ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2402/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 119 din 13 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 305/324/2007 a Tribunalului Hunedoara, secția comercială, contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.P.I. SRL Tecuci împotriva pârâtei SC A.P. SA Deva cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 135.846,28 lei reprezentând diferență de preț și dobândă legală aferentă perioadei mai 2003 - decembrie 2007, s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâtă pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta precum și repunerea părților în situația anterioară, pârâta fiind obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.900 lei către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tecuci reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 85.834,61 lei reprezentând contravaloare marfă și penalități de întârziere de 0,15 % pe zi calculate de la data livrării și până la achitarea integrală a debitului. Această instanță, în temeiul art. 5 și art. 7 C. proc. civ., având în vedere sediul pârâtei, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, care, la rândul său potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a admis excepția necompetenței materiale declinând soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Investit în acest mod, tribunalul, constatând că pârâta a achitat parțial, contravaloarea bunurilor livrate de reclamantă a admis acțiunea în sensul obligării pârâtei și la plata diferenței de preț precum și la plata dobânzii solicitate în temeiul O.G. nr. 9/2000 dispunând totodată disjungerea cererii reconvenționale. Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin decizia comercială nr. 58 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, care a anulat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Deva cu motivarea că nu a fost contestată competența materială a judecătoriei ca instanță fond, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. dat fiind cuantumul pretențiilor, care nu depășeau suma de 100.000 lei.

În acest context, arată instanța de apel majorarea ulterioară a pretențiilor, în fața instanței legal sesizate, respectiv Judecătoria Deva nu poate avea drept efect și o modificare a competenței materiale de soluționare a cauzei, ci dimpotrivă sunt incidente dispozițiile art. 18 1 C. proc. civ., în sensul că instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece, chiar dacă, ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii obiectului, concluzia fiind că greșit tribunalul s-a considerat legal investit prin declinarea competenței ca urmare a majorării pretențiilor după sesizarea judecătoriei competentă material să soluționeze cauza.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC G.P.I. SRL criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În mod concret recurenta invocă faptul că instanța de apel nu a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului Hunedoara, în condițiile în care nici pârâta apelantă nu a invocat această excepție ca motiv de apel încălcând astfel principiul contradictorialității. De asemenea arată recurenta, dispozițiile art. 18 1 C. proc.

civ., nu sunt incidente în speță pentru că prin cererea adresată inițial Judecătoriei Tecuci obiectul acțiunii depășea valoarea de 100.000 lei deoarece s-a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței de preț de 85.834,61 lei și penalități de întârziere de 0,1 % pe zi care raportat la acest debit totalizau aproximativ 169.951 lei doar până la data introducerii acțiunii, iar prin precizarea de acțiune această valoare a fost precizată în sensul diminuării pretențiilor pentru că s-a solicitat plata dobânzii legale rezultând un cuantum mai mic al acestora. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Curtea constată că este întemeiat.

Instanța de apel a fost investită prin apelul pârâtei cu examinarea sentinței sub aspectul modului de soluționare a excepției prescripției extinctive și a disjungerii cererii reconvenționale, după cum rezultă de altfel din considerentele deciziei, însă verificarea legalității acestei hotărâri a vizat competența materială a tribunalului în soluționarea cauzei, deși o atare critică nu a fost formulată prin motivele de apel și nici instanța din oficiu nu a pus în discuția părților această excepție, încălcând în acest mod prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Dar, și pe fond soluția este greșită, pentru că contrar celor reținute de instanța de apel, în speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 18 1 C. proc.

civ., deoarece sub aspect material, tribunalul era competent să soluționeze în primă instanță cererea, în condițiile în care cuantumul pretențiilor era superior valorii de 100.000 lei, fiind prin urmare incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. În această privință se impune precizarea că reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 85.834,61 lei cu titlu de preț și a penalităților de întârziere de 0,15 % pe zi, cuantumul acestora nefiind menționat în acțiune ci doar în calculul anexat, ca fiind în sumă de 149.350 lei. Reducerea ulterioară a acestei valori la suma de 50.011,28 lei, solicitată de reclamantă, cu titlu de dobândă, nu are însă nicio consecință asupra competenței materiale a tribunalului, instanța care a fost legal investită, în considerarea celor anterior menționate, cu soluționarea cauzei în primă instanță.

În concluzie, recursul reclamantei este întemeiat și va fi admis ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar decizia recurată va fi casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC G.P.I. SRL Tecuci împotriva deciziei comerciale nr. 58/A/2009 din 19 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.