ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3355/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei SC N.M.D. SRL TULCEA, din spațiul situat în Tulcea, str. Mică, Județul Tulcea. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat, la data de 25 mai 2007, contractul de închiriere nr. 61 pentru spațiul în suprafață de 360 m.p.

situat în Tulcea, ce urma să înceteze la data de 31 mai 2008, prin care pârâta în calitate de locatar s-a obligat să plătească o chirie lunară reprezentând echivalentul în lei a sumei de 2.160 Euro plus TVA, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna în curs, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o din luna iulie 2007. Reclamanta a apreciat că pârâta cu rea credință nu și-a executat obligațiile contractuale, deși și-a exprimat consimțământul în mod valabil și a beneficiat de spațiul ce a format obiectul închirierii, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 969 C. civ. și a contractului încheiat. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 C. civ. și art. 969 C. civ.

Pârâta a formulat cerere reconvențională însă în raport de opoziția reclamantei, aceasta a fost restituită părții pentru a fi introdusă separat. Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 390 din data de 9 martie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat un contract de închiriere pentru un spațiu cu destinația pentru expunere și depozitare mobile și produse electro - casnice, care urma să intre în vigoare la data de 1 iunie 2007 și să înceteze la data de 31 mai 2008, putând fi prelungit prin acordul părților.

Potrivit art. 27 și 28 din contract și art. 2, contractul se desființează de drept pentru neplata chiriei și pentru încălcarea obligațiilor contractuale de către chiriaș. Instanța a apreciat că prin clauzele inserate în contract, părțile au înțeles să excludă tacita relocațiune, astfel încât a dispus admiterea acțiunii. Împotriva acestei soluții, a declarat apel SC N.M.D. SRL TULCEA, prin care a arătat că a formulat apel și împotriva încheierilor premergătoare, iar instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, motivat de împrejurarea că nu putea să admită cererea de evacuare bazată pe motive ce nu au făcut obiectul concilierii prealabile. Astfel, neplata chiriei a fost motivul pentru care s-a solicitat evacuarea.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 114/ COM din 26 octombrie 2009, a respins apelul ca nefondat. Instanța de apel a apreciat că instanța de fond nu a încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil, deoarece a dispus evacuarea pârâtei din spațiu. În ceea ce privește apărările pârâtei privind neplata chiriei și cauzele care au determinat neplata acesteia, în raport de temeiul acțiunii, Curtea a considerat că nu pot fi analizate în prezenta cauză. De asemenea, instanța a apreciat că excepțiile invocate de pârâtă au fost corect soluționate, respectiv excepția de necompetență materială, iar față de cererea de suspendare a reținut că aceasta nu constituie o obligație pentru instanță, ci o facultate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC N.M.D. SRL TULCEA, în temeiul motivului de nelegalitate reprezentat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul respingerii acțiunii în evacuare. În concret, prin criticile formulate, a susținut că intimata reclamantă nu poate sta în justiție sub denumirea de SC A.I. S.A. De asemenea, a susținut că intimata nu poate primi actele de procedură pe adresa București, str. Vasile LASCĂR. Totodată, a arătat că societatea pârâtă nu poate fi reprezentată în justiție de către administratorul C.P. sau de oricare altul numit după data de 13 februarie 2008. De asemenea, mandatul apărătorului M.M.

este lovit de nulitate, persoana care i-a acordat acest mandat nu avea calitatea de a angaja societatea. Recursul este nefondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare: Prealabil examinării criticilor formulate de către recurent, Înalta Curte reamintește că potrivit actualei reglementări, recursul este cale extraodinară de atac, care poate fi promovată numai pentru motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile articolului precitat, Înalta Curte constată că recurenta a invocat în sprijinul criticilor formulate prin cererea de recurs motivul de nelegalitate reprezentat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a susținut nelegalitatea deciziei pronunțată de către instanța de apel.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată legalitatea soluției pronunțată, în raport de dispozițiile art. 2 din contractul încheiat între părți, care prevede posibilitatea prelungirii termenului închirierii doar prin acordul expres al părților, situație care exclude tacita locațiune. Revenind la criticile invocate prin cererea de recurs, prin care recurenta susține că în cauză nu poate deține calitatea de pârât SC A.I. SA și de faptul că această parte nu este legal reprezentată de administratorul C.P., și, de asemenea, invocarea lipsei valabilității mandatului acordat apărătorului ales, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi analizate în condițiile în care aceste critici nu au fost argumentate în fapt, iar pe de altă acestea nu au fost invocate în fața instanței de apel, neputând fi invocate direct în această cale de atac, în lipsa analizei instanței de apel.

În ceea ce privește critica privind nelegala citare a societății pârâte la adresa din București, str. Vasile Lascăr, în lipsa altor considerente care să justifice neregularitatea citării, Înalta Curte apreciază că recurenta nu se poate prevala de nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 105 C. proc. civ., în lipsa vătămării pricinuită de nelegala îndeplinire a actului procedural, în condițiile în care a fost prezentă în instanță pe tot parcursul procesului, formulând apărări și excepții, neputând susține că nu a avut cunoștință de existența litigiului. În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC N.M.D. SRL TULCEA împotriva deciziei nr. 114/ COM din 26 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010.