ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8484/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 54 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Sălaj a respins, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de reclamantul D.I.T. în contradictoriu cu M.F.P., privind obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 4 milioane euro, pe motiv că reclamantului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât, finalmente, acțiunea sa, înregistrată inițial la Judecătoria Satu Mare, trimisă judecătorului delegat la Penitenciarul Satu Mare, a fost calificată ca fiind una întemeiată pe art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, dispunându-se trimiterea ei spre soluționare Secției de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Satu Mare, care s-a și pronunțat asupra ei prin Sentința civilă nr. 484/CA din 19 noiembrie 2008, reclamantul nefăcând dovada vreunui prejudiciu moral rezultând dintr-o faptă ilicită, condiție a răspunderii civile delictuale.

Prin Decizia civilă nr. 8/A din 20 ianuarie 2010 Curtea de Apel Cluj a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Sentinței civile nr. 54 din 16 ianuarie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosarul nr. 2088/84/2008, care a fost menținută. Prin Decizia civilă nr. 5830 din 4 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității recursului invocată de reprezentanta M.P. și a admis recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Deciziei civile nr. 8/A din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță. La pronunțarea acestei decizii, Înalta Curte a reținut că, în raport de dispozițiile art. 15 lit. f 1 ) din Legea nr. 146/1997 și față de obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul nu datora taxele judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, astfel că în mod greșit s-a aplicat sancțiunea anulării cererii de apel.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 2021/33/2010/RG. Reclamantul a depus la doar un script prin care a învederat instanței că nu dorește să se prezinte la termenele de judecată fixate în dosarul cu numărul de mai sus, și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în lipsa lui de la dezbateri. Prin întâmpinarea depusă, D.G.F.P. Sălaj s-a opus admiterii apelului, arătând că reclamantul nu se află în vreuna din situațiile prevăzute de art. 998 și 999 C. civ., care să justifice acordarea despăgubirilor și că nu a făcut dovada vreunui prejudiciu suferit.

Prin Decizia civilă nr. 36/A din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, reținând că acesta a promovat prezenta acțiune solicitând instanței să întocmească o adresă către Judecătoria Satu Mare, prin care să ceară o copie de pe întregul Dosar nr. 2238/296/2008, întrucât dorește să folosească actele din acest dosar pentru a se adresa justiției, că se constituie parte civilă vătămată și în consecință solicită suma de 4.000.000 euro, cu titlu de despăgubiri. Soluția pronunțată de instanța de fond, de respingere a acțiunii, este legală, întrucât cererea formulată de reclamant este o cerere cu caracter administrativ, ce trebuia înaintată instanței pe rolul căreia se afla înregistrat Dosarul nr. 2238/296/2008, din care reclamantul solicită să-i fie eliberate copii după actele aflate în dosar, conform dispozițiilor art. 3 lit. ț) din Legea nr. 146/1997.

Instanței nu-i revine nicio obligație să întocmească adresă către Judecătoria Satul Mare și să solicite eliberarea copiilor de pe întregul Dosar cu nr. 2238/296/2008, această obligație revenind în exclusivitate reclamantului, care nu poate solicita obligarea Statului Român la plata daunelor morale de 4.000.000 euro, invocând propria culpă în neobținerea copiilor după actele aflate în Dosarul nr. 2238/296/2008. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul D.I.T., arătând că, datorită faptului că este arestat, se află în imposibilitatea obținerii unor documente din Dosarul nr. 2238/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare, că instanța de judecată a refuzat în mod sistematic să efectueze adresă pentru obținerea documentelor respective, iar faptul că judecata s-a realizat în absența actelor solicitate în probațiune, echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a-l constata ca fiind nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată, din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. În cererea de recurs nu se fac referiri la soluția respingerii apelului și nu se arată care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci reclamantul își exprimă nemulțumirea cu privire la modalitatea în care a fost respinsă, de către instanță, solicitarea de efectuare a unei adrese, apreciind că în acest mod i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, astfel încât chestiunile legate de aprecierea și evaluarea situațiilor de fapt ori a probatoriilor administrate, nu pot fi analizate în acest cadru procesual.

Pentru considerentele arătate, constatând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Deciziei nr. 36/A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2011.