ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8456/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 5 octombrie 2009, reclamantul D.I.T. a

chemat în judecată pe pârâții Statul Român, Guvernul României și Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând obligarea acestora la plata sumei de

5.000.000 RON, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin

supunerea la torturi fizice și psihice ca urmare a nesoluționării plângerii

penale formulate împotriva unui magistrat, plângere înregistrată la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, trimisă ulterior Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Prin Sentința civilă nr. 11 din 17 noiembrie

2009, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare conform art. 2 pct. 1

lit. b) C. proc. civ. și având în vedere că obiectul litigiului a fost estimat

de reclamant la 5.000.000 RON.

Învestit prin

declinare, Tribunalul Satu Mare, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 952/D

din 4 iunie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților Guvernul României, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a

respins acțiunea față de aceștia.

S-a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj și s-a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu acest

pârât, precum și Statul Român prin M.F.P.

În baza art. 6 din

C.E.D.O. și art. 21 alin. (1) - (3) din Constituția României a fost calificată

acțiunea drept plângere împotriva actelor procurorului, ce a fost transmisă

spre competentă soluționare Procurorului General al Curții de Apel Cluj, pentru

verificarea legalității soluției de clasare, din adresa din 26 august 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

S-a respins cererea

pentru acordarea despăgubirilor morale.

Împotriva sentinței

menționate a declarat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală pentru greșita

calificare a cererii introductive ca plângere penală, câtă vreme a solicitat să

se constate încălcarea art. 2, 3 și 5 pct. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Curtea de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, prin Decizia civilă nr. 12/A din 17 ianuarie 2011,

a respins apelul reclamantului ca nefondat, reținând că prima instanță a

calificat corect cererea acestuia ca fiind o plângere împotriva actelor

procurorului, câtă vreme aceasta s-a plâns față de modul de soluționare a

plângerii penale formulate la 12 august 2009 și înregistrată la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 18020.

S-a constatat că

mențiunea din cuprinsul adresei în privința suprimării oricărei căi de atac

conform art. 278 - 278

1

C. proc. civ. împotriva soluției de

netrimitere în judecată, încalcă liberul acces la justiție al reclamantului.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs reclamantul D.I.T.

Prin motivele de

recurs, acesta a susținut că Tribunalul Satu Mare a făcut afirmații false în

sensul că s-ar fi dat o rezoluție în dosarul penal.

De asemenea, s-a

susținut că s-a afirmat, în mod inadmisibil, că o cerere de chemare în judecată

a Statului într-un proces civil ar fi o plângere penală.

La prima zi de

înfățișare în recurs, Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității

recursului raportat la dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând cu

prioritate excepția invocată din oficiu, Curtea va constata nulitatea recursului

reclamantului pentru considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

lit. c), cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care această

cale de atac se întemeiază și dezvoltarea acestora sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art.

304 C. proc. civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor

critici privind modul de judecată raportat la motivul de recurs invocat.

În cauză, recurentul

nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302

1

și 304 C. proc.

civ., întrucât nici în declarația de recurs și nici prin memoriu separat, nu a

indicat vreunul dintre motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute

de lege.

Simpla exprimare a

nemulțumirii față de soluția pronunțată nu permite instanței de recurs o

cenzurare a deciziei curții de apel.

În consecință, Curtea

va constata că, în speță, nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare a căii

de atac.

Ca atare, în temeiul

dispozițiilor art. 306 alin. ultim C. proc. civ., se va constata nulitatea

recursului declarat de reclamantul D.I.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul

declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Deciziei nr. 12/A din 17 ianuarie 2011

a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2011.