ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5830/2010

Prin Sentința civilă

nr. 54 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Sălaj a respins, ca nefondată, acțiunea

reclamantului D.I.T., formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerului

Finanțelor Publice, privind obligarea pârâtului la plata de daune morale în

cuantum de patru milioane Euro.

S-a reținut că

reclamantului nu i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât,

acțiunea sa, înregistrată inițial la Judecătoria Satu Mare, a fost trimisă

judecătorului delegat la Penitenciarul Satu Mare. Cererea a fost calificată ca

fiind una întemeiată pe dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001,

motiv pentru care s-a dispus trimiterea ei spre soluționare secției de

contencios administrativ din cadrul Tribunalului Satu Mare, care s-a și

pronunțat asupra ei prin Sentința civilă nr. 484 din 19 noiembrie 2008,

reclamantul nefăcând dovada vreunui prejudiciu moral rezultând dintr-o faptă

ilicită, condiție inerentă răspunderii civile delictuale.

Prin Decizia civilă

nr. 8/A din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, a anulat, ca netimbrat, apelul

reclamantului.

Fiind vorba de o

acțiune în răspundere civilă delictuală, fundamentată pe dispozițiile art. 998

C. civ. și art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului,

aceasta nu este scutită de taxă judiciară de timbru, neîncadrându-se în

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 146/1997. Prin încheierea din 2 decembrie

2009, comunicată reclamantului, acestuia i s-a pus în vedere obligația de a

achita taxa judiciară de timbru aferentă apelului, în cuantum de 72.975 RON și

a timbrului judiciar de 5 RON, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat,

respectiv posibilitatea de a solicita acordarea ajutorului public judiciar.

Prezent personal în

fața instanței de judecată la termenul din 20 ianuarie 2010, așa cum rezultă

din practicaua deciziei, reclamantul a arătat că nu înțelege să solicite

acordarea ajutorului public judiciar, deși curtea i-a explicat consecințele

neplății taxei de timbru.

În drept, au fost

avute în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva deciziei

instanței de apel a formulat recurs la data de 18 martie 2010, reclamantul

D.l.T., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

Cu prioritate, a

solicitat ca judecata cauzei în fața instanței supreme să se facă în lipsa sa,

deoarece nu mai dorește să participe, fiind grav bolnav, deplasarea la instanță

putându-i pune viața în pericol. A solicitat totodată ca citația să-i fie

trimisă în plic, prin poștă, deoarece există pericolul ca, fiind arestat, să

fie luată sau semnată de alte persoane în locul său.

A solicitat judecarea

cauzei în baza Legii nr. 146/1997 (art. 15), art. 2 și 3 din Convenția

europeană a drepturilor omului, întrucât motivele pentru care a solicitat daune

morale sunt legate și de faptul că, fiind arestat în România, bolnav de diabet

și de alte afecțiuni cardiace, datorită stresului la care a fost supus de către

instanțele din România, prin nesoluționarea în timp util și corespunzător a

cererilor sale, a fost supus la tortură psihică și fizică - a suferit crize

diabetice și cardiace. În aceste condiții, solicită admiterea recursului și

casarea hotărârilor anterioare, cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru

rejudecare.

În ceea ce privește

excepția nulității recursului, aceasta a fost respinsă ca nefondată, întrucât

din cuprinsul cererii formulate a rezultat că s-a susținut problema

interpretării și aplicării concrete la speță a dispozițiilor Legii nr. 146/1997

(art. 15 lit. f

1

).

Recursul este întemeiat,

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 15 lit.

f

1

) din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxe judiciare de timbru

acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac,

referitoare la: stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale

aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice.

În raport de

conținutul normativ explicit al textului de lege susmenționat, Înalta Curte a

constatat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul nu datora

taxele judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, și, drept

consecință, în mod greșit s-a aplicat sancțiunea anulării cererea de apel.

În conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantului

D.I.T. împotriva Deciziei nr. 8/A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj,

secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de

familie, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de reprezentanta Ministerului Public.

Admite recursul

declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Deciziei nr. 8/A din 20 ianuarie 2010

a Curții de Apel Cluj, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și de familie.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - DG