ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1826/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de

27 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 255/2005, s-a dispus, printre altele, respingerea ca nefondată a

cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata N.A.

Hotărând astfel, curtea de

apel a reținut că apelanta inculpată N.A. a formulat cerere de revocare a

măsurii arestării preventive, cerere ce a format obiectul dosarului nr. 317/2005

conexat cu dosarul nr. 255/2005 al aceleiași instanțe.

În motivarea cererii de

revocare s-a arătat că judecarea cauzei se poate efectua și fără privarea de

libertate a inculpatei, având în vedere că aceasta este bolnavă și nu poate fi

tratată în rețeaua A.N.P., temeiurile care au determinat luarea măsurii

arestării preventive nu mai subzistă în prezent, iar lăsarea ei în libertate nu

prezintă pericol pentru ordinea publică.

Analizând actele și

lucrările de la dosar, curtea de apel a constatat că în cauză subzistă

temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatei și se impune

în continuare privarea de libertate a acesteia, susținerile petentei cu privire

la starea precară de sănătate, invocate în motivarea cererii, nu sunt dovedite,

iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față

de natura și gravitatea faptei, creându-se astfel un sentiment de insecuritate

în rândul societății civile, având în vedere și datele ce caracterizează

persoana inculpatei.

Nemulțumită de această

hotărâre, inculpata N.A. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris,

însă în ședința publică de judecată, prin concluziile apărătorului desemnat din

oficiu a solicitat admiterea, casarea încheierii atacate și pe fond, revocarea

măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile care au determinat luarea

acestei măsuri nu mai subzistă și în prezent.

Recursul declarat de

inculpată este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 141

alin. (1) C. proc. pen.: „Încheierea atacată în primă instanță și în apel, prin

care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei

măsuri privative ori prin care se constată încetarea de drept a arestării

preventive, poate fi atacată separat, cu recurs”.

Se constată așadar, în

raport de prevederile textului legal mai sus-menționat că, hotărârea prin care

s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă

unei căi de atac, exercitată separat.

Ori, în cauză, inculpata N.A.,

uzând de o cale de atac neprevăzută de vreun text de lege, recursul declarat de

aceasta urmează a fi respins, ca inadmisibil, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpata N.A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 255/2005.

Obligă pe recurentă la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 martie 2005.