ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 392/2010

Asupra contestațiilor în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 aprilie 2009

reclamanții SC Z.G. SRL Timișoara și D.A.N. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1333 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Î

n motivarea contestației sale SC Z.G.

SRL Timișoara invocă dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., respectiv săvârșirea unei erori materiale esențiale, care

a condus la respingerea recursului său ca nefondat.

În fapt, se arată că instanța de recurs a

apreciat ca legală atragerea răspunderii solidare a SC Z.G. SRL cu

debitoarea SC Z.G.I. SRL, față de îndeplinirea condiției

prevăzută la art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc., în sensul

că societatea „are raporturi de muncă sau civile de prestări

servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii

de servicii ai debitorului".

Astfel, s-a stabilit că în perioada 2005

- 2006, din totalul de 550 angajați ai societății declarate

insolvabilă - SC Z.G.I. SRL, un număr de 290 au fost angajați la

SC Z.G. SRL; greșeala materială constă în faptul că în

realitate, numărul total al angajaților societății

debitoare declarată insolvabilă este de 640/550 + 90), număr

rezultat din adunarea angajaților existenți în 2005 cu cei existenți

în 2006, iar instanța care a pronunțat hotărârea criticată

a omis angajații din 2006, în număr de 90. în acest fel, concluzia

instanței a fost fundamental greșită, cu privire la îndeplinirea

condiției prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc.

Contestatorul D.A.N. a criticat, la rândul

său, soluția instanței de recurs, pe considerentul că numai

printr-o eroare materială s-a putut menține soluția

instanței de fond privind respingerea cererii sale de intervenție în

interes propriu, instanța de recurs apreciind că în calitatea sa de

administrator al societății recurente și de apărător

al intereselor acesteia, își apără inclusiv propriile interese,

fiind inutilă o cerere separată.

Î

n realitate, susține contestatorul,

patrimoniul său, ca persoană fizică, fiind distinct de cel al

societății, instanța ar fi trebuit să constate interesul

său propriu în apărarea de efectele răspunderii solidare.

Totodată, contestatorul D.A.N.

susține, la rândul său, motivul de contestație în anulare

formulat de SC Z.G. SRL privind greșeala materială.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, prin prisma motivului de contestație în anulare

invocat, respectiv prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. (greșeala

materială), se constată că acest text de lege se referă la

erori materiale evidente, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs

ca fiind tardiv, anularea sa greșită ca fiind netimbrat sau ca făcut

de un mandatar fără calitate și alte erori asemănătoare,

pentru verificarea cărora nu este necesară examinarea fondului sau

reaprecierea probelor.

Totodată, prin calea de atac a

contestației în anulare, legea nu a urmărit să deschidă

părților calea recursului la recurs, în sensul de a se reanaliza

legalitatea și temeinicia deciziei instanței de recurs sub toate

aspectele acesteia, ci numai pentru anumite încălcări grave ale

normelor de procedură.

Î

n speță, contestatoarea SC Z.G. SRL

tinde la stabilirea unei alte situații de fapt cu privire la numărul

angajaților transferați la noua societate ceea ce implică

reaprecierea probelor existente și chiar administrarea de noi probe,

solicitându-se în subsidiar, proba cu expertiză de specialitate asupra

acestui aspect.

De asemenea, contestatorul D.A.N. repune în

discuție legalitatea respingerii cererii sale de intervenție în

interes propriu, aspectele învederate nefiind rezultatul unor greșeli

materiale, ci al interpretării legale date de instanță normelor

de procedură privind intervenția în interes propriu.

Pentru considerentele menționate, cu

referire la art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare

urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestațiile în anulare formulate de SC Z.G. SRL prin

administrator judiciar SC P.R. Timiș S.P.R.L. și de D.A.N. împotriva

deciziei nr. 1333 din 11 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.