ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.01.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 263/2013

HOTĂRÂRE
29.01.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 263/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Sentința civilă

nr. 5922 din 10 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr.

3564/84/2011 s-a respins excepția de necompetență a instanței, excepția

netimbrării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

S-a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamantul D.I.T., arestat în Penitenciarul

Satu Mare pentru obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și Penitenciarul Satu Mare, la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de

daune morale și la plata de daune materiale.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că cererea având ca obiect repararea

prejudiciului moral și material cauzat printr-o faptă ilicită este de

competenta instanțelor de judecată, competența materială stabilindu-se în

funcție de valoarea obiectului, conform art. 1 și 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. civ., cererea fiind scutită de la plata taxelor de timbru.

Cu privire la

calitatea procesuală pasivă a Statului Roman, instanța a apreciat că

pretențiile reclamantului se impun a fi soluționate pe fond și cu privire la

acest pârât, locul de detenție fiind o instituție de stat, că susținerile

referitoare la fondurile necesar a fi înaintate au fost soluționate în

contradictoriu cu Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor.

Asupra fondului

cauzei, instanța a reținut că față de obiectul acțiunii, pentru a se putea

antrena răspunderea civilă a pârâților, reclamantul trebuia să facă dovada, în

condițiile art. 1169 C. civ. a existenței celor patru elemente prevăzute de

art. 998-999 C. civ., că reclamantul a susținut încercarea unui prejudiciu

moral și material fără a produce un minim de probe care să susțină afirmația

sa, că în lipsa unor astfel de probe, instanța nu numai că nu a putut stabili

dacă există sau nu un astfel prejudiciu, dar nici nu l-a putut cuantifica, că

în lipsa dovedirii acestui element, au fost apreciate ca inutile cercetările

referitoare la existenta celorlalte condiții de antrenare a răspunderii,

respectiv fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și

vinovăția pârâților.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul, în motivarea acestuia arătând că pârâtul

Penitenciarul Satu Mare a refuzat să respecte legile în vigoare, refuzând

achitarea taxelor, deși anterior a achitat taxe judiciare, inclusiv către

Tribunalul Sălaj, că prin refuzul eliberării copiilor solicitate, magistrații

din România l-au privat de dreptul prevăzut de art. 21, 51 din Constituție și

art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, copiile solicitate

fiindu-i necesare pentru redactarea și motivarea unor cereri de chemare în

judecată, a Statului Român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului lipsa

actelor solicitate împiedicându-l să-și redacteze cererile, în termenul prev.

de art. 34-35 din Convenția europeană a drepturilor omului.

A mai arătat

apelantul că afirmația instanței de fond potrivit căreia nu și-a precizat

cuantumul daunelor materiale nu este întemeiată, întrucât în Dosar nr.

5922/2011 a precizat că daunele materiale sunt de 2.000.000 euro, iar cele

morale de 300.000 euro, că potrivit art. 44 și 46 pct. 5 din Legea nr.

275/2006, Penitenciarul Satu Mare (locul detenției sale), avea obligația să

achite taxele judiciare necesare pentru eliberarea copiilor, arătând totodată

că a solicitat Tribunalului Sălaj și Curții de Apel Cluj eliberarea de copii de

pe acte aflate și în dosare penale, care potrivit Hotărârii CSM nr.

5137/1154/2010 erau scutite de la plata taxei judiciare de timbru, însă

magistrații din România au refuzat respectarea acestei hotărâri.

Curtea de Apel Cluj,

secția I civilă, prin Decizia nr. 29/A din 16 martie 2012, a respins ca

nefondat apelul reclamantului, în fundamentarea acestei decizii instanța de

control judiciar apreciind că în mod corect prima instanță a reținut că

pretențiile reclamantului nu sunt dovedite din perspectiva îndeplinirii

condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale, această dovadă

nefiind făcută nici în apel.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul D.I.T., în cuprinsul căruia a prezentat

parcursul procesual al cauzei, cererile formulate în fața instanțelor, arătând

că prin modul în care i-au fost soluționate cererile a fost supus unei

discriminări, neputând beneficia de art. 21, 51 din Constituție, lipsa copiilor

solicitate împiedicându-l să-și motiveze acțiunea în temeiul prevăzut de art.

34, 35 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor indicate de parte,

reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în

art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C.

proc. civ.

Argumentația adusă de

recurentul-reclamant în susținerea criticilor vizează situații de fapt și

interpretarea probatoriului, fără a fi susținute în drept și fără a se raporta

la soluția pronunțată prin decizia recurată.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentul-pârât, reiterarea

unor situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei

argumentații în drept fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de

legalitate al instanței de recurs.

În considerarea celor

ce preced, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementată de

dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea

de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și

dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de

ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va

constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

Constată nulitatea

cererii privind recursul declarat de recurentul-reclamant D.I.T. împotriva

Deciziei nr. 29/A din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 695/2013
Asupra cauzei civile de față constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 septembrie 2011, reclamantul D.I.T. a solicitat obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Președinția României, Consiliul Su
ÎCCJ 2011-01-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 621/2011
Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1198 din 29 mai 2009, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a respins acțiunea precizată a reclamantului D.I.T., deținut în Penitenciarul Satu Mare, privind obligare
ÎCCJ 2013-01-29
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 258/2013
Prin Sentința civilă nr. 2131/D din 20 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a admis excepția lipsei capacității și calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României București, și de pârâtul Ministerul Justiției Bucu
ÎCCJ 2012-12-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4879/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3055/ D din 6 octombrie 2011, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantului D.l
ÎCCJ 2011-11-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8456/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 5 octombrie 2009, reclamantul D.I.T. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, Guvernul României și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Sursă