ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 684/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 945 din 8 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II–a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2126 din 8 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în aceiași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. S-a dispus în baza art. 215 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului M.I.L. la un an și 6 luni închisoare și în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, stabilindu-se în final ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a reținut în fapt că la data de 20 martie 2002, în jurul orei 11,00, prin amenințări repetate, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată A.D. de un telefon mobil marca, în timp ce acesta se afla în fața Grupului Școlar Transporturi C.F.R. unde era elev, iar în ziua de 23 ianuarie 2002, în jurul orei 14,00, l-a indus în eroare pe martorul C.I. căruia i-a solicitat telefonul mobil marca, ce-i fusese încredințat spre păstrare de către partea vătămată P.C., elev la același Grup Școlar, pe durata efectuării serviciului în fața cancelariei arătând că victima îi ceruse acest lucru. Împotriva hotărârii de condamnare condamnatul a formulat cerere de revizuire solicitând rejudecarea cauzei, pentru a prezenta doi martori care nu au fost audiați la instanța fondului, criticând și încadrarea juridică dată faptei de tâlhărie, precum și pedeapsa aplicată care este prea severă.

După efectuarea cercetărilor de către procuror, procedându-se la soluționarea cererii de revizuire, Tribunalul București, secția a II–a penală, a respins-o prin sentința penală nr. 889 din 13 octombrie 2003. Curtea de Apel București, secția a I penală, prin decizia penală nr. 703 din 26 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, care prin apărător a lăsat soluția la aprecierea instanței iar personal a solicitat reducerea pedepsei pe care o execută. Recursul declarat este neîntemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când este îndeplinit vreunul dintre motivele prevăzute expres de textul de lege menționat. Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că materialul probator administrat a conturat starea de fapt căreia instanța i-a dat încadrarea juridică legală. În cauză nedescoperindu-se fapte sau împrejurări necunoscute de instanțele ce au soluționat, și nici nu s-au săvârșit infracțiuni de mărturie mincinoasă, nefiind deci îndeplinite cerințele art. 394 C. proc. pen., astfel încât soluția tribunalului de respingere a cererii de revizuire a fost corect menținută de instanța de control judiciar. În consecință, Curtea, în baza art. 385 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul – revizuient M.I.L. împotriva deciziei penale nr. 703 din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2004.