ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1834/2005

Deliberând asupra recursului de față, constată: Prin sentința penală nr. 1251 din 7 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul M.I. a fost condamnat după cum urmează: - în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare. - în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 la 3 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 26 iunie 2004 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 0,30 gr.

heroină rămasă în urma analizelor de laborator. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: La data de 25 iunie 2004, numitul Ș.M.B. a denunțat faptul că numitul D. se ocupă cu vânzarea de droguri și a fost de acord să colaboreze în vederea depistării acestuia. Denunțătorul a pus la dispoziția organelor de cercetare penală suma de 2.000.000 lei, seriile bancnotelor fiind consemnate într-un proces verbal. Apoi, sub supravegherea unor lucrători din cadrul B.S.I.J. - Batalionul 5, s-a deplasat în zona Piața Romană unde s-a întâlnit cu martora A.E. împreună cu care a mers pe Bulevardul Magheru până în dreptul patiseriei P. unde s-a întâlnit cu o persoană de sex masculin în vârstă de 35-40 ani, identificată ulterior ca fiind inculpatul M.I.

După ce au discutat câteva minute, Ș.M. și inculpatul s-au deplasat spre cinematograful S. și apoi pe str. Vasile Conta. Aici martorul Ș.M. a scos din buzunar suma de bani și a dat-o inculpatului de la care a primit o punguliță din material plastic conținând o pulbere de culoare bej. După efectuarea tranzacției cei doi au fost imobilizați de jandarmi. Cu ocazia percheziției corporale s-a găsit asupra inculpatului suma de 2.000.000 lei compusă dintr-o bancnotă de 500.000 lei și 15 bancnote de 100.000 lei seriile bancnotelor fiind cele înscrise anterior în procesul verbal. În urma analizelor de laborator s-a constatat că în punguța primită de martor de la inculpat se aflau 0,42 gr. heroină, substanță ce constituie drog de mare risc fiind menționată ca atare în Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000.

Martorul Ș.M. a declarat că este consumator de heroină și a cumpărat de mai multe ori droguri de la inculpat cu 250.000 lei bila sau cu 2.000.000 lei gramul. Instanța a avut în vedere și declarațiile martorilor D.T. și A.E. din care rezultă că inculpatul se ocupă cu vânzarea de droguri. Instanța a mai reținut că inculpatul a arătat că a vândut droguri martorului și că a deținut heroină și pentru consum propriu. Prin decizia penală nr. 40 din 21 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a desființat în parte sentința. Rejudecând instanța de apel l-a condamnat pe inculpat după cum urmează: - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus la zi detenția preventivă. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 0,30 gr. heroină în amestec cu cofeină rămasă de pe urma analizelor de laborator. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a menținut starea de arest a inculpatului. Prin aceeași decizie s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Instanța de apel a reținut că este întemeiat primul motiv de apel invocat de procuror vizând omisiunea reținerii stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., față de condamnarea de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 211 din 30 august 1997 a Tribunalului București, secția I penală, care a fost executată și pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare. S-a apreciat, de asemenea, întemeiată critica vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen.

Din aceste considerente s-a reținut că apelul declarat de inculpat prin care s-a solicitat reducerea pedepselor, nu este fondat. S-a mai constatat că este greșit temeiul legal în baza căruia s-a dispus confiscarea drogurilor. Inculpatul a declarat recurs solicitând reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Curtea constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că poziția procesuală sinceră a inculpatului nu este suficientă pentru reținerea circumstanțelor atenuante în condițiile în care faptele prezintă un grad ridicat de pericol social, iar inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior pentru infracțiunea de trafic de stupefiante.

Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu. Având în vedere considerentele expuse va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce în continuare la zi detenția preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 40 din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 26 iunie 2004 la 16 martie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2005.