ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1834/2005

Deliberând asupra recursului

de față, constată:

Prin sentința penală nr.

1251 din 7 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, inculpatul M.I. a fost condamnat după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., la 8 ani

închisoare.

- în baza art. 4 din Legea

nr. 143/2000 la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 26 iunie 2004 la zi.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea

cantității de 0,30 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut

următoarele:

La data de 25 iunie 2004,

numitul Ș.M.B. a denunțat faptul că numitul D. se ocupă cu vânzarea de droguri

și a fost de acord să colaboreze în vederea depistării acestuia.

Denunțătorul a pus la

dispoziția organelor de cercetare penală suma de 2.000.000 lei, seriile

bancnotelor fiind consemnate într-un proces verbal.

Apoi, sub supravegherea unor

lucrători din cadrul B.S.I.J. - Batalionul 5, s-a deplasat în zona Piața Romană

unde s-a întâlnit cu martora A.E. împreună cu care a mers pe Bulevardul Magheru

până în dreptul patiseriei P. unde s-a întâlnit cu o persoană de sex masculin

în vârstă de 35-40 ani, identificată ulterior ca fiind inculpatul M.I.

După ce au discutat câteva

minute, Ș.M. și inculpatul s-au deplasat spre cinematograful S. și apoi pe str.

Vasile Conta. Aici martorul Ș.M. a scos din buzunar suma de bani și a dat-o

inculpatului de la care a primit o punguliță din material plastic conținând o

pulbere de culoare bej.

După efectuarea tranzacției

cei doi au fost imobilizați de jandarmi.

Cu ocazia percheziției

corporale s-a găsit asupra inculpatului suma de 2.000.000 lei compusă dintr-o

bancnotă de 500.000 lei și 15 bancnote de 100.000 lei seriile bancnotelor fiind

cele înscrise anterior în procesul verbal.

În urma analizelor de

laborator s-a constatat că în punguța primită de martor de la inculpat se aflau

0,42 gr. heroină, substanță ce constituie drog de mare risc fiind menționată ca

atare în Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000.

Martorul Ș.M. a declarat că

este consumator de heroină și a cumpărat de mai multe ori droguri de la

inculpat cu 250.000 lei bila sau cu 2.000.000 lei gramul.

Instanța a avut în vedere și

declarațiile martorilor D.T. și A.E. din care rezultă că inculpatul se ocupă cu

vânzarea de droguri.

Instanța a mai reținut că

inculpatul a arătat că a vândut droguri martorului și că a deținut heroină și

pentru consum propriu.

Prin decizia penală nr. 40

din 21 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București a fost admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a desființat

în parte sentința.

Rejudecând instanța de apel

l-a condamnat pe inculpat după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

- în baza art. 4 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate

inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a dedus la zi detenția

preventivă.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat în

vederea distrugerii cantitatea de 0,30 gr. heroină în amestec cu cofeină rămasă

de pe urma analizelor de laborator.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului.

Prin aceeași decizie s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Instanța de apel a reținut

că este întemeiat primul motiv de apel invocat de procuror vizând omisiunea

reținerii stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., față de

condamnarea de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 211 din 30

august 1997 a Tribunalului București, secția I penală, care a fost executată și

pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare.

S-a apreciat, de asemenea,

întemeiată critica vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru

care nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. c)

C. pen. Din aceste considerente s-a reținut că apelul declarat de inculpat prin

care s-a solicitat reducerea pedepselor, nu este fondat.

S-a mai constatat că este

greșit temeiul legal în baza căruia s-a dispus confiscarea drogurilor.

Inculpatul a declarat recurs

solicitând reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor.

Recursul își găsește temeiul

în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu

este fondat.

Curtea constată că în mod

corect instanța de apel a apreciat că poziția procesuală sinceră a inculpatului

nu este suficientă pentru reținerea circumstanțelor atenuante în condițiile în

care faptele prezintă un grad ridicat de pericol social, iar inculpatul este

recidivist, fiind condamnat anterior pentru infracțiunea de trafic de

stupefiante.

Examinând cauza și în raport

de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată

că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din

oficiu.

Având în vedere

considerentele expuse va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce în continuare

la zi detenția preventivă.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 40

din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel  București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 26 iunie 2004 la 16

martie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 martie 2005.