ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2222/2010

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 mai 2000 pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă și de contencios administrativ, ca urmare a declinării competenței de soluționare prin sentința nr. 7603 din 20 aprilie 2000 a Judecătoriei Sector 1 București, reclamanții C.A., F.S.I., R.I.M., B.P., B.G.M. și I.L.L. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 20 din Constituția României, art. 480 și art. 481 C. civ. și art. 6 din Legea nr. 213/1998, în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București, R.A.D.E.F. R.F. și R.A.D.E.F., R.F., filiala București, obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, sector 1, adică imobilul Scala.

În susținerea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii proprietarilor imobilului revendicat, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, depunând la dosarul cauzei acte doveditoare în acest sens. Prin sentința civilă nr. 757 din 6 noiembrie 2000, Tribunalul București, secția a V a civilă și de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților, reținând lipsa calității procesuale a pârâtelor, față de împrejurarea că apartamentele în litigiu fuseseră înstrăinate către foștii chiriași unele încă din anul 1973, iar altele în temeiul Legii nr. 112/1995. Prin decizia nr. 111/A din 21 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca lipsit de interes, apelul declarat de reclamantele C.A.

și F.S.I., reținând că, în urma verificărilor administrative efectuate în cauză, s-a constatat că procedura administrativă de restituire a imobilului în litigiu s-a finalizat prin atribuirea acestuia în natură către reclamante, prin Decizia Primarului General nr. 106 din 25 septembrie 2001. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanții inițiali, cât și moștenitorii reclamanților decedați, respectiv, F.S.I., R.I.M.A., G.M.M.B., I.J.M.L.L., C.S.G., D.S.A.M., H.Y.G.B.D. și B.N.A. Prin decizia nr. 1479 din 4 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanții F.S.I. și C.S.G.( moștenitor al reclamantei inițiale C.A.), a casat decizia și a trimis cauza în rejudecarea apelului aceleiași instanțe, reținând că apelul a fost soluționat în contradictoriu cu o parte care nu mai avea capacitate de folosință și nici exercitarea drepturilor procesuale, respectiv, defuncta C.A.

S-a constatat că ceilalți reclamanți nu au atacat cu apel sentința de fond, astfel încât aceștia nu pot formula recurs, nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel neputându-se constata în raport cu aceștia. În rejudecare, la termenul din 4 septembrie 2008,avocatul apelanților reclamanți a arătat că reclamanții R.I.M.A., B.G.M.M., L.L.I.J.M., D.S.A.M., B.D.H.Y.G. și B.N.A. înțeleg să adere la apelul formulat de F.S.I. și C.S.G., în temeiul dispozițiilor art. 293 1 și art. 315 C. proc. civ. Prin încheierea din 11 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca tardive cererile de apel formulate de R.I.M.A., B.G.M.M., L.L.I.J.M., D.S.A.M., B.D.H.Y.G.

și B.N.A., reținând că aceștia nu au atacat cu această cale de atac sentința de fond și că din apelul formulat nu a rezultat că cele două reclamante ar fi avut mandat din partea celorlalți reclamanți să exercite calea de atac. Prin decizia nr. 845/A din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins excepția privind nulitatea sentinței nr. 757 din 06 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a V a civilă, și a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții C.S.G. și F.S.I. Referitor la excepție, Curtea de Apel a arătat că deși instanța de fond nu s-a mai preocupat de ceilalți reclamanți, aceștia nu au atacat sentința în modalitatea prevăzută de lege, nu au mandatat apelanții să declare această cale de atac și în numele lor, iar instanța de apel s-a pronunțat numai cu privire la cererea cu care a fost învestită, respectiv, apelul declarat de C.S.G.

și F.S.I. Cu privire la apel, s-a apreciat că este lipsit de interes, față de finalizarea procedurii administrative de restituire prin atribuirea în natură a imobilului în litigiu către reclamanți, prin decizia primarului general nr. 106 din 25 septembrie 2001. Împotriva acestei decizii și a încheierii de respingere a cererilor de aderare la apel au declarat recurs toți reclamanții, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 129 C. proc. civ., art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, vizând următoarele critici: 1. Cu privire la încheierea prin care s-a respins ca tardivă cererea de aderare la apelul reclamanților F.S.I. și C.S.G., s-a arătat că aceasta este nemotivată, invocând în acest sens Cauza Albina c. România prin care s-a statuat că instanța este obligată să-și motiveze soluția, oricare ar fi aceasta, în caz contrar fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.

