ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1414/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 265/C/2006 S.A.R. prin mandatar M.I. a solicitat modificarea dispoziției nr. 13 din 11 ianuarie 2006, emisă de Primarul Orașului Predeal referitoare la imobilul din Predeal, în sensul că suprafața terenului ce trebuie restituit este de 1892 mp și nu de 549 mp cât s-a trecut în dispoziția contestată. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că terenul în litigiu a fost dobândit de bunicul său T.S. – prin cumpărare de la I.R.I., ultima rată a prețului fiind achitată la 20 februarie 1932, când s-a încheiat un proces-verbal constatator – în care nu sunt trecute elementele de identificare a imobilului, dar care face trimitere la actul autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. 19039 din 14 noiembrie 1914 și transcris la Tribunalul Prahova sub nr. 677 din 02 februarie1932.

Contestatoarea a mai arătat că ulterior cumpărării, autorul său a închis terenul cu gard metalic și a construit o vilă, inițial rechiziționată de M.A.I. și ulterior naționalizată prin Decretul nr. 92/1950 și că terenul nu a suferit modificări ca dimensiuni sau formă, ceea ce se dovedește cu planșa-schiță de cadastru nr.73, eliberată la data de 29 noiembrie 2000 de Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Brașov precum și cu planul de încadrare în zonă întocmit de expertul A.G. și vizat de aceeași autoritate, din care rezultă că terenul cu numărul cadastral 1391 Predeal are suprafața reală de 1881,70 mp, conform lucrărilor de cadastru. Prin sentința civilă nr. 491/S din 11 decembrie 2006 Tribunalul Brașov a respins ca nefondată contestația astfel cum a fost precizată, formulată de S.A.R.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că imobilul în litigiu nu este evidențiat în regim de carte funciară și că reclamanta este îndreptățită doar la terenul în suprafață de 549 mp cât a fost acordat și prin dispoziția contestată, deoarece aceasta nu a depus actul de vânzare-cumpărare al autorului său, care a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate, iar din procesul-verbal datat 20 februarie 1935, rezultă că S.T. a achiziționat de la I.R.I. un teren pentru a cărui suprafață face trimitere la titlul de proprietate al vânzătorului transcris la Tribunalul Brașov sub nr. 677/1932. La această poziție, în registru apare mențiunea că prin contractul intitulat act de vânzare și datat 5 februarie 1932, vânzătorul J.B.

a înstrăinat cumpărătorului I.R.I. o suprafață de teren de aproximativ 549 mp, situat în Predeal, pe moșia regală „Joița”, dimensiunile și vecinătățile locului, care poartă nr. de 418 fiind însemnate pe planul de parcelare depus de Administrația moșiilor regale – Predeal, depuse la Primăria Predeal. Nefiind depus actul de proprietate al autorului contestatoarei ci doar transcrierea celui prin care I.R.I. a cumpărat de la J.B. – instanța de fond s-a raportat la titlul acestuia, care atestă că terenul vândut este de 549 mp, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul actului se menționează că I.R.I. are cunoștință de planul de parcelare. Instanța de fond a înlăturat expertiza A.G.

– care a întocmit memoriul de identificare a imobilului revendicat și care reține că terenul are suprafața de 1892,11 mp, motivat de faptul că diferența între suprafața de 1892,11 mp și 549 mp este considerabilă, neputându-se explica nici măcar prin declivitatea terenului său erori de măsurătoare, în condițiile tehnicii din 1932. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu nu este evidențiat în registrele de publicitate în sistem real, că I.R.I. nu putea transmite lui T.S. o suprafață de teren mai mare decât aceea deținută în proprietate și că reclamanta, căreia îi revine sarcina probei în temeiul pct. 22.1 lit. a) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu a dovedit întinderea terenului revendicat.

Prin decizia nr. 34 Ap din 29 martie 2007 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de S.A.R. împotriva sentinței nr. 491/2006 a Tribunalului Brașov, reținând că la dosar reclamanta nu a depus actul de proprietate al autorului său ci numai transcrierea din registrul de transcripțiuni-inscripțiuni de la Tribunalul Prahova al actului autentic, din care rezultă că suprafața înstrăinată a fost de 549 mp. Faptul că expertul topograf A.G., în proiectul de identificarea imobilului, conform suprapunerii pe planurile cadastrale menționează că suprafața reală a terenului este de 1892,11 mp – nu poate fi luată în considerație, în lipsa dovezii privind întinderea acestuia și în raport cu principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are în proprietate.

