ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1826/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 255/2005, s-a dispus, printre altele, respingerea ca nefondată a cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata N.A. Hotărând astfel, curtea de apel a reținut că apelanta inculpată N.A. a formulat cerere de revocare a măsurii arestării preventive, cerere ce a format obiectul dosarului nr. 317/2005 conexat cu dosarul nr. 255/2005 al aceleiași instanțe. În motivarea cererii de revocare s-a arătat că judecarea cauzei se poate efectua și fără privarea de libertate a inculpatei, având în vedere că aceasta este bolnavă și nu poate fi tratată în rețeaua A.N.P., temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent, iar lăsarea ei în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Analizând actele și lucrările de la dosar, curtea de apel a constatat că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatei și se impune în continuare privarea de libertate a acesteia, susținerile petentei cu privire la starea precară de sănătate, invocate în motivarea cererii, nu sunt dovedite, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea faptei, creându-se astfel un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, având în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatei. Nemulțumită de această hotărâre, inculpata N.A. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, însă în ședința publică de judecată, prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu a solicitat admiterea, casarea încheierii atacate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă și în prezent.

Recursul declarat de inculpată este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen.: „Încheierea atacată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri privative ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs”. Se constată așadar, în raport de prevederile textului legal mai sus-menționat că, hotărârea prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă unei căi de atac, exercitată separat. Ori, în cauză, inculpata N.A., uzând de o cale de atac neprevăzută de vreun text de lege, recursul declarat de aceasta urmează a fi respins, ca inadmisibil, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. și va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata N.A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 255/2005. Obligă pe recurentă la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2005.