ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 263/2013

Prin Sentința civilă nr. 5922 din 10 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 3564/84/2011 s-a respins excepția de necompetență a instanței, excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul D.I.T., arestat în Penitenciarul Satu Mare pentru obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Penitenciarul Satu Mare, la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale și la plata de daune materiale. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că cererea având ca obiect repararea prejudiciului moral și material cauzat printr-o faptă ilicită este de competenta instanțelor de judecată, competența materială stabilindu-se în funcție de valoarea obiectului, conform art. 1 și 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., cererea fiind scutită de la plata taxelor de timbru. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Statului Roman, instanța a apreciat că pretențiile reclamantului se impun a fi soluționate pe fond și cu privire la acest pârât, locul de detenție fiind o instituție de stat, că susținerile referitoare la fondurile necesar a fi înaintate au fost soluționate în contradictoriu cu Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că față de obiectul acțiunii, pentru a se putea antrena răspunderea civilă a pârâților, reclamantul trebuia să facă dovada, în condițiile art. 1169 C. civ.

a existenței celor patru elemente prevăzute de art. 998-999 C. civ., că reclamantul a susținut încercarea unui prejudiciu moral și material fără a produce un minim de probe care să susțină afirmația sa, că în lipsa unor astfel de probe, instanța nu numai că nu a putut stabili dacă există sau nu un astfel prejudiciu, dar nici nu l-a putut cuantifica, că în lipsa dovedirii acestui element, au fost apreciate ca inutile cercetările referitoare la existenta celorlalte condiții de antrenare a răspunderii, respectiv fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția pârâților.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, în motivarea acestuia arătând că pârâtul Penitenciarul Satu Mare a refuzat să respecte legile în vigoare, refuzând achitarea taxelor, deși anterior a achitat taxe judiciare, inclusiv către Tribunalul Sălaj, că prin refuzul eliberării copiilor solicitate, magistrații din România l-au privat de dreptul prevăzut de art. 21, 51 din Constituție și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, copiile solicitate fiindu-i necesare pentru redactarea și motivarea unor cereri de chemare în judecată, a Statului Român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului lipsa actelor solicitate împiedicându-l să-și redacteze cererile, în termenul prev. de art. 34-35 din Convenția europeană a drepturilor omului.

A mai arătat apelantul că afirmația instanței de fond potrivit căreia nu și-a precizat cuantumul daunelor materiale nu este întemeiată, întrucât în Dosar nr. 5922/2011 a precizat că daunele materiale sunt de 2.000.000 euro, iar cele morale de 300.000 euro, că potrivit art. 44 și 46 pct. 5 din Legea nr. 275/2006, Penitenciarul Satu Mare (locul detenției sale), avea obligația să achite taxele judiciare necesare pentru eliberarea copiilor, arătând totodată că a solicitat Tribunalului Sălaj și Curții de Apel Cluj eliberarea de copii de pe acte aflate și în dosare penale, care potrivit Hotărârii CSM nr. 5137/1154/2010 erau scutite de la plata taxei judiciare de timbru, însă magistrații din România au refuzat respectarea acestei hotărâri.

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 29/A din 16 martie 2012, a respins ca nefondat apelul reclamantului, în fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar apreciind că în mod corect prima instanță a reținut că pretențiile reclamantului nu sunt dovedite din perspectiva îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale, această dovadă nefiind făcută nici în apel. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul D.I.T., în cuprinsul căruia a prezentat parcursul procesual al cauzei, cererile formulate în fața instanțelor, arătând că prin modul în care i-au fost soluționate cererile a fost supus unei discriminări, neputând beneficia de art. 21, 51 din Constituție, lipsa copiilor solicitate împiedicându-l să-și motiveze acțiunea în temeiul prevăzut de art. 34, 35 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor indicate de parte, reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ. Argumentația adusă de recurentul-reclamant în susținerea criticilor vizează situații de fapt și interpretarea probatoriului, fără a fi susținute în drept și fără a se raporta la soluția pronunțată prin decizia recurată. Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentul-pârât, reiterarea unor situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei argumentații în drept fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de recurentul-reclamant D.I.T. împotriva Deciziei nr. 29/A din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG