ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2561/2010

Prin Sentința civilă nr. 2975 din 19

decembrie 2008 Tribunalul Sălaj a respins ca nefondată acțiunea reclamantului

D.I.T. având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj la plata

unor despăgubiri în valoare de un milion euro, contravaloarea prejudiciului

produs prin nesoluționarea cererii sale de eliberare a unor copii de pe acte

depuse într-un dosar penal.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că în prezent reclamantul este

arestat preventiv în Penitenciarul Satu Mare, de unde a adresat Judecătoriei

Zalău o cerere prin care a solicitat copii ale declarațiilor unor martori,

depoziții aflate în dosarul penal nr. 3284/337/2008, cerere la care Judecătoria

Zalău i-a răspuns prin adresa aflată la dosar. Astfel, a constatat că reclamantului

nu i-a fost încălcat dreptul la petiționare și că nu i s-a produs nici un

prejudiciu material sau moral.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul, instanța de apel recalificând calea de

atac la 16 martie 2009. În motivarea apelului reclamantul a susținut că

datorită refuzului eliberării copiilor solicitate nu a putut beneficia de un

proces echitabil în cauza penală, i s-a interzis dreptul la petiționare și la

apărare și că datorită stării de arest preventiv în care se afla a fost supus

discriminării, întrucât nu se putea deplasa și nu avea banii necesari pentru

angajarea unui avocat.

Instanța de apel a

anulat ca netimbrat apelul reclamantului, reținând că pentru primul termen de

judecată, ca de altfel și pentru termenele ulterioare fixate în cauză apelantul

a fost citat cu mențiunea timbrării cu suma de 21.593,3 RON taxă judiciară de

timbru și 5 RON timbru judiciar, timbrajul fiind calculat în conformitate cu

prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, la valoarea în lei a sumei

de 1.000.000 euro.

S-a reținut că

apelantul a formulat cerere de reexaminare împotriva dispoziției instanței prin

care s-a stabilit obligația sa de plată a taxelor de timbru, cerere ce a fost

respinsă ca tardivă în temeiul disp. art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul, susținând că starea de arest atrăgea

aplicabilitatea dispozițiilor art. 44 pct. 3 și 46 pct. 5 din Legea nr.

275/2006, astfel încât anularea ca netimbrat a apelului este nelegală și a

invocat argumente de fond referitor la prejudiciul încercat.

Examinând recursul în

limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând

a fi admis pentru considerentele ce succed:

Verificând decizia

recurată, din practicaua acesteia se desprinde concluzia că pricina s-a judecat

în lipsa apelantului-reclamant D.I.T., cu încălcarea dispozițiilor art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în condițiile în care nici prin cererea de apel

și nici prin vreo cerere ulterioară acesta nu a solicitat în scris judecarea în

lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (2).

Procedând astfel,

prin încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de

art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel a produs părții o vătămare

ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunțate.

În același timp, prin

Încheierea din 15 mai 2009, Curtea de Apel Cluj a calificat cererea depusă de

apelant la dosar ca fiind o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru,

pe care a respins-o ca tardivă. Din modul în care a fost formulată cererea

rezultă însă că aceasta trebuia calificată drept o cerere de ajutor public

judiciar în forma prevăzută de art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv

scutirea de taxă judiciară de timbru, care potrivit dispozițiilor art. 12 din

același act normativ poate fi acordată oricând în cursul judecății.

În egală măsură, în

cauză prezintă relevanță Decizia nr. 778 din 12 mai 2009 a Curții

Constituționale a României, publicată în M. Of. nr. 465 din 06 iulie 2009, prin

care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 4

din O.G. nr. 34/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru. Potrivit acestei decizii, general obligatorii,

existența răspunderii patrimoniale pentru daune morale a fost recunoscută

implicit prin art. 15 lit. f

1

) din Legea nr. 146/1997 prin care se

prevedea scutirea de taxă de timbru a acțiunilor și cererilor, inclusiv cele

pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la stabilirea și acordarea de

despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unor

persoane fizice, modalitate prin care se asigura accesul la justiție, astfel

încât abrogarea acestui text de lege a fost considerată ca fiind contrară

prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția

României, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și libertăților fundamentale.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală,

fără a intra în cercetarea fondului, în raport de dispozițiile art. 314

raportat la dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza Curții de Apel

Cluj pentru judecarea în fond a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

reclamantului D.I.T. împotriva Deciziei nr. 200/A din 15 iunie 2009 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 aprilie 2010.