ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4682/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta I.D.V. a

chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând:

- obligarea pârâtului

să dea curs solicitărilor sale expuse în memoriul pe care i l-a adresat la data

de 15 decembrie 2010 și înregistrat sub nr. 14968, prin care solicita:

a) să-i comunice ce

măsuri sancționatorii s-au luat împotriva consulului I.C., precum și a

celorlalte persoane vinovate de încălcarea drepturilor sale constituționale

prevăzute de art. 17, care spune că „cetățenii români se bucură în străinătate

de protecția statului român ...", întrucât acești funcționari diplomatici

au refuzat să-i acorde sprijinul solicitat în luna august 2008, aflându-se în

nevoie urgentă;

b) să-i comunice ce

demersuri a făcut în favoarea sa Consulatul român de la Paris către Brigada

pentru represiunea proxenetismului din Paris, unde a depus la data de 8 august

2008 o plângere, și în ce fază se află aceasta, întrucât ea nu s-a putut pune

la dispoziția organelor polițienești franceze, deoarece consulatul român de la

Paris a refuzat să o sprijine în demersurile sale, și să-i ofere condițiile

necesare pentru a rămâne pe teritoriul francez și la dispoziția autorităților

de cercetare penală;

- obligarea pârâtei

să pună la dispoziția instanței răspunsurile date Secretariatului General al

Guvernului ca urmare a intervențiilor acestuia în numele său și pentru ea,

precum și orice alt document din care să reiasă că s-au întreprins cercetări și

s-au adoptat soluții în cazul său, la nivelul anului 2008, documente care pot

ajuta instanța în descoperirea adevărului privind această cauză;

- obligarea pârâtei

la daune morale în sumă de 400.000 euro, echivalentul a 1.680.000 RON, pentru

traumele psihice și morale pe care i le-a produs, precum și degradarea stării

sale de sănătate, datorită pasivității manifestate de către pârâtă și lipsa

unui răspuns la cele 4 memorii pe care i le-a adresat începând cu anul 2008 (2

memorii în august rămase fără răspuns), un memoriu trimis în data de 14

noiembrie 2009 și memoriul înregistrat la data de 15 decembrie 2010 sub nr.

14968, demonstrându-i prin aceasta că în calitate de cetățean al acestei țări

nu are absolut nicio valoare în fața acestei autorități, care era obligată, pe

de o parte să-i acorde sprijinul atunci când i l-a solicitat, iar pe de altă

parte, să sancționeze funcționarii vinovați.

Prin Sentința civilă

nr. 6134 din 25 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta

I.D.V. neîntemeiată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta I.D.V., criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși

recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de

timbru în valoare de 2 RON și timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate

la fila 8 a dosarului, aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și

prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

„La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform

legii".

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Astfel fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., și

ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de I.D.V. împotriva Sentinței civile nr. 6134 din 25 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM