ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5117/2010

A

supra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalul

Botoșani la data de 9 decembrie 2008, înregistrată sub nr. 5205/40/2008,

reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Națională a

Penitenciarelor, solicitând plata de daune în sumă de 500.000 EURO.

In motivarea cererii,

reclamantul a arătat că se află încarcerat în penitenciarul Botoșani, în

executarea unei pedepse privative de libertate. Deși la momentul încarcerării

era clinic sănătos, ulterior, din cauza condițiilor precare de hrană, igienă,

etc, s-a îmbolnăvit de TBC. Suma de bani solicitată reprezintă contravaloarea

prejudiciului suferit, care îl macină psihic și îi distruge viața.

Ministerul Justiției -

Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, invocând în

primul rând excepția de netimbrare a cererii, cât și excepția lipsei calității

sale procesuale, cu motivarea că reclamantul execută pedeapsa privativa de

libertate în Penitenciarul Botoșani, unitate care are personalitate juridică,

conform dispozițiilor art. 10 din H.G. nr. 1849/2004.

Pe fondul pricinii, pârâta

s-a opus acțiunii, arătând că nu există temei pentru a se aprecia că boala ar

fi fost contactată de reclamant în timpul detenției, fiind doar diagnosticată

în această perioadă, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă nu exista

un alt bolnav diagnosticat cu TBC care să-i 11 putut contamina.

Prin încheierea dată în

ședința Camerei de Consiliu, cu nr. 79 bis din 11 februarie 2009, Tribunalul

Botoșani a admis cererea formulată de reclamant scutindu-l de la plata taxei

judiciare de timbru în temeiul dispozițiilor art. 81 din O.U.G. nr. 51/2008,

aprobată prin Legea nr. 193/2008.

La solicitarea instanței

reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că s-ar fi îmbolnăvit în perioada

cât a fost încarcerat în Penitenciarul Jilava, întrucât acolo erau condiții

necorespunzătoare de igienă, iar la transportul cu duba instanță nu s-a avut în

vedere separarea deținuților bolnavi de cei sănătoși.

Prin sentința civilă nr. 728

din 4 iunie 2008 Tribunalul Botoșani

a

respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

și ca nefondată acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în contextul dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ., că în

cauză nu s-a evidențiat în mod concret fapta imputată pârâtei, respectiv în ce

au constat efectiv condițiile detenție care ar fi avut ca urmare îmbolnăvirea

reclamantului, deci omisiunea pârâtei în a acționa în sensul de a nu face

posibilă crearea condițiilor menționate.

Câtă vreme reclamantul a

susținut doar că în Penitenciar este mizerie, respectiv că nu ar fi fost

transportat separat de deținuții bolnavi, fără a evidenția niciun element

concret pentru ca instanța să ordone, eventual, probe în verificarea

susținerilor, utile și concludente, concluzia logică este aceea că premisele pe

care se grefează acțiunea nu sunt reale.

Chiar dacă s-ar aprecia că

regimul penitenciar s-ar fi situat la limita standardelor acceptate, nu există

temei solid în a se aprecia că depistarea îmbolnăvirii în perioada detenției ar

avea automat semnificația că această îmbolnăvire se datorează exclusiv acelor

condiții.

In lipsa unor astfel de

probe, posibilitatea contaminării reclamantului în libertate nu poate fi

exclusă, date fiind consemnările din fișa lui de încarcerare, care atestă

situația de fumător, cu antecedente TBC în familie. Tot astfel, îmbolnăvirea

reclamantului nu poate fi pusă exclusiv pe seama condițiilor de detenție, cu

nesocotirea eventualei vulnerabilități a organismului, în contextul stress-ului

provocat de detenția pentru o perioadă de timp însemnată.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A

arătat că prima instanță „l-a judecat cu rea credință", respingându-i

cererea fără o analiză temeinică a probelor administrate, cu care și-a dovedit

pretențiile.

