ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5117/2010

A supra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalul Botoșani la data de 9 decembrie 2008, înregistrată sub nr. 5205/40/2008, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, solicitând plata de daune în sumă de 500.000 EURO. In motivarea cererii, reclamantul a arătat că se află încarcerat în penitenciarul Botoșani, în executarea unei pedepse privative de libertate. Deși la momentul încarcerării era clinic sănătos, ulterior, din cauza condițiilor precare de hrană, igienă, etc, s-a îmbolnăvit de TBC. Suma de bani solicitată reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit, care îl macină psihic și îi distruge viața.

Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, invocând în primul rând excepția de netimbrare a cererii, cât și excepția lipsei calității sale procesuale, cu motivarea că reclamantul execută pedeapsa privativa de libertate în Penitenciarul Botoșani, unitate care are personalitate juridică, conform dispozițiilor art. 10 din H.G. nr. 1849/2004. Pe fondul pricinii, pârâta s-a opus acțiunii, arătând că nu există temei pentru a se aprecia că boala ar fi fost contactată de reclamant în timpul detenției, fiind doar diagnosticată în această perioadă, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă nu exista un alt bolnav diagnosticat cu TBC care să-i 11 putut contamina.

Prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu, cu nr. 79 bis din 11 februarie 2009, Tribunalul Botoșani a admis cererea formulată de reclamant scutindu-l de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispozițiilor art. 81 din O.U.G. nr. 51/2008, aprobată prin Legea nr. 193/2008. La solicitarea instanței reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că s-ar fi îmbolnăvit în perioada cât a fost încarcerat în Penitenciarul Jilava, întrucât acolo erau condiții necorespunzătoare de igienă, iar la transportul cu duba instanță nu s-a avut în vedere separarea deținuților bolnavi de cei sănătoși. Prin sentința civilă nr. 728 din 4 iunie 2008 Tribunalul Botoșani a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și ca nefondată acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în contextul dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ., că în cauză nu s-a evidențiat în mod concret fapta imputată pârâtei, respectiv în ce au constat efectiv condițiile detenție care ar fi avut ca urmare îmbolnăvirea reclamantului, deci omisiunea pârâtei în a acționa în sensul de a nu face posibilă crearea condițiilor menționate. Câtă vreme reclamantul a susținut doar că în Penitenciar este mizerie, respectiv că nu ar fi fost transportat separat de deținuții bolnavi, fără a evidenția niciun element concret pentru ca instanța să ordone, eventual, probe în verificarea susținerilor, utile și concludente, concluzia logică este aceea că premisele pe care se grefează acțiunea nu sunt reale.

Chiar dacă s-ar aprecia că regimul penitenciar s-ar fi situat la limita standardelor acceptate, nu există temei solid în a se aprecia că depistarea îmbolnăvirii în perioada detenției ar avea automat semnificația că această îmbolnăvire se datorează exclusiv acelor condiții. In lipsa unor astfel de probe, posibilitatea contaminării reclamantului în libertate nu poate fi exclusă, date fiind consemnările din fișa lui de încarcerare, care atestă situația de fumător, cu antecedente TBC în familie. Tot astfel, îmbolnăvirea reclamantului nu poate fi pusă exclusiv pe seama condițiilor de detenție, cu nesocotirea eventualei vulnerabilități a organismului, în contextul stress-ului provocat de detenția pentru o perioadă de timp însemnată.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat că prima instanță „l-a judecat cu rea credință", respingându-i cererea fără o analiză temeinică a probelor administrate, cu care și-a dovedit pretențiile.

La primul termen de judecată, apelantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, cerere admisă prin încheierea dată în ședința Camerei de consiliu din data de 21 octombrie 2009. Prin decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului cu următoarea motivare: Pentru angajarea răspunderii civile a pârâtei, reclamantul a avut a dovedi în speță, conform dispozițiilor art. 1169 C. civ., întrunirea cumulativă a condițiilor ce rezultă din textele legale enunțate, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Probele administrate în cauză nu fac posibilă stabilirea certă unui raport de cauzalitate între îmbolnăvirea reclamantului de TBC pulmonar și condițiile de igienă din penitenciar, respectiv condițiile de transport la instanță. La termenul de judecată din 21 octombrie 2009, reclamantul a precizat că s-ar fi îmbolnăvit în perioada detenției în Penitenciarul Jilava, în cursul anului 2005. Aceasta, întrucât a fost transportat la termenele de judecată la Înalta Curte de Casație și Justiție Or, din datele furnizate de părți, cât și din dosarul medical al reclamantului rezultă că acesta a fost internat la Penitenciarul Spital București-Jilava la scurt timp după data încarcerării (11 septembrie 2004), în perioada 29 septembrie 2004 - 20 octombrie 2004, pentru efectuarea expertizei psihiatrice.

Suspiciunea de TBC pulmonară a apărut în această perioadă, iar la 16 septembrie 2005 a fost diagnosticată. Potrivit referatului medical, eliberat la cererea reclamantului și datelor furnizate de pârâtă, neinfirmate în cauză, antibiograma la microbacterie efectuată de I.N.P. „Marius Nasta" București a evidențiat rezistența totală la hidrazidă, rifampicină și streptomicină, iar în perioada dată la Penitenciarul Spital Jilava nu se afla internat nici un bolnav cu această rezistență.

In lipsa probelor care să facă posibilă stabilirea certă a împrejurărilor în care reclamantul a contactat boala, aceste date sunt de natură a susține poziția pârâtei, potrivit căreia factorii de mediu (fumător, consumator moderat de alcool), tulburarea psihică (diagnosticată în luna septembrie 2004, imediat după încarcerare), celelalte afecțiuni, precum și săvârșirea infracțiunii au determinat scăderea rezistenței și a echilibrului imunologic al organismului reclamantului, favorizând apariția bolii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, fără a indica motivele de recurs pe care își fundamentează pretențiile. In dezvoltarea recursului reclamantul afirmă că "pe timpul detenției s-a îmbolnăvit de TBC datorită condițiilor inumane și degradante din penitenciar". La termenul de judecată din 11 octombrie 2010, Înalta Curte rămas în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: In drept, recursul este o cale de atac extraordinară de atac iar soarta sa depinde în primul rând de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris și numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casație și Justiție. In situația în care recursul este nemotivat ori atunci când criticile formulate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de casare, recursul este lovit de nulitate. Or, în speță, reclamantul B.D. s-a rezumat a prezenta nemulțumiri cu caracter personal, fără a formula, în concret, vreo critică de nelegalitate la adresa hotărârii recurate și fără a indica prin cererea formulată în scris motivele de recurs pe care înțelege să-și sprijine pretențiile.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentul reclamant nu se grefează pe conținutul hotărârii recurate și nici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și, cum, în cauză, nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, conform art. 306 C. proc. civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 1 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2010.