ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1831/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, prin sentința penală nr. 389 din 17 octombrie 2003, condamnă pe inculpații: - S.C. și - P.G.C. la: a) câte 2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele și a art. 74 – art. 76 C. pen. (parte vătămată D.A.); b) câte 2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele, precum și a art. 74 – art. 76 C. pen. (parte vătămată D.A.); c) câte un an și 6 luni de închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a), art. 99 și urm., precum și a art. 74 – art. 76 C. pen.

(parte vătămată C.G.). În baza art. 33 și art. 34 C. pen., cele trei pedepse au fost contopite în cea mai grea, inculpații urmând să execute câte 2 ani de închisoare. Inculpatului S.C. i s-a dedus detenția preventivă de la 18 decembrie 2002 până la 24 decembrie 2002. Ambilor inculpați, executarea pedepselor li s-a suspendat sub supraveghere, conform art. 110 1 C. pen. Ei au fost obligați la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța a reținut, în esență, că: a) în luna octombrie 2002, împreună, inculpații au sustras, prin violență, suma de 10.000 lei, de la minorul D.A., aflat în curtea Școlii nr. 9 din Ploiești; b) în luna noiembrie 2002, împreună, inculpații au sustras, prin violență, ceasul minorului D.A., aflat în curtea aceleiași școli generale; c) tot în luna noiembrie 2002, împreună inculpații l-au acostat, în curtea aceleiași școli, pe minorul C.G., de la care a încercat să sustragă, prin violență, alte bunuri.

Parchetul de pe lângă aceeași instanță declară apel, cerând ca inculpații să execute pedepsele prin privare de libertate. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 532 din 3 decembrie 2003, admite apelul parchetului, desființează în parte sentința atacată și înlătură aplicarea art. 110 1 C. pen., urmând ca inculpații să execute pedepsele prin privare de libertate. Prin recursurile de față, inculpații critică decizia, cerând casarea acesteia și menținerea sentinței tribunalului. Recursul inculpatului P.G.C. este tardiv, deoarece, deși prezent la pronunțarea deciziei atacate (3 decembrie 2003), declară recurs abia la data de 13 ianuarie 2004, deci cu mult peste termenul de 10 zile, prevăzut de art. 385 3 C. proc.

pen. Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul inculpatului P.G.C. va fi respins ca tardiv. Recursul inculpatului S.C. este nefondat, deoarece instanța de apel a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa aplicată, ținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Nu sunt temeiuri pentru reducerea acestei pedepse sau pentru suspendarea executării ei. Împreună cu o altă persoană, cu care s-a înțeles în prealabil, inculpatul a pătruns în mod repetat, în incinta unei școli, unde a agresat trei minori cu vârste de până la 14 ani, apoi a negat faptele observate de alți numeroși copii, speriați de ceea ce văd.

Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, decizia atacată va fi menținută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul P.G.C. și, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C., împotriva deciziei penale nr. 532 din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Constată că inculpatul S.C. este arestat în altă cauză. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2005.