ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8484/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 54 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Sălaj a respins, ca nefondată, acțiunea

civilă exercitată de reclamantul D.I.T. în contradictoriu cu M.F.P., privind

obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 4 milioane euro, pe

motiv că reclamantului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât,

finalmente, acțiunea sa, înregistrată inițial la Judecătoria Satu Mare, trimisă

judecătorului delegat la Penitenciarul Satu Mare, a fost calificată ca fiind

una întemeiată pe art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, dispunându-se

trimiterea ei spre soluționare Secției de contencios administrativ din cadrul

Tribunalului Satu Mare, care s-a și pronunțat asupra ei prin Sentința civilă

nr. 484/CA din 19 noiembrie 2008, reclamantul nefăcând dovada vreunui

prejudiciu moral rezultând dintr-o faptă ilicită, condiție a răspunderii civile

delictuale.

Prin Decizia civilă nr. 8/A din 20 ianuarie

2010 Curtea de Apel Cluj a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul

D.I.T. împotriva Sentinței civile nr. 54 din 16 ianuarie 2009 a Tribunalului

Sălaj, pronunțată în Dosarul nr. 2088/84/2008, care a fost menținută.

Prin Decizia civilă

nr. 5830 din 4 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

excepția nulității recursului invocată de reprezentanta M.P. și a admis

recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Deciziei civile nr. 8/A din

20 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, care a fost casată, iar

cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

La pronunțarea

acestei decizii, Înalta Curte a reținut că, în raport de dispozițiile art. 15

lit. f

1

) din Legea nr. 146/1997 și față de obiectul cererii de

chemare în judecată, reclamantul nu datora taxele judiciare de timbru în

cuantumul stabilit de instanță, astfel că în mod greșit s-a aplicat sancțiunea

anulării cererii de apel.

Apelul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 2021/33/2010/RG.

Reclamantul a depus

la doar un script prin care a învederat instanței că nu dorește să se prezinte

la termenele de judecată fixate în dosarul cu numărul de mai sus, și a

solicitat ca judecarea cauzei să se facă în lipsa lui de la dezbateri.

Prin întâmpinarea

depusă, D.G.F.P. Sălaj s-a opus admiterii apelului, arătând că reclamantul nu

se află în vreuna din situațiile prevăzute de art. 998 și 999 C. civ., care să

justifice acordarea despăgubirilor și că nu a făcut dovada vreunui prejudiciu

suferit.

Prin Decizia civilă

nr. 36/A din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie a respins, ca nefondat, apelul

reclamantului, reținând că acesta a promovat prezenta acțiune solicitând

instanței să întocmească o adresă către Judecătoria Satu Mare, prin care să

ceară o copie de pe întregul Dosar nr. 2238/296/2008, întrucât dorește să

folosească actele din acest dosar pentru a se adresa justiției, că se

constituie parte civilă vătămată și în consecință solicită suma de 4.000.000

euro, cu titlu de despăgubiri.

Soluția pronunțată de

instanța de fond, de respingere a acțiunii, este legală, întrucât cererea

formulată de reclamant este o cerere cu caracter administrativ, ce trebuia

înaintată instanței pe rolul căreia se afla înregistrat Dosarul nr.

2238/296/2008, din care reclamantul solicită să-i fie eliberate copii după

actele aflate în dosar, conform dispozițiilor art. 3 lit. ț) din Legea nr.

146/1997.

Instanței nu-i revine

nicio obligație să întocmească adresă către Judecătoria Satul Mare și să

solicite eliberarea copiilor de pe întregul Dosar cu nr. 2238/296/2008, această

obligație revenind în exclusivitate reclamantului, care nu poate solicita

obligarea Statului Român la plata daunelor morale de 4.000.000 euro, invocând

propria culpă în neobținerea copiilor după actele aflate în Dosarul nr.

2238/296/2008.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamantul D.I.T., arătând că, datorită faptului că

este arestat, se află în imposibilitatea obținerii unor documente din Dosarul

nr. 2238/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare, că instanța de judecată a refuzat

în mod sistematic să efectueze adresă pentru obținerea documentelor respective,

iar faptul că judecata s-a realizat în absența actelor solicitate în

probațiune, echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut

de art. 6 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând recursul în

raport de excepția de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este

prioritară față de aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a-l

constata ca fiind nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 302

1

lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ

de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

Din economia textelor

legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și

motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să

se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în

măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în

cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, succesiunea

de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată, din

punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu,

vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita

controlul judiciar în recurs.

În cererea de recurs

nu se fac referiri la soluția respingerii apelului și nu se arată care sunt

motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci reclamantul își exprimă

nemulțumirea cu privire la modalitatea în care a fost respinsă, de către

instanță, solicitarea de efectuare a unei adrese, apreciind că în acest mod i-a

fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

Recursul este o cale

extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a

instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de

drept, astfel încât chestiunile legate de aprecierea și evaluarea situațiilor

de fapt ori a probatoriilor administrate, nu pot fi analizate în acest cadru

procesual.

Pentru considerentele

arătate, constatând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică,

Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Deciziei nr. 36/A din 20 ianuarie 2011

a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2011.