ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4464/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 187 din 25

aprilie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul D.A. la 5 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen. și la 5 ani închisoare, pentru aceeași infracțiune, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, s-a constatat că

părțile vătămate D.M. și B.M.C., nu s-au constituit părți civile în procesul

penal, prejudiciile fiindu-le acoperite în natură, prin restituire.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În după – amiaza zilei de 5

februarie 2003, inculpatul, aflat în zona Grupului Școlar de Transporturi din

Municipiul Ploiești, observându-l pe minorul D.M., s-a hotărât să facă rost de

bani, sens în care l-a oprit și sub pretextul că a rămas cu autoturismul în

pană de benzină, i-a cerut suma de 10.000 lei.

Întrucât adolescentul l-a refuzat și

a încercat să-și continue drumul, inculpatul l-a prins de mână, moment în care,

speriindu-se, D.M. și-a scos portofelul, din acesta însă inculpatul luând

singur o bancnotă de 10.000 lei și o alta de 50.000 lei.

Utilizând același pretext, în ziua

de 20 februarie 2003, inculpatul l-a oprit pe minorul B.M.C., elev la același

grup școlar și i-a cerut bani. De teamă, minorul și-a dus mâna la buzunar, dar

inculpatul, rapid, i-a luat el din buzunar suma de 30.000 lei, după care i-a

aplicat, cu palma, o lovitură după ceafă.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 378 din 1 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată de instanța de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs,

și în această cale de atac el criticând netemeinicia pedepsei aplicată,

considerată a fi prea mare în raport de datele ce caracterizează persoana sa.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de

lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului,

de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Procedând la aplicarea pedepsei,

instanța a considerat pericolul social grav al faptelor, săvârșite în concurs,

respectiv infracțiunile de tâlhărie în formă agravată de comiterea lor în loc

public, împrejurările în care s-au săvârșit, și anume prin violențe,

amenințări, timorări ale unor minori, dar și persoana inculpatului, tânăr, fără

antecedente penale.

Pentru reținerea unor împrejurări ca

fiind circumstanțe atenuante, este necesară considerarea tuturor criteriilor de

individualizare, a pedepsei, simpla constatare că inculpatul nu are antecedente

penale nefiind suficientă.

Ca atare, stabilind pedeapsa de 5

ani închisoare, executabilă în regim de privare de libertate, ea corespunde și

scopului ei, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru cele ce preced, recursul

declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 378 din 1 septembrie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 21 februarie 2003, la 14 octombrie

2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.