ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4217/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 56 din 5 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Ialomița a fost condamnat inculpatul C.V.L. la câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. Totodată, s-a revocat grațierea și suspendarea executării unei pedepse anterioare, de un an închisoare, dispunându-se și executarea acesteia, urmând ca în total, inculpatul să execute 4 ani închisoare. Instanța a reținut, în fapt, că în zilele de 31 decembrie 2002 și 1 ianuarie 2003, inculpatul a acostat pe stradă pe părțile vătămate P.E.A.

și R.I. și prin violență le-a deposedat de poșete în care se aflau telefoane mobile, bani și alte bunuri. Apelul declarat în cauză de inculpat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 234 din 7 mai 2003. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs și a solicitat, ca și în apel, reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră. Examinând actele dosarului se constată că motivul invocat de inculpat în recursul său nu este întemeiat, întrucât instanțele au făcut o corectă individualizare a pedepsei, respectând criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

Astfel, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite în lege pentru infracțiunea de tâlhărie comisă de inculpat în condițiile în care acesta este minor, de sinceritatea sa, de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise, cât și de faptul că în antecedentele sale inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat beneficiind de suspendarea executării pedepsei și apoi de grațierea ei. Pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, este deci, necesară pentru reeducarea inculpatului și nu se impune reducerea ei. În consecință, recursul declarat de inculpat se va respinge cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.L. împotriva deciziei penale nr. 234 din 7 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 ianuarie 2003 la 3 octombrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.