ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 684/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 945 din 8

octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II–a penală, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 2126 din 8 mai 2003 a Curții Supreme de

Justiție, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., în aceiași infracțiune, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a dispus în baza art. 215 alin.

(1) C. pen., condamnarea inculpatului M.I.L. la un an și 6 luni închisoare și

în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la o

pedeapsă de 7 ani închisoare, stabilindu-se în final ca acesta să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

S-a reținut în fapt că la data de 20

martie 2002, în jurul orei 11,00, prin amenințări repetate, inculpatul a

deposedat-o pe partea vătămată A.D. de un telefon mobil marca, în timp ce

acesta se afla în fața Grupului Școlar Transporturi C.F.R. unde era elev, iar

în ziua de 23 ianuarie 2002, în jurul orei 14,00, l-a indus în eroare pe

martorul C.I. căruia i-a solicitat telefonul mobil marca, ce-i fusese

încredințat spre păstrare de către partea vătămată P.C., elev la același Grup

Școlar, pe durata efectuării serviciului în fața cancelariei arătând că victima

îi ceruse acest lucru.

Împotriva hotărârii de condamnare

condamnatul a formulat cerere de revizuire solicitând rejudecarea cauzei,

pentru a prezenta doi martori care nu au fost audiați la instanța fondului,

criticând și încadrarea juridică dată faptei de tâlhărie, precum și pedeapsa

aplicată care este prea severă.

După efectuarea cercetărilor de

către procuror, procedându-se la soluționarea cererii de revizuire, Tribunalul

București, secția a II–a penală, a respins-o prin sentința penală nr. 889 din

13 octombrie 2003.

Curtea de Apel București, secția a I

penală, prin decizia penală nr. 703 din 26 noiembrie 2003, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient, cu motivarea că în cauză

nu sunt îndeplinite cerințele art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul, care prin apărător a lăsat soluția la aprecierea instanței

iar personal a solicitat reducerea pedepsei pe care o execută.

Recursul declarat este neîntemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când este îndeplinit vreunul

dintre motivele prevăzute expres de textul de lege menționat.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se reține că materialul probator administrat a conturat starea de fapt căreia

instanța i-a dat încadrarea juridică legală.

În cauză nedescoperindu-se fapte sau

împrejurări necunoscute de instanțele ce au soluționat, și nici nu s-au

săvârșit infracțiuni de mărturie mincinoasă, nefiind deci îndeplinite cerințele

art. 394 C. proc. pen., astfel încât soluția tribunalului de respingere a

cererii de revizuire a fost corect menținută de instanța de control judiciar.

În consecință, Curtea, în baza art.

385

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca

nefondat cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul – revizuient M.I.L. împotriva deciziei penale nr. 703

din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

februarie 2004.