ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6859/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin contestație în anulare înregistrată pe

rolul acestei instanțe la data de 21 martie 2012 (data poștei), sub nr.

2348/1/2012, contestatorul M.N. a solicitat anularea Deciziei nr. 1725 din 9

martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în

contradictoriu cu intimații Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, și Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul a arătat că, prin decizia sus-menționată,

a fost respins recursul declarat de acesta, ca tardiv formulat, soluția fiind

rezultatul unei greșeli materiale.

Recursul a fost

formulat în termenul legal, de 15 zile de la data comunicării Deciziei civile

nr. 57 din 8 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Termenul de 15 zile,

care a început să curgă de la data comunicării hotărârii - respectiv din 8

aprilie 2011, s-a împlinit în data de 24 aprilie 2011. Însă, întrucât la data

respectivă a avut loc sărbătoarea legală de Paște și oficiile poștale erau

închise, termenul s-a prorogat până la data de 26 aprilie 2011 - prima zi de

lucru următoare sărbătorii legale, dată la care recurentul a depus cererea la

oficiul poștal, după cum se poate observa din copia formularului de confirmare

de primire anexată cererii.

Contestatorul a

solicitat admiterea contestației, anularea, în întregime, a deciziei atacate

și, în consecință, reluarea judecării cauzei.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 și art. 101 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând contestația

în anulare, în raport de motivele formulate și de dispozițiile art. 318 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele

considerente:

Prin Sentința civilă

nr. 92/C din 22 martie 2010, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis, în

parte, acțiunea formulată de reclamantul M.N. în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a dispus obligarea pârâtului

la plata sumei de 80.000 euro daune morale sau echivalentul în lei al acestei

sume la data plății.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel părțile și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor,

apeluri care au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia civilă nr. 57 din 8

martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Prin Decizia civilă

nr. 1725 din 9 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul M.N. împotriva

hotărârii Curții de Apel, a admis recursurile declarate de pârâtul Statul

Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bihor, și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Oradea.

A modificat, în

parte, decizia recurată, în sensul că a admis apelurile declarate de către

pârât și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva Sentinței civile

nr. 92/C din 22 martie 2010 a Tribunalului Bihor, secția civilă.

S-a schimbat, în tot,

sentința atacată, în sensul că s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Au fost menținute

dispozițiile din decizie cu privire la respingerea apelului declarat de

reclamant.

În ceea ce privește

recursul declarat de reclamant, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a reținut că a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de art.

301 C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 25 aprilie 2011, în condițiile

art. 101 alin. (5) din același cod, calea de atac fiind depusă la poștă la 26

aprilie 2011.

Potrivit art. 318

teza I C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu

contestație când sunt rezultatul unei greșeli materiale.

În sensul textului de

lege sus-menționat, greșelile materiale vizează erori materiale în legătură cu

aspectele formale ale judecării recursului și care au drept consecință

pronunțarea unei soluții greșite.

O astfel de greșeală

se referă și la respingerea unui recurs ca tardiv în raport de data

înregistrării la oficiul poștal, fără a se observa că cererea a fost depusă

înăuntrul termenului de recurs, aceste aspecte fiind rezultatul neluării în

calcul a unei zile de sărbătoare legală.

În speță, decizia

recurată de reclamant a fost comunicată acestuia la data de 8 aprilie 2011,

termenul de 15 zile, pentru exercitarea recursului, calculat de la comunicare,

împlinindu-se la 24 aprilie 2011, în condițiile art. 101 alin. (1) C. proc.

civ. Cum aceasta a fost o zi de duminică, iar ziua următoare, respectiv 25

aprilie 2011, coincidea cu sărbătoarea legală a Paștelui, fiind a doua zi de

Paște, termenul de recurs s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru

următoare, și anume marți, 26 aprilie 2011, conform art. 101 alin. (5) C. proc.

civ.

Cum recursul a fost

înregistrat la oficiul poștal la data de mai sus, după cum rezultă din ștampila

aplicată pe plicul anexat la dosarul de recurs, rezultă că acesta a fost declarat

în termenul legal, iar soluția de respingere a căii de atac, ca tardiv

formulată, este rezultatul unei evidente greșeli materiale, ce poate fi

înlăturată în condițiile art. 318 C. proc. civ.

În consecință, în

baza textului de lege enunțat, Înalta Curte va admite contestația în anulare

formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 1725 din 9 martie 2012 a acestei

instanțe, pe care o va anula în parte, în ceea ce privește respingerea

recursului declarat de această parte, ca tardiv, urmând a se fixa termen pentru

judecarea recursului, cu citarea părților.

Va menține celelalte

dispoziții ale deciziei contestate cu privire la recursurile declarate de pârât

și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, neimpunându-se anularea

deciziei și cu privire la aceste recursuri, deoarece soluția pronunțată asupra

lor nu influențează soluția ce urmează a se pronunța asupra recursului declarat

de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare împotriva Deciziei nr.

1725 din 9 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

formulată de contestatorul M.N., pe care o anulează în parte, în ceea ce

privește respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de reclamantul M.N..

Fixează termen pentru

judecata recursului declarat de reclamantul M.N. împotriva Deciziei nr. 57 A

din 8 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, la data 31

ianuarie 2013, Completul 11, cu citarea părților.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei contestate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 noiembrie 2012,

Procesat de GGC - CL