ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2222/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2222/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând,
asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată
următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată la data de 11 mai 2000 pe rolul Tribunalului București, secția a V
a civilă și de contencios administrativ, ca urmare a declinării competenței de
soluționare prin sentința nr. 7603 din 20 aprilie 2000 a Judecătoriei Sector 1
București, reclamanții C.A., F.S.I., R.I.M., B.P., B.G.M. și I.L.L. au
solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Declarația Universală a
Drepturilor Omului, art. 20 din Constituția României, art. 480 și art. 481 C.
civ. și art. 6 din Legea nr. 213/1998, în contradictoriu cu Consiliul General
al Municipiului București, R.A.D.E.F. R.F. și R.A.D.E.F., R.F., filiala
București, obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită
posesie imobilul situat în București, sector 1, adică imobilul Scala.
În susținerea acțiunii, reclamanții au
arătat că sunt moștenitorii proprietarilor imobilului revendicat, trecut în
proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, depunând la dosarul cauzei
acte doveditoare în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 757 din 6 noiembrie
2000, Tribunalul București, secția a V a civilă și de contencios administrativ,
a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților, reținând lipsa calității
procesuale a pârâtelor, față de împrejurarea că apartamentele în litigiu
fuseseră înstrăinate către foștii chiriași unele încă din anul 1973, iar altele
în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin decizia nr. 111/A din 21 februarie
2007, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie, a respins, ca lipsit de interes, apelul declarat de reclamantele
C.A. și F.S.I., reținând că, în urma verificărilor administrative efectuate în
cauză, s-a constatat că procedura administrativă de restituire a imobilului în
litigiu s-a finalizat prin atribuirea acestuia în natură către reclamante, prin
Decizia Primarului General nr. 106 din 25 septembrie 2001.
Împotriva acestei decizii au declarat
recurs atât reclamanții inițiali, cât și moștenitorii reclamanților decedați,
respectiv, F.S.I., R.I.M.A., G.M.M.B., I.J.M.L.L., C.S.G., D.S.A.M., H.Y.G.B.D.
și B.N.A.
Prin decizia nr. 1479 din 4 martie 2008,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanții F.S.I. și C.S.G.( moștenitor
al reclamantei inițiale C.A.), a casat decizia și a trimis cauza în rejudecarea
apelului aceleiași instanțe, reținând că apelul a fost soluționat în
contradictoriu cu o parte care nu mai avea capacitate de folosință și nici
exercitarea drepturilor procesuale, respectiv, defuncta C.A.
S-a constatat că ceilalți reclamanți nu
au atacat cu apel sentința de fond, astfel încât aceștia nu pot formula recurs,
nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel neputându-se constata în
raport cu aceștia.
În rejudecare, la termenul din 4
septembrie 2008,avocatul apelanților reclamanți a arătat că reclamanții R.I.M.A.,
B.G.M.M., L.L.I.J.M., D.S.A.M., B.D.H.Y.G. și B.N.A. înțeleg să adere la apelul
formulat de F.S.I. și C.S.G., în temeiul dispozițiilor art. 293
1
și
art. 315 C. proc. civ.
Prin încheierea din 11 septembrie 2009,
Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, a respins ca tardive cererile de apel formulate de R.I.M.A., B.G.M.M.,
L.L.I.J.M., D.S.A.M., B.D.H.Y.G. și B.N.A., reținând că aceștia nu au atacat cu
această cale de atac sentința de fond și că din apelul formulat nu a rezultat
că cele două reclamante ar fi avut mandat din partea celorlalți reclamanți să
exercite calea de atac.
Prin decizia nr. 845/A din 20 noiembrie
2008, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie, a respins excepția privind nulitatea sentinței nr. 757 din 06
noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a V a civilă, și a respins, ca
nefondat, apelul declarat de reclamanții C.S.G. și F.S.I.
Referitor la excepție, Curtea de Apel a
arătat că deși instanța de fond nu s-a mai preocupat de ceilalți reclamanți,
aceștia nu au atacat sentința în modalitatea prevăzută de lege, nu au mandatat
apelanții să declare această cale de atac și în numele lor, iar instanța de
apel s-a pronunțat numai cu privire la cererea cu care a fost învestită,
respectiv, apelul declarat de C.S.G. și F.S.I.
Cu privire la apel, s-a apreciat că este
lipsit de interes, față de finalizarea procedurii administrative de restituire
prin atribuirea în natură a imobilului în litigiu către reclamanți, prin
decizia primarului general nr. 106 din 25 septembrie 2001.
Împotriva acestei decizii și a încheierii
de respingere a cererilor de aderare la apel au declarat recurs toți
reclamanții, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 129 C.
proc. civ., art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, vizând
următoarele critici:
Cu privire la încheierea prin care s-a
respins ca tardivă cererea de aderare la apelul reclamanților F.S.I. și C.S.G.,
s-a arătat că aceasta este nemotivată, invocând în acest sens Cauza Albina c. România
prin care s-a statuat că instanța este obligată să-și motiveze soluția, oricare
ar fi aceasta, în caz contrar fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.
