ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1827/2005

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 februarie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive față de inculpații M.Șt. și N.A.

Pentru a se pronunța această

încheiere, s-au reținut următoarele:

În faza de urmărire penală,

împotriva celor doi inculpați s-a luat măsura arestării preventive, întrucât,

apreciindu-se că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 143 și art. 148

lit. f) și h) C. proc. pen., deoarece, la data de 26 aprilie 2004, cei doi

inculpați au vândut opt doze de heroină în schimbul sumei de 1.500.000 lei,

denunțătoare L.C., iar la locuința lor s-au găsit fiole de heroină consumate.

Măsura arestării preventive

a fost menținută succesiv în faza de cercetare judecătorească, întrucât subzistau

temeiurile avute la luarea acestei măsuri și prin sentința penală nr. 1600 din

14 decembrie 2004 a Tribunalului București, aceștia au fost condamnați la câte

10 ani închisoare.

La data de 10 februarie

2005, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive luată față de cei doi inculpați, și în conformitate cu art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de

arest.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal au declarat recurs cei doi inculpați, pe considerent că nu se

mai justifică temeiurile care au dus la arestarea lor și în consecință solicită

revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în stare de libertate.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Din examinarea lucrărilor de

la dosar, rezultă că inculpații au fost condamnați la pedepse cu închisoare de

câte 10 ani închisoare.

Având în vedere gradul

ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, periculozitatea

demonstrată de inculpați prin modul concret în care au comis infracțiunile, că

sunt recidiviști, că ulterior datei de 10 februarie 2005, Curtea de Apel

București, prin decizia penală nr. 110/ A din 17 februarie 2005, a respins

apelurile inculpaților și a menținut arestarea preventivă, sunt tot atâtea

temeiuri care duc la concluzia că menținerea măsurii arestării preventive luată

prin încheierea din 10 februarie 2005, este pe deplin justificată, astfel că,

recursurile declarate se vor respinge ca nefondate.

Ca atare, nu sunt temeiuri

care să justifice revocarea măsurii arestării preventive, față de faptul că se

mențin temeiurile de la art. 143 C. proc. pen., fapta prezentând un grad

ridicat de pericol social, iar inculpații, în raport de datele personale

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu se justifică

lăsarea lor în libertate prin revocarea măsurii arestării preventive,

menținându-se deci, în totalitate dispozițiile art. 148 lit. f) și h) C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art.

189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații N.A. și M.Șt. împotriva încheierii din 10

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 255/2005.

Obligă pe recurenți la plata

sumei de câte 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 martie 2005.