ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8456/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 5 octombrie 2009, reclamantul D.I.T. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, Guvernul României și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 5.000.000 RON, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin supunerea la torturi fizice și psihice ca urmare a nesoluționării plângerii penale formulate împotriva unui magistrat, plângere înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, trimisă ulterior Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Prin Sentința civilă nr. 11 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. și având în vedere că obiectul litigiului a fost estimat de reclamant la 5.000.000 RON. Învestit prin declinare, Tribunalul Satu Mare, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 952/D din 4 iunie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a respins acțiunea față de aceștia. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și s-a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, precum și Statul Român prin M.F.P. În baza art. 6 din C.E.D.O. și art. 21 alin. (1) - (3) din Constituția României a fost calificată acțiunea drept plângere împotriva actelor procurorului, ce a fost transmisă spre competentă soluționare Procurorului General al Curții de Apel Cluj, pentru verificarea legalității soluției de clasare, din adresa din 26 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

S-a respins cererea pentru acordarea despăgubirilor morale. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală pentru greșita calificare a cererii introductive ca plângere penală, câtă vreme a solicitat să se constate încălcarea art. 2, 3 și 5 pct. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin Decizia civilă nr. 12/A din 17 ianuarie 2011, a respins apelul reclamantului ca nefondat, reținând că prima instanță a calificat corect cererea acestuia ca fiind o plângere împotriva actelor procurorului, câtă vreme aceasta s-a plâns față de modul de soluționare a plângerii penale formulate la 12 august 2009 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 18020. S-a constatat că mențiunea din cuprinsul adresei în privința suprimării oricărei căi de atac conform art. 278 - 278 1 C. proc.

civ. împotriva soluției de netrimitere în judecată, încalcă liberul acces la justiție al reclamantului. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamantul D.I.T. Prin motivele de recurs, acesta a susținut că Tribunalul Satu Mare a făcut afirmații false în sensul că s-ar fi dat o rezoluție în dosarul penal. De asemenea, s-a susținut că s-a afirmat, în mod inadmisibil, că o cerere de chemare în judecată a Statului într-un proces civil ar fi o plângere penală. La prima zi de înfățișare în recurs, Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția invocată din oficiu, Curtea va constata nulitatea recursului reclamantului pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 lit. c), cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care această cale de atac se întemeiază și dezvoltarea acestora sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată raportat la motivul de recurs invocat. În cauză, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 1 și 304 C. proc.

civ., întrucât nici în declarația de recurs și nici prin memoriu separat, nu a indicat vreunul dintre motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Simpla exprimare a nemulțumirii față de soluția pronunțată nu permite instanței de recurs o cenzurare a deciziei curții de apel. În consecință, Curtea va constata că, în speță, nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare a căii de atac. Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. ultim C. proc. civ., se va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul D.I.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată nul recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Deciziei nr. 12/A din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.