ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1414/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului rezultă următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 265/C/2006 S.A.R. prin mandatar M.I. a solicitat modificarea

dispoziției nr. 13 din 11 ianuarie 2006, emisă de Primarul Orașului Predeal

referitoare la imobilul din Predeal, în sensul că suprafața terenului ce

trebuie restituit este de 1892 mp și nu de 549 mp cât s-a trecut în dispoziția

contestată.

În motivarea cererii, contestatoarea

a arătat că terenul în litigiu a fost dobândit de bunicul său T.S. – prin

cumpărare de la I.R.I., ultima rată a prețului fiind achitată la 20 februarie 1932,

când s-a încheiat un proces-verbal constatator – în care nu sunt trecute

elementele de identificare a imobilului, dar care face trimitere la actul

autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. 19039 din 14 noiembrie 1914 și

transcris la Tribunalul Prahova sub nr. 677 din 02 februarie1932.

Contestatoarea a mai arătat

că ulterior cumpărării, autorul său a închis terenul cu gard metalic și a

construit o vilă, inițial rechiziționată de M.A.I. și ulterior naționalizată

prin Decretul nr. 92/1950 și că terenul nu a suferit modificări ca dimensiuni

sau formă, ceea ce se dovedește cu planșa-schiță de cadastru nr.73, eliberată

la data de 29 noiembrie 2000 de Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie

Brașov precum și cu planul de încadrare în zonă întocmit de expertul A.G. și

vizat de aceeași autoritate, din care rezultă că terenul cu numărul cadastral

1391 Predeal are suprafața reală de 1881,70 mp, conform lucrărilor de cadastru.

Prin sentința civilă nr. 491/S

din 11 decembrie 2006 Tribunalul Brașov a respins ca nefondată contestația

astfel cum a fost precizată, formulată de S.A.R.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că imobilul în litigiu nu este evidențiat în regim

de carte funciară și că reclamanta este îndreptățită doar la terenul în

suprafață de 549 mp cât a fost acordat și prin dispoziția contestată, deoarece

aceasta nu a depus actul de vânzare-cumpărare al autorului său, care a stat la

baza dobândirii dreptului de proprietate, iar din procesul-verbal datat 20

februarie 1935, rezultă că S.T. a achiziționat de la I.R.I. un teren pentru a

cărui suprafață face trimitere la titlul de proprietate al vânzătorului transcris

la Tribunalul Brașov sub nr. 677/1932.

La această poziție, în

registru apare mențiunea că prin contractul intitulat act de vânzare și datat 5

februarie 1932, vânzătorul J.B. a înstrăinat cumpărătorului I.R.I. o suprafață

de teren de aproximativ 549 mp, situat în Predeal, pe moșia regală „Joița”,

dimensiunile și vecinătățile locului, care poartă nr. de 418 fiind însemnate pe

planul de parcelare depus de Administrația moșiilor regale – Predeal, depuse la Primăria Predeal.

Nefiind depus actul de

proprietate al autorului contestatoarei ci doar transcrierea celui prin care I.R.I.

a cumpărat de la J.B. – instanța de fond s-a raportat la titlul acestuia, care

atestă că terenul vândut este de 549 mp, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul

actului se menționează că I.R.I. are cunoștință de planul de parcelare.

Instanța de fond a înlăturat

expertiza A.G. – care a întocmit memoriul de identificare a imobilului

revendicat și care reține că terenul are suprafața de 1892,11 mp, motivat de

faptul că diferența între suprafața de 1892,11 mp și 549 mp este considerabilă,

neputându-se explica nici măcar prin declivitatea terenului său erori de

măsurătoare, în condițiile tehnicii din 1932.

Pe de altă parte, instanța

de fond a reținut că terenul în litigiu nu este evidențiat în registrele de

publicitate în sistem real, că I.R.I. nu putea transmite lui T.S. o suprafață

de teren mai mare decât aceea deținută în proprietate și că reclamanta, căreia

îi revine sarcina probei în temeiul pct. 22.1 lit. a) din normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu a dovedit întinderea terenului revendicat.

Prin decizia nr. 34 Ap din

29 martie 2007 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de S.A.R. împotriva

sentinței nr. 491/2006 a Tribunalului Brașov, reținând că la dosar reclamanta

nu a depus actul de proprietate al autorului său ci numai transcrierea din

registrul de transcripțiuni-inscripțiuni de la Tribunalul Prahova al actului autentic, din care rezultă că suprafața înstrăinată a fost de

549 mp. Faptul că expertul topograf A.G., în proiectul de identificarea

imobilului, conform suprapunerii pe planurile cadastrale menționează că

suprafața reală a terenului este de 1892,11 mp – nu poate fi luată în

considerație, în lipsa dovezii privind întinderea acestuia și în raport cu

principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are în

proprietate.

