ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4879/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3055/ D din 6 octombrie 2011, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantului D.l.T., deținut în Penitenciarul Satu Mare, formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 1.000.000 lei daune morale, întrucât plângerea penală depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj nu i-a fost soluționată, prin refuzul Parchetului de soluționare a cererii fiindu-i interzis dreptul de a se adresa justiției și de a beneficia de un proces echitabil și dreptul de a petiționa prevăzut de art. 6 din CEDO, cu încălcarea dispozițiilor art. 21, 22 și 51 din Constituție și art. 5 pct. 1 din CEDO.

Apelul declarat de reclamant a fost admis de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 9/A/2012 din 7 februarie 2012, conform căreia a fost anulată sentința atacată și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Satu Mare. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de sentința apelată și motivele din apel, instanța a reținut că potrivit art. 15 lit. s) din Legea nr. 146/1997 republicată, acțiunile și cererile referitoare la stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pretinse pentru încălcări ale drepturilor prevăzute de art. 2 și 3 din CEDO, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii pârâtul Statul Român teprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a formulat recurs, prin care a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond, deoarece dispozițiile de scutire de la plata taxei judiciare de timbru pentru despăgubiri solicitate cu titlu de daune morale, în lipsa intervenției legiuitorului după decizia de declarare a textului neconstituțional, nu mai sunt în vigoare, această facilitate nemaifiind permisă. A mai arătat că prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 cererile pentru exercitarea apelului se taxează la 50% din suma datorată pentru acțiunile evaluabile și la suma contestată în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Conform art. 15 lit. s) din C. proc. civ. sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru cererile privind stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute la art. 2 și 3 din Legea nr. 30/1994 pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994. Analizând nulitatea acțiunii pentru netimbrare se constată că cererea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21, 22 și art. 51 din Constituție și art. 5 pct. 1 din CEDO, texte care nu se încadrează în textul de lege precitat, nefiind incidente aceste dispoziții, astfel că în mod greșit instanța de apel a admis apelul, anulând sentința atacată.

Constatând că cererea reclamantului este supusă timbrării conform Legii nr. 146/1997, Înalta Curte, va admite recursul, va modifica decizia atacată și va respinge apelul defalcat de reclamant împotriva sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Satu-Mare. Modifică decizia civilă nr. 9/A/2012 din 7 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul D.l.T. împotriva sentinței civile nr. 3005/ D din 6 octombrie 2011 a Tribunalului Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.