Se mai arată că cererea de aderare la apel a fost făcută cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 293 C. proc. civ., respectiv în rejudecare, după casare, la prima zi de înfățișare. 2.Cu privire la decizia recurată se arată că, deși reclamanții au invocat excepția nulității hotărârii de fond, instanța nu s-a pronunțat cu privire la această excepție și nici cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților ci a soluționat, fără a pune în discuția părților, excepția lipsei de interes a căii de atac declarate. Sub acest aspect, se arată că hotărârea pronunțată a încălcat principiul contradictorialității prevăzut de art. 129 C. proc. civ. și de art. 6 CEDO, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei în rejudecare.

Analizând criticile formulate prin prisma aspectelor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente cauzei, cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține cele ce succed: Potrivit art. 293 alin. (1) C. proc. civ. intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe, cerere care poate fi făcută până la prima zi de înfățișare. Instituția aderării la apel are ca finalitate promovarea unui interes propriu al intimatului, scopul aderării fiind acela de a obține reformarea hotărârii. În speță, instanța de apel avea obligația de a verifica îndeplinirea celor două condiții care justificau o asemenea cerere, respectiv, interesul legitim și formularea cererii de aderare la prima zi de înfățișare.

Cu privire la momentul procesual al formulării cererii de aderare la apel, art. 293 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că „cererea se poate face până la prima zi de înfățișare”, indiferent dacă a fost formulată înăuntrul sau în afara termenului de apel. Potrivit art. 134 C. proc. civ., este socotită prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. Prima zi de înfățișare nu se confundă și nu este obligatoriu a se suprapune cu primul termen de judecată, esențial în calificarea acestui moment procesual fiind întrunirea cumulativă a celor două condiții arătate anterior, respectiv, legala citare a părților și posibilitatea de a pune concluzii. Primul termen de judecată în apel, după casare, a fost la data de 22 mai 2008, dată la care, deși părțile au fost legal citate, nu au fost în măsură să pună concluzii, având în vedere formularea unei cereri de amânare pentru lipsă de apărare, încuviințată ca atare de instanță.

În urma cererii de amânare formulate, instanța de apel a acordat termen la data de 4 septembrie 2008, aceasta fiind prima zi de înfățișare, moment la care părțile și-au exprimat voința în sensul aderării la apel, cu respectarea, deci, a condițiilor impuse de lege pentru o astfel de solicitare. Astfel, în mod greșit instanța de apel a respins cererile de aderare la apelul reclamanților ca tardiv formulate, fără a proceda la verificarea, în concret a îndeplinirii condițiilor cerute de lege. Nu se poate reține critica recurenților privind nemotivarea încheierii din 11 septembrie 2008, prin care s-a respins cererea acestora de aderare la apel, întrucât judecătorul a expus argumentele pe baza cărora a conturat soluția pronunțată, simplul fapt că aceste argumente nu au fost favorabile recurenților, ori nu au fost conforme dispozițiilor legale în materie, neputând echivala cu nemotivarea încheierii respective.

Drept consecință a admiterii recursului declarat împotriva încheierii din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanța urmează a admite și recursul formulat împotriva deciziei nr. 845/A din 20 noiembrie 2008 a aceleiași instanțe, în vederea soluționării în mod unitar a apelurilor declarate. Instanța, cu ocazia rejudecării va analiza excepțiile invocate și anume aceea a lipsei de interes, precum și cea a lipsei calității procesuale pasive, prin raportarea conținutului dispoziției administrative de restituire în natură a bunului la întinderea și conținutul titlurilor de proprietate deținute de părți asupra imobilului în litigiu, la structura acestuia - număr de etaje, apartamente, spații cu altă destinație - precum și la deținătorii bunului revendicat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și încheierea recurate și va trimite cauza în rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții F.S.I., R.I.M.A., B.G.M.M., I.J.M.L.L., C.S.G., D.S.A.M., B.D.H.Y.G. și B.N.A. împotriva deciziei nr. 845/A din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a încheierii din 11 septembrie 2008 a aceleiași instanțe. Casează încheierea și decizia și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2010.