doi presupuși făptuitori, soluția de neîncepere a

urmăririi penale fiind

legală și temeinică.

Împotriva sentinței petiționara a declarat recurs, motivat la dosar,

reiterând motivele invocate la instanța de fond.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect,

instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiționară, ca

nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în

cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate în

sarcina intimaților.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare, notarul a respectat condițiile

prevăzute de lege, autentificând cele două înscrisuri în conformitate cu

atribuțiile sale legale.

Referitor la legalitatea dobândirii dreptului de proprietate de către

numitul G.Z., se constată că prin sentința civilă nr. 1253 din 24 aprilie 2008

a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că

dreptul de proprietate asupra terenului din str.1 decembrie, municipiul Bârlad,

aparține soților G.Z. și E.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., instanța

este învestită numai cu verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, nu și cu soluționarea unor

aspecte ce țin de fondul cauzei, neputându-se erija în rolul instanței civile.

Pentru toate aspectele ce țin de greșita aplicare sau interpretare a

dispozițiilor legale, legiuitorul a reglementat posibilitatea verificării

acestora de către instanța de control judiciar, prin intermediul exercitării

căilor de atac legale.

Nici celelalte critici ale petiționarei, în sensul neaudierii sale de

către procuror și încălcarea dreptului la apărare, precum și al greșitei

soluționări a plângerii față de G.Z., pentru care s-ar fi impus disjungerea, nu

sunt întemeiate.

Urmare sesizării procurorului prin plângerea formulată de petiționară,

s-a desfășurat etapa actelor premergătoare, în conformitate cu prevederile art.

224 C. proc. pen., nefiind începută urmărirea penală în cauză. în această fază

exterioară procesului penal, în care nu există persoane cu calitate procesuală

de părți, cu drepturi și obligații procesuale, dispozițiile Codului de

procedură penală nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor

verificări, în care nu se pot efectua audieri.

Cu privire la necesitatea disjungerii cauzei față de G.Z., se constată

că procurorul a procedat în mod corect, neputându-se efectua verificări

referitor la pretinsa participatie a instigatorului distinct de pretinsa

participatie a autorului infracțiunilor reclamate.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței

de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul

declarat de petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.M.

împotriva sentinței penale nr. 50 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel lași, secția

penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 400 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2008.