Împotriva deciziei nr. 34 Ap din 29 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs S.A.R. invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea recursului, contestatoarea arată că instanțele au ignorat schița de cadastru nr. 73 al Oficiului județean de cadastru care indică parcela 1391 ca având suprafața de 1892,11 mp, precum și procesul-verbal din 19 aprilie 1948 – al Arhivelor Naționale Brașov prin care imobilul în litigiu a fost inventariat – indicându-se că suprafața terenului este de 1000 mp. Aceasta dovedește că în cauză instanța a făcut o greșită aplicare a art. 24 din Legea nr. 10/2001 – deoarece prezumția instituită de textul legal a fost înlăturată.

De asemenea recurenta precizează în motivarea recursului său că în urma demersurilor făcute la Arhivele Naționale București, care dețin arhivele fostului Tribunal Ilfov va depune actele de proprietate ale vânzătorului I.I. cu privire la suprafața de teren deținută de acesta. Recursul este întemeiat. Instanța de apel, care a menținut sentința tribunalului și-a întemeiat soluția pe un material probator insuficient și pe alocuri potrivnic, în legătură cu suprafața terenului deținut de autorul contestatoarei, T.S. inițial rechiziționat și apoi naționalizat. La dosar în faza procesuală a recursului, contestatoarea a depus actul de vânzare-cumpărare al vânzătorului I.R.I. transcris la Tribunalul Ilfov la 19 noiembrie 1914 sub nr. 19039 despre care se face vorbire în procesul-verbal constatator semnat de părți, la 20 februarie 1932 – și transcris la aceeași dată la nr. 6592/1932.

În conținutul actului se arată într-adevăr că suprafața terenului este de aproximativ 549 mp, dar se fac precizări importante, care ar putea contribui la lămurirea suprafeței reale a terenului în litigiu și anume că dimensiunile și vecinătățile acestuia sunt prevăzute la nr. 418 – din planul de parcelare depus de Administrația Moșiilor Regale Predeal, la Primăria Predeal – ceea ce impunea atașarea la dosarul cauzei a acestui plan. În condițiile în care terenul a fost împrejmuit cu gard metalic (așa cum susține reclamanta și pârâta nu a contestat) și pe parcursul timpului nu a mai suferit modificări – el fiind rechiziționat și apoi naționalizat odată cu construcția, în aceleași condiții, se impunea a se efectua în cauză o expertiză destinată a stabili dimensiunile suprafeței terenului și vecinătățile terenului.

În condițiile incidenței în cauză a art. 24 din Legea nr. 10/2001 la care face trimitere Tribunalul și apoi instanța de ape, trebuia depusă la dosar anexa lizibilă la Decretul de naționalizare – în care figurează autorul contestatoarei, planșa-schiță de cadastru nr. 73 întocmită de Oficiul județean de cadastru Brașov, copie eliberată cu nr. 1959 din 29 noiembrie 2000 cu nr. cadastral 1391, precum și încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului în legătură cu terenul în litigiu, aceasta și față de indeciziunea creată de expertiza extrajudiciară A.G., aflată la dosar și de procesul-verbal încheiat la 14 aprilie 1948, emis de Arhivele Naționale – Direcția județeană Brașov, prin care a fost inventariat imobilul în litigiu și care menționează că terenul pe care se află construcția este de circa 1000 mp.

Expertiza ce se va efectua, urmează a avea în vedere așadar planul de parcelare al Administrației Moșiilor Regale Predeal, aflat la primăria din localitate nr. 418, anexa la decretul de naționalizare, Planșa-schiță cadastru nr. 73 întocmită de Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Brașov cu nr. de cadastru 1391, încheierea de intabulare a dreptului de proprietate ale statului și procesul-verbal de inventariere al imobilului, datat 19 aprilie 1948, În contextul celor mai sus arătate, fondul cauzei a rămas nesoluționat, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de reclamanta S.A.R. și aplicarea în cauză a dispozițiunilor art. 314 C. proc. civ. în sensul casării deciziei nr. 34/Ap din 29 martie 2007 cu trimitere la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.A.R. împotriva deciziei nr. 34 Ap din 29 martie 2007 a Curții de Apel Brașov pe care o casează cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.