Se mai arată că cererea de aderare la
apel a fost făcută cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 293 C. proc.
civ., respectiv în rejudecare, după casare, la prima zi de înfățișare.
2.Cu privire la decizia recurată se arată
că, deși reclamanții au invocat excepția nulității hotărârii de fond, instanța
nu s-a pronunțat cu privire la această excepție și nici cu privire la excepția
lipsei calității procesuale pasive a intimaților ci a soluționat, fără a pune
în discuția părților, excepția lipsei de interes a căii de atac declarate.
Sub acest aspect, se arată că hotărârea
pronunțată a încălcat principiul contradictorialității prevăzut de art. 129 C.
proc. civ. și de art. 6 CEDO, solicitând admiterea recursului și trimiterea
cauzei în rejudecare.
Analizând criticile formulate prin prisma
aspectelor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente cauzei,
cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține
cele ce succed:
Potrivit art. 293 alin. (1) C. proc. civ.
intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la
apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea
hotărârii primei instanțe, cerere care poate fi făcută până la prima zi de
înfățișare.
Instituția aderării la apel are ca
finalitate promovarea unui interes propriu al intimatului, scopul aderării
fiind acela de a obține reformarea hotărârii.
În speță, instanța de apel avea obligația
de a verifica îndeplinirea celor două condiții care justificau o asemenea
cerere, respectiv, interesul legitim și formularea cererii de aderare la prima
zi de înfățișare.
Cu privire la momentul procesual al
formulării cererii de aderare la apel, art. 293 alin. (1) C. proc. civ.
stabilește că „cererea se poate face până la prima zi de înfățișare”,
indiferent dacă a fost formulată înăuntrul sau în afara termenului de apel.
Potrivit art. 134 C. proc. civ., este
socotită prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune
concluzii.
Prima zi de înfățișare nu se confundă și
nu este obligatoriu a se suprapune cu primul termen de judecată, esențial în
calificarea acestui moment procesual fiind întrunirea cumulativă a celor două
condiții arătate anterior, respectiv, legala citare a părților și posibilitatea
de a pune concluzii.
Primul termen de judecată în apel, după
casare, a fost la data de 22 mai 2008, dată la care, deși părțile au fost legal
citate, nu au fost în măsură să pună concluzii, având în vedere formularea unei
cereri de amânare pentru lipsă de apărare, încuviințată ca atare de instanță.
În urma cererii de amânare formulate,
instanța de apel a acordat termen la data de 4 septembrie 2008, aceasta fiind
prima zi de înfățișare, moment la care părțile și-au exprimat voința în sensul
aderării la apel, cu respectarea, deci, a condițiilor impuse de lege pentru o
astfel de solicitare.
Astfel, în mod greșit instanța de apel a
respins cererile de aderare la apelul reclamanților ca tardiv formulate, fără a
proceda la verificarea, în concret a îndeplinirii condițiilor cerute de lege.
Nu se poate reține critica recurenților
privind nemotivarea încheierii din 11 septembrie 2008, prin care s-a respins
cererea acestora de aderare la apel, întrucât judecătorul a expus argumentele
pe baza cărora a conturat soluția pronunțată, simplul fapt că aceste argumente
nu au fost favorabile recurenților, ori nu au fost conforme dispozițiilor
legale în materie, neputând echivala cu nemotivarea încheierii respective.
Drept consecință a admiterii recursului
declarat împotriva încheierii din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel
București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
instanța urmează a admite și recursul formulat împotriva deciziei nr. 845/A din
20 noiembrie 2008 a aceleiași instanțe, în vederea soluționării în mod unitar a
apelurilor declarate.
Instanța, cu ocazia rejudecării va
analiza excepțiile invocate și anume aceea a lipsei de interes, precum și cea a
lipsei calității procesuale pasive, prin raportarea conținutului dispoziției
administrative de restituire în natură a bunului la întinderea și conținutul
titlurilor de proprietate deținute de părți asupra imobilului în litigiu, la
structura acestuia - număr de etaje, apartamente, spații cu altă destinație -
precum și la deținătorii bunului revendicat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte,
în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursul, va
casa decizia și încheierea recurate și va trimite cauza în rejudecarea
apelurilor, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de reclamanții F.S.I., R.I.M.A., B.G.M.M., I.J.M.L.L., C.S.G.,
D.S.A.M., B.D.H.Y.G. și B.N.A. împotriva deciziei nr. 845/A din 20 noiembrie
2008 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, și a încheierii din 11 septembrie 2008 a aceleiași
instanțe.
Casează încheierea și decizia și trimite
cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13
aprilie 2010.