ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3775/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 1820/88 din 17 iulie 2009, reclamanta SC A.M. SA București a solicitat obligarea pârâtei SC N.M.D. SRL Tulcea la plata sumei de 112.079,57 lei, din care 102.050,59 lei reprezintă debit neachitat și 10.028,78 lei reprezintă dobânda legală aferentă ca urmare a neexecutării culpabile a contractului de închiriere din 25 mai 2007. Prin sentința civilă nr. 1174 din 23 aprilie 2010 Tribunalul Tulcea a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă și a admis acțiunea reclamantei astfel cu a fost formulată. Instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul din 25 iulie 2007 prin care societatea reclamantă a închiriat pârâtei SC N.M.D.

SRL Tulcea un spațiu situat în Tulcea, strada Mică, în suprafață de 360 m.p. (40 m.p. parter și 320 m.p. mezanin), începând cu 01 ianuarie 2007 și până la 31 mai 2008, stabilindu-se că înțelegerea poate fi prelungită prin acordul expres al părților. Prin contract locatarul s-a obligat să plătească locatorului o chirie lunară de 2.160 euro exclusiv T.V.A., cu plata în lei în funcție de cursul B.N.R. la data emiterii facturii și pe baza facturii eliberate de locator până la data de 10 a fiecărei luni, pentru luna în curs, în numerar sau prin ordin de plată, precum și să ridice personal de la locator factura eliberată (acesta (art. 3, 4 și 5). Împotriva sentinței tribunalului reclamanta SC N.M.D.

SRL, a declarat apel și a formulat o cerere prin care apelanta a solicitat și suspendarea executării silite a sentinței tribunalului. În motivarea cererii apelanta a arătat că se impune suspendarea întrucât părțile în calitate de coacționari la societatea reclamantă există indicii săvârșirii unor fapte penale pentru luare de mită, gestiune frauduloasă și că nu intenționează să plătească reclamantei nicio sumă, pe care le datorează desocotirea unor opere frauduloase care se constituie în fapte cu caracter penal.

Prin decizia nr. 91/ COM din 29 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării sentinței tribunalului reținându-se în considerente că pentru a solicita suspendarea executării, apelanta invocă doar modalitatea de apreciere a probelor de către prima instanță, iar în ceea ce privește operațiunile pretins frauduloase de către apelantă nu înlătură obligațiile contractuale asumate prin convenția făcută de părțile din litigiu. Referitor la critica privind aprecierea probelor instanța de apel a apreciat-o ca ținând de fondul cauzei, fapt pentru care s-a stabilit examinarea acesteia odată cu fondul, adică cu soluționarea apelului.

Împotriva acestei decizii SC N.M.D. SRL Tulcea a declarat recurs criticând soluția sub două aspecte: primul aspect vizează faptul că probele administrate la fond și indiciile penale semnalate sunt motive temeinice care să impună admiterea suspendării cerute în calea de atac al apelului, iar cel de-al doilea aspect se referă la nerespectarea principiului aleatoriu a repartizării dosarelor din data de 29 iulie 2010, când pe lista de apeluri urmau să instrumenteze cauzele un complet de judecată, sens în care enumera componența acestuia; în același context mai arată recurenta că în locul judecătorilor numiți, prezenta cauză a fost luată în completul pentru recursuri formată din trei judecători, fără să se cunoască completul pentru judecata apelului, împrejurări ce s-au făcut cu încălcarea principiului aleatoriu a cauzelor.

În opinia recurentei judecătorii care au format completul de judecată în stabilirea cuantumului cauțiunii trebuiau să o judece și cererea de suspendare a executării silite a sentinței apelate. Recursul este nefondat. Dezvoltarea criticilor deși se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea privesc încheierea prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării formulată în cadrul apelului iar nu decizia dată asupra fondului apelului. Or, încheierea de suspendare conform art. 403 alin. (3) se atacă cu recurs în mod separat.

În ceea ce privește nelegala compunere a completului de judecată care a soluționat cererea de suspendare și încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente: Se constată că aceste critici puteau fi reținute spre examinare dacă aveau ca obiect compunerea completului care a soluționat pe fond apelul, nu a completului care a soluționat cererea de suspendare a executării, caz în care ele trebuiau invocate prin recurs separat. În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de partea adversă, Înalta Curte în baza art. 274 C. proc. civ., urmează să le respingă întrucât aceasta nu a depus un act doveditor: chitanță sau extras de cont, factura emisă nereprezentând o dovadă în acest sens.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă SC N.M.D. SRL Tulcea împotriva Deciziei nr. 91/ COM din 29 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata - reclamantă SC A.I. SA București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.