ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3760/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 561 din 24

decembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul S.E.N. la 3 ani și

6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen., până la împlinirea, de către inculpat, a vârstei de 18 ani.

Pe latură civilă, s-a luat act că

prejudiciul adus părții vătămate A.I. a fost acoperit prin restituire în natură

și că acesta nu a solicitat daune morale și nici cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul, fiu al soției lui A.I.,

acesta din urmă fiind administrator al unei societăți comerciale, începând cu

luna decembrie 2001, a părăsit domiciliul familiei, a abandonat cursurile

școlare și a peregrinat prin țară în compania unui prieten cunoscut cu

comportament antisocial.

În luna august 2002, inculpatul a

revenit la mama sa, a luat legătura cu același prieten și pentru a face rost de

bani s-a hotărât să-l urmărească pe A.I., despre care cunoștea că dispune de

sume importante, pe care le depune, periodic, în conturi bancare.

Ca atare, în ziua de 30 august 2002,

cei doi l-au pândit pe A.I. în zona sediului din Ploiești al Băncii T., l-au

văzut când a coborât din autoturism și s-a îndreptat spre intrare având asupra

sa un pachet ce conținea o sumă de bani.

Pentru a-l deposeda de bani, cei doi

s-au apropiat, i-au smuls din mâini pachetul și au încercat să fugă.

Întrucât A.I. l-a urmărit și prin pe

T.M., de la care și-a recuperat banii, S.E.N. i-a pulverizat în figură spray

lacrimogen și s-a îndepărtat, dar prietenul său a fost imobilizat de cetățeni.

Inculpatul s-a sustras cercetărilor,

el fiind prins la 15 octombrie 2002.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicată,

considerată a fi prea mare.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 115 din 5 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, și în această cale de

atac invocând ca motiv, netemeinicia pedepsei aplicată.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text care

prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea

pedepselor, se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca atare, orientându-se spre

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, instanța a considerat pericolul social

ridicat al faptei, respectiv infracțiunea de tâlhărie în formă calificată,

împrejurările în care a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului, minor

care anterior datei comiterii faptei a avut un comportament deviat de la

preocupările specifice vârstei și comisese acte de violență aflate în curs de

cercetare judecătorească.

Dispunerea executării pedepsei în

regim de privare de libertate va realiza și scopul pedepsei așa cum este

stipulat în art. 52 C. pen. Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind

fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.E.N. împotriva deciziei penale nr. 115 din 5 martie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 15 octombrie 2002, la 16 septembrie

2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2003.