La primul termen de judecată,

apelantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, cerere

admisă prin încheierea dată în ședința Camerei de consiliu din data de 21

octombrie 2009.

Prin

decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția

civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins ca nefondat apelul

reclamantului cu următoarea motivare:

Pentru angajarea răspunderii

civile a pârâtei, reclamantul a avut a dovedi în speță, conform dispozițiilor

art. 1169 C. civ., întrunirea cumulativă a condițiilor ce rezultă din textele

legale enunțate, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte

ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și

prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în

intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Probele administrate în cauză

nu fac posibilă stabilirea certă unui raport de cauzalitate între îmbolnăvirea

reclamantului de TBC pulmonar și condițiile de igienă din penitenciar,

respectiv condițiile de transport la instanță.

La termenul de judecată din

21 octombrie 2009, reclamantul a precizat că s-ar fi îmbolnăvit în perioada

detenției în Penitenciarul Jilava, în cursul anului 2005. Aceasta, întrucât a

fost transportat la termenele de judecată la Înalta Curte de Casație și

Justiție

Or, din datele furnizate de

părți, cât și din dosarul medical al reclamantului rezultă că acesta a fost

internat la Penitenciarul Spital București-Jilava la scurt timp după data

încarcerării (11 septembrie 2004), în perioada 29 septembrie 2004 - 20

octombrie 2004, pentru efectuarea expertizei psihiatrice. Suspiciunea de TBC

pulmonară a apărut în această perioadă, iar la 16 septembrie 2005 a fost

diagnosticată.

Potrivit referatului medical,

eliberat la cererea reclamantului și datelor furnizate de pârâtă, neinfirmate

în cauză, antibiograma la microbacterie efectuată de I.N.P. „Marius Nasta"

București a evidențiat rezistența totală la hidrazidă, rifampicină și

streptomicină, iar în perioada dată la Penitenciarul Spital Jilava nu se afla

internat nici un bolnav cu această rezistență.

In lipsa probelor care să

facă posibilă stabilirea certă a împrejurărilor în care reclamantul a contactat

boala, aceste date sunt de natură a susține poziția pârâtei, potrivit căreia

factorii de mediu (fumător, consumator moderat de alcool), tulburarea psihică

(diagnosticată în luna septembrie 2004, imediat după încarcerare), celelalte

afecțiuni, precum și săvârșirea infracțiunii au determinat scăderea rezistenței

și a echilibrului imunologic al organismului reclamantului, favorizând apariția

bolii.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul, fără a indica motivele

de recurs pe care își fundamentează pretențiile.

In dezvoltarea recursului

reclamantul afirmă că "pe timpul detenției s-a îmbolnăvit de TBC datorită

condițiilor inumane și degradante din penitenciar".

La

termenul de judecată din 11 octombrie 2010,

Înalta Curte rămas în

pronunțare cu privire la excepția nulității

recursului.

Analizând

recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru

următoarele considerente:

In drept, recursul este o

cale de atac extraordinară de atac iar soarta sa depinde în primul rând de

modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în

scris și numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

In situația în care recursul

este nemotivat ori atunci când criticile formulate nu pot fi încadrate în

vreunul din motivele de casare, recursul este lovit de nulitate.

Or, în speță, reclamantul B.D.

s-a rezumat a prezenta nemulțumiri cu caracter personal, fără a formula, în

concret, vreo critică de nelegalitate la adresa hotărârii recurate și fără a

indica prin cererea formulată în scris motivele de recurs pe care înțelege

să-și sprijine pretențiile.

Așa fiind, cum aspectele

invocate de recurentul reclamant nu se grefează pe conținutul hotărârii

recurate și nici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art.

304 pct. 1-9 C. proc. civ. și, cum, în cauză, nu sunt date motive de ordine

publică, Înalta

Curte urmează a constata, conform art. 306 C. proc.

civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 1 din 13 ianuarie 2010 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie

2010.