ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 392/2010

Asupra contestațiilor în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 aprilie 2009 reclamanții SC Z.G. SRL Timișoara și D.A.N. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1333 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Î n motivarea contestației sale SC Z.G. SRL Timișoara invocă dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., respectiv săvârșirea unei erori materiale esențiale, care a condus la respingerea recursului său ca nefondat. În fapt, se arată că instanța de recurs a apreciat ca legală atragerea răspunderii solidare a SC Z.G. SRL cu debitoarea SC Z.G.I. SRL, față de îndeplinirea condiției prevăzută la art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc.

fisc., în sensul că societatea „are raporturi de muncă sau civile de prestări servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului". Astfel, s-a stabilit că în perioada 2005 - 2006, din totalul de 550 angajați ai societății declarate insolvabilă - SC Z.G.I. SRL, un număr de 290 au fost angajați la SC Z.G. SRL; greșeala materială constă în faptul că în realitate, numărul total al angajaților societății debitoare declarată insolvabilă este de 640/550 + 90), număr rezultat din adunarea angajaților existenți în 2005 cu cei existenți în 2006, iar instanța care a pronunțat hotărârea criticată a omis angajații din 2006, în număr de 90. în acest fel, concluzia instanței a fost fundamental greșită, cu privire la îndeplinirea condiției prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc.

fisc. Contestatorul D.A.N. a criticat, la rândul său, soluția instanței de recurs, pe considerentul că numai printr-o eroare materială s-a putut menține soluția instanței de fond privind respingerea cererii sale de intervenție în interes propriu, instanța de recurs apreciind că în calitatea sa de administrator al societății recurente și de apărător al intereselor acesteia, își apără inclusiv propriile interese, fiind inutilă o cerere separată. Î n realitate, susține contestatorul, patrimoniul său, ca persoană fizică, fiind distinct de cel al societății, instanța ar fi trebuit să constate interesul său propriu în apărarea de efectele răspunderii solidare. Totodată, contestatorul D.A.N. susține, la rândul său, motivul de contestație în anulare formulat de SC Z.G.

SRL privind greșeala materială. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma motivului de contestație în anulare invocat, respectiv prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. (greșeala materială), se constată că acest text de lege se referă la erori materiale evidente, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca fiind tardiv, anularea sa greșită ca fiind netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și alte erori asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară examinarea fondului sau reaprecierea probelor. Totodată, prin calea de atac a contestației în anulare, legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, în sensul de a se reanaliza legalitatea și temeinicia deciziei instanței de recurs sub toate aspectele acesteia, ci numai pentru anumite încălcări grave ale normelor de procedură.

Î n speță, contestatoarea SC Z.G. SRL tinde la stabilirea unei alte situații de fapt cu privire la numărul angajaților transferați la noua societate ceea ce implică reaprecierea probelor existente și chiar administrarea de noi probe, solicitându-se în subsidiar, proba cu expertiză de specialitate asupra acestui aspect. De asemenea, contestatorul D.A.N. repune în discuție legalitatea respingerii cererii sale de intervenție în interes propriu, aspectele învederate nefiind rezultatul unor greșeli materiale, ci al interpretării legale date de instanță normelor de procedură privind intervenția în interes propriu. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestațiile în anulare formulate de SC Z.G. SRL prin administrator judiciar SC P.R. Timiș S.P.R.L. și de D.A.N. împotriva deciziei nr. 1333 din 11 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.