ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1827/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații M.Șt. și N.A. Pentru a se pronunța această încheiere, s-au reținut următoarele: În faza de urmărire penală, împotriva celor doi inculpați s-a luat măsura arestării preventive, întrucât, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., deoarece, la data de 26 aprilie 2004, cei doi inculpați au vândut opt doze de heroină în schimbul sumei de 1.500.000 lei, denunțătoare L.C., iar la locuința lor s-au găsit fiole de heroină consumate.

Măsura arestării preventive a fost menținută succesiv în faza de cercetare judecătorească, întrucât subzistau temeiurile avute la luarea acestei măsuri și prin sentința penală nr. 1600 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului București, aceștia au fost condamnați la câte 10 ani închisoare. La data de 10 februarie 2005, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de cei doi inculpați, și în conformitate cu art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest. Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs cei doi inculpați, pe considerent că nu se mai justifică temeiurile care au dus la arestarea lor și în consecință solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în stare de libertate.

Recursurile declarate sunt nefondate. Din examinarea lucrărilor de la dosar, rezultă că inculpații au fost condamnați la pedepse cu închisoare de câte 10 ani închisoare. Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, periculozitatea demonstrată de inculpați prin modul concret în care au comis infracțiunile, că sunt recidiviști, că ulterior datei de 10 februarie 2005, Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 110/ A din 17 februarie 2005, a respins apelurile inculpaților și a menținut arestarea preventivă, sunt tot atâtea temeiuri care duc la concluzia că menținerea măsurii arestării preventive luată prin încheierea din 10 februarie 2005, este pe deplin justificată, astfel că, recursurile declarate se vor respinge ca nefondate.

Ca atare, nu sunt temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive, față de faptul că se mențin temeiurile de la art. 143 C. proc. pen., fapta prezentând un grad ridicat de pericol social, iar inculpații, în raport de datele personale prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu se justifică lăsarea lor în libertate prin revocarea măsurii arestării preventive, menținându-se deci, în totalitate dispozițiile art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.A. și M.Șt. împotriva încheierii din 10 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 255/2005. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2005.