Împotriva deciziei nr. 34 Ap

din 29 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs S.A.R.

invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea recursului,

contestatoarea arată că instanțele au ignorat schița de cadastru nr. 73 al

Oficiului județean de cadastru care indică parcela 1391 ca având suprafața de

1892,11 mp, precum și procesul-verbal din 19 aprilie 1948 – al Arhivelor

Naționale Brașov prin care imobilul în litigiu a fost inventariat –

indicându-se că suprafața terenului este de 1000 mp. Aceasta dovedește că în

cauză instanța a făcut o greșită aplicare a art. 24 din Legea nr. 10/2001 –

deoarece prezumția instituită de textul legal a fost înlăturată.

De asemenea recurenta

precizează în motivarea recursului său că în urma demersurilor făcute la Arhivele Naționale București, care dețin arhivele fostului Tribunal Ilfov va depune actele de

proprietate ale vânzătorului I.I. cu privire la suprafața de teren deținută de

acesta.

Recursul este întemeiat.

Instanța de apel, care a

menținut sentința tribunalului și-a întemeiat soluția pe un material probator

insuficient și pe alocuri potrivnic, în legătură cu suprafața terenului deținut

de autorul contestatoarei, T.S. inițial rechiziționat și apoi naționalizat.

La dosar în faza procesuală

a recursului, contestatoarea a depus actul de vânzare-cumpărare al vânzătorului

I.R.I. transcris la Tribunalul Ilfov la 19 noiembrie 1914 sub nr. 19039 despre

care se face vorbire în procesul-verbal constatator semnat de părți, la 20

februarie 1932 – și transcris la aceeași dată la nr. 6592/1932. În conținutul

actului se arată într-adevăr că suprafața terenului este de aproximativ 549 mp,

dar se fac precizări importante, care ar putea contribui la lămurirea

suprafeței reale a terenului în litigiu și anume că dimensiunile și

vecinătățile acestuia sunt prevăzute la nr. 418 – din planul de parcelare depus

de Administrația Moșiilor Regale Predeal, la Primăria Predeal – ceea ce impunea atașarea la dosarul cauzei a acestui plan.

În condițiile în care

terenul a fost împrejmuit cu gard metalic (așa cum susține reclamanta și pârâta

nu a contestat) și pe parcursul timpului nu a mai suferit modificări – el fiind

rechiziționat și apoi naționalizat odată cu construcția, în aceleași condiții,

se impunea a se efectua în cauză o expertiză destinată a stabili dimensiunile

suprafeței terenului și vecinătățile terenului.

În condițiile incidenței în

cauză a art. 24 din Legea nr. 10/2001 la care face trimitere Tribunalul și apoi

instanța de ape, trebuia depusă la dosar anexa lizibilă la Decretul de naționalizare – în care figurează autorul contestatoarei, planșa-schiță de

cadastru nr. 73 întocmită de Oficiul județean de cadastru Brașov, copie

eliberată cu nr. 1959 din 29 noiembrie 2000 cu nr. cadastral 1391, precum și

încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului în legătură cu

terenul în litigiu, aceasta și față de indeciziunea creată de expertiza

extrajudiciară A.G., aflată la dosar și de procesul-verbal încheiat la 14

aprilie 1948, emis de Arhivele Naționale – Direcția județeană Brașov, prin care

a fost inventariat imobilul în litigiu și care menționează că terenul pe care

se află construcția este de circa 1000 mp.

Expertiza ce se va efectua,

urmează a avea în vedere așadar planul de parcelare al Administrației Moșiilor

Regale Predeal, aflat la primăria din localitate nr. 418, anexa la decretul de

naționalizare, Planșa-schiță cadastru nr. 73 întocmită de Oficiul Județean de

Cadastru, Geodezie și Cartografie Brașov cu nr. de cadastru 1391, încheierea de

intabulare a dreptului de proprietate ale statului și procesul-verbal de inventariere

al imobilului, datat 19 aprilie 1948,

În contextul celor mai sus

arătate, fondul cauzei a rămas nesoluționat, motiv pentru care se impune

admiterea recursului declarat de reclamanta S.A.R. și aplicarea în cauză a

dispozițiunilor art. 314 C. proc. civ. în sensul casării deciziei nr. 34/Ap din

29 martie 2007 cu trimitere la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.A.R. împotriva

deciziei nr. 34 Ap din 29 martie 2007 a Curții de Apel Brașov pe care o casează

cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.