ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1207/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința civilă nr. 3516/D din data de 28 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. 7494/8372011, s-a respins cererea reclamantului D.I.T., deținut în Penitenciarul Satu Mare, împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București și Tribunalul Sălaj, având ca obiect obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 500.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente; Tribunalul a constatat că cererea reclamantului nr. 991/29/a de eliberare a copiilor din dosarul nr. 3284/337/2008 a fost încuviințată, conform adresei Tribunalului Sălaj nr. 1288/52/A, astfel că reclamantul nu a justificat cererea sa, dat fiind că prin probele administrate nu s-a dovedit vreo încălcare a drepturilor constituționale prevăzute de Constituție sau a celor prevăzut de art. 3, 6, 14 Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D.I.T., în motivarea căruia a arătat că nu i s-au eliberat copii de pe dosarele nr. 3284/337/2008 și nr. 6134/337/2007 ale Judecătoriei Zalău, Tribunalului Sălaj, actele fiindu-i necesare pentru petiționare la instanțe din România și la CEDO, împrejurare în raport cu care nu a putut depune la CEDO înscrisurile necesare, așa încât i-a fost respinsă cererea ca inadmisibilă. Prin decizia civilă nr. 31/A din 10 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția I Civilă i-a fost respins apelul, în considerentele căreia s-a reținut că: Apelantul reclamant a solicitat a-i fi acordate despăgubiri ca urmare a faptului că nu i s-au comunicat de către Tribunalul Sălaj copii din dosarele nr. 3284/337/2008, nr. 6134/337/2007 ale Judecătoriei Zalău.

Din actele aflate în dosarul de fond - fila 3 - rezultă că prin adresa nr. 6134/337/2007 din 03 februarie 2011, Judecătoria Zalău, la solicitarea acestuia din data de 08 ianuarie 2010 i-a precizat faptul că dosarul a fost trimis la Curtea de Apel Cluj, sens în care i s-a comunicat și un exemplar al adresei de expediere din 08 octombrie 2011. Referitor Ia aceste copii solicitate de reclamant pentru a fi atașate la mai multe dosare, inclusiv la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar și la alte instituții s-a reținut că, acesta putea proceda la copierea acestora prin intermediul penitenciarului, că iar pe de altă parte, dosarele respective au fost comunicate la alte instanțe, astfel că instanța de apel a apreciat că nu au o culpă instituțiile intimate.

Aceleași aspecte s-au reținut și raportat la eliberarea de copii din dosarul nr. 309/337/2010. Astfel, potrivit adresei de Ia fila 5 dosar fond, Judecătoria Zalău i-a comunicat apelantului în 03 februarie 2011, copii ale acestuia - 243 de pagini -, astfel că, resolicitarea acestora fără o justificare obiectivă, câtă vreme putea proceda copierea acestora, denotă abuzul de drept. Nimic nu-l împiedica pe apelant să formuleze cereri în vederea comunicării unor acte din dosarele instanțelor judecătorești dacă justifica un interes legitim, însă, repetarea acestor cereri fără o justificare obiectivă, chiar dacă ar avea mai multe dosare Ia care dorește să le atașeze, nu este de natură a determina o nouă soluționare favorabilă a cererii atâta timp cât există posibilitatea copierii acestora sau solicitarea în cadrul dosarelor aflate pe rolul instanțelor, a acvirării dosarelor respective.

Copiile ce i-au fost comunicate, avea posibilitatea să Ie transmită» într-adevăr, Curții Europene a Drepturilor Omului, nefiind încălcat dreptul acestuia reglementat de Constituția României, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, sau O.G. nr. 27/2002, Legea nr. 233/2002, cum greșit se susține. Cât privește comunicările Curții Europene a Drepturilor Omului către apelant, din cuprinsul acestora s-a reținut că cererea sa a fost respinsă ca inadmisibilă, din alte motive decât cel invocat de apelantul reclamant. Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamantul a declarat recurs prin care a criticat soluția dată, sub aspectul că nu i-au fost comunicate documentele solicitate, inclusiv dosarele evocate, iar copiile necesare pentru soluționarea cauzelor în care este inculpat nu i s-au eliberat astfel cum le-a cerut, inclusiv pentru CEDO.

În plus, față de instanța de apel, recurentul a mai arătat că prin această atitudine de refuz al instanțelor de judecată din România, de eliberare a copiilor solicitate, i s-au adus prejudicii și i s-au încălcat drepturile constituționale, inclusiv drepturile fundamentale ale omului. Sub acest din urmă aspect, recurentul a susținut că este bolnav de diabet și este cardiac, iar stresul la care este supus îl torturează psihic. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea deciziei atacate în raport de susținerile recurentului, înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Contrar susținerilor recurentului, după cum rezultă din considerentele deciziei atacate, instanța de apel a examinat toate aspectele cu care a fost sesizată, în limitele învestirii sale. Mai mult, instanța de apel a analizat, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, în fapt și în drept criticile reclamantului, în lumina drepturilor constituționale și ale drepturilor fundamentale ale omului înscrise în Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. În altă ordine de idei, criticile recurentului vizează netemeinicia deciziei recurate, nu nelegalitatea acesteia, însă, în calea de atac, extraordinară, a recursului, decizia recurată nu mai poate fi analizată sub acest aspect, punctele 10 și 11 ale art. 304 C. proc.

civ. fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. I.T. împotriva deciziei civile nr. 31/A din 10 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția a l-a Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2013.