ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3355/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Tulcea, reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei SC N.M.D. SRL TULCEA, din

spațiul situat în Tulcea, str. Mică, Județul Tulcea.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între

părți s-a încheiat, la data de 25 mai 2007, contractul de închiriere nr. 61

pentru spațiul în suprafață de 360 m.p. situat în Tulcea, ce urma să înceteze

la data de 31 mai 2008, prin care pârâta în calitate de locatar s-a obligat să

plătească o chirie lunară reprezentând echivalentul în lei a sumei de 2.160

Euro plus TVA, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna în curs,

obligație pe care nu și-a îndeplinit-o din luna iulie 2007. Reclamanta a

apreciat că pârâta cu rea credință nu și-a executat obligațiile contractuale,

deși și-a exprimat consimțământul în mod valabil și a beneficiat de spațiul ce

a format obiectul închirierii, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art.

969 C. civ. și a contractului încheiat.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.

480 C. civ. și art. 969 C. civ.

Pârâta a formulat cerere reconvențională însă în

raport de opoziția reclamantei, aceasta a fost restituită părții pentru a fi

introdusă separat.

Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 390 din data de 9 martie

2009, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus evacuarea pârâtei

din spațiul în litigiu.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că

între părți s-a încheiat un contract de închiriere pentru un spațiu cu destinația

pentru expunere și depozitare mobile și produse electro - casnice, care urma să

intre în vigoare la data de 1 iunie 2007 și să înceteze la data de 31 mai 2008,

putând fi prelungit prin acordul părților. Potrivit art. 27 și 28 din contract

și art. 2, contractul se desființează de drept pentru neplata chiriei și pentru

încălcarea obligațiilor contractuale de către chiriaș. Instanța a apreciat că

prin clauzele inserate în contract, părțile au înțeles să excludă tacita

relocațiune, astfel încât a dispus admiterea acțiunii.

Împotriva acestei soluții, a declarat apel SC N.M.D.

SRL TULCEA, prin care a arătat că a formulat apel și împotriva încheierilor

premergătoare, iar instanța de fond a încălcat principiul disponibilității,

motivat de împrejurarea că nu putea să admită cererea de evacuare bazată pe

motive ce nu au făcut obiectul concilierii prealabile. Astfel, neplata chiriei

a fost motivul pentru care s-a solicitat evacuarea.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 114/ COM

din 26 octombrie 2009, a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel a apreciat că instanța de fond nu a

încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil, deoarece a

dispus evacuarea pârâtei din spațiu. În ceea ce privește apărările pârâtei

privind neplata chiriei și cauzele care au determinat neplata acesteia, în

raport de temeiul acțiunii, Curtea a considerat că nu pot fi analizate în

prezenta cauză. De asemenea, instanța a apreciat că excepțiile invocate de

pârâtă au fost corect soluționate, respectiv excepția de necompetență

materială, iar față de cererea de suspendare a reținut că aceasta nu constituie

o obligație pentru instanță, ci o facultate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC

N.M.D. SRL TULCEA, în temeiul motivului de nelegalitate reprezentat de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei recurată, în sensul respingerii acțiunii în evacuare.

În concret, prin criticile formulate, a susținut că

intimata reclamantă nu poate sta în justiție sub denumirea de SC A.I. S.A.

De asemenea, a susținut că intimata nu poate primi

actele de procedură pe adresa București, str. Vasile LASCĂR.

Totodată, a arătat că societatea pârâtă nu poate fi

reprezentată în justiție de către administratorul C.P. sau de oricare altul

numit după data de 13 februarie 2008.

De asemenea, mandatul apărătorului M.M. este lovit de

nulitate, persoana care i-a acordat acest mandat nu avea calitatea de a angaja

societatea.

Recursul este nefondat pentru motivele care vor fi

expuse în continuare:

Prealabil examinării criticilor formulate de către

recurent, Înalta Curte reamintește că potrivit actualei reglementări, recursul

este cale extraodinară de atac, care poate fi promovată numai pentru motivele

de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile articolului precitat,

Înalta Curte constată că recurenta a invocat în sprijinul criticilor formulate

prin cererea de recurs motivul de nelegalitate reprezentat de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., prin care a susținut nelegalitatea deciziei pronunțată de către

instanța de apel.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată

legalitatea soluției pronunțată, în raport de dispozițiile art. 2 din

contractul încheiat între părți, care prevede posibilitatea prelungirii

termenului închirierii doar prin acordul expres al părților, situație care

exclude tacita locațiune.

Revenind la criticile invocate prin cererea de

recurs, prin care recurenta susține că în cauză nu poate deține calitatea de

pârât SC A.I. SA și de faptul că această parte nu este legal reprezentată de

administratorul C.P., și, de asemenea, invocarea lipsei valabilității

mandatului acordat apărătorului ales, Înalta Curte constată că acestea nu pot

fi analizate în condițiile în care aceste critici nu au fost argumentate în

fapt, iar pe de altă acestea nu au fost invocate în fața instanței de apel,

neputând fi invocate direct în această cale de atac, în lipsa analizei instanței

de apel.

În ceea ce privește critica privind nelegala citare a

societății pârâte la adresa din București, str. Vasile Lascăr, în lipsa altor

considerente care să justifice neregularitatea citării, Înalta Curte apreciază

că recurenta nu se poate prevala de nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 105

C. proc. civ., în lipsa vătămării pricinuită de nelegala îndeplinire a actului

procedural, în condițiile în care a fost prezentă în instanță pe tot parcursul

procesului, formulând apărări și excepții, neputând susține că nu a avut

cunoștință de existența litigiului.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC

N.M.D. SRL TULCEA împotriva deciziei nr. 114/ COM din 26 octombrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie

2010.