ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6931/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 08 februarie 2006 pe rolul Tribunalului Brașov, ulterior precizată, S.A.R. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 13 din 11 ianuarie 2006 a Primarului Orașului Predeal, prin care i s-a restituit în natură imobilul situat în Predeal, str. A.I.C., nr. cadastral ..., solicitând modificarea dispoziției în sensul că suprafața terenului este de 1881 mp și nu 549 mp, cât s-a menționat în dispoziția contestată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin planul de încadrare în zonă întocmit de expertul cadastral, avizat de Oficiul județean de cadastru, geodezie și cartografie Brașov, depus ca anexă la notificare, s-a stabilit întinderea suprafeței de teren corespunzătoare numărului cadastral 1391 ca fiind de 1881,70 mp, în raport de măsurătorile efectuate în limitele proprietății marcate cu gard de bunicul reclamantei, T.S.

Prin Sentința civilă nr. 491/S din 11 decembrie 2006, Tribunalul Brașov a respins contestația, reținând că reclamanta nu a depus actul de dobândire al autorului său, iar imobilul în litigiu nu este evidențiat în regim de carte funciară, la data dobândirii acestuia de către autorul reclamantei fiind transcris în registrul de transcripțiuni - inscripțiuni al Tribunalului Prahova.

Din înscrisurile depuse la dosar instanța a reținut că autorul reclamantei, S.T., a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la numitul I.R.I., ultima rată din preț, în cuantum de 5.000 RON, fiind achitată la data de 20 februarie 1935, conform extrasului din registrul de transcripțiuni al actelor autentice, eliberat de Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, această mențiune din registru nefăcând vorbire de suprafața de teren înstrăinată, ci făcând doar trimitere la titlul de proprietate al vânzătorului I.R.I., transcris la Tribunalul Prahova sub nr. X. La această poziție din registru apare mențiunea că prin contractul intitulat "Act de vânzare" și datat 5 februarie 1932, vânzătorul J.B.

a înstrăinat cumpărătorului I.R.I. o suprafață de teren de aproximativ 549 mp, situat în comuna Predeal, pe moșia regală "Joița" (seria a V-a), dimensiunile și vecinătățile acestui loc, care poartă nr… , fiind însemnate pe planul de parcelare depus de A.M.R.P. la Primăria Predeal. Potrivit concluziilor expertului A.G., care a întocmit memoriul de identificare a imobilului revendicat, suprafața de teren ce a constituit proprietatea autorului contestatoarei, ar fi în suprafață reală de 1892,11 mp, ceea ce a rezultat din suprapunerea planurilor cadastrale. Nefiind depus la dosar însuși actul translativ de proprietate prin care autorul contestatoarei a dobândit imobilul în litigiu, ci doar transcrierea celui prin care vânzătorul de la care a cumpărat acesta a dobândit dreptul său, instanța s-a raportat la titlul celui din urmă, respectiv la actul translativ de proprietate prin care imobilul a intrat în patrimoniul acestuia.

Potrivit acestui act, I.R.I. a dobândit prin cumpărare suprafața de aproximativ 549 mp teren, diferența până la 1892,11 mp fiind considerabilă și neputându-se explica nici măcar prin declivitate sau erori de măsurătoare, dat fiind că transmisiunea a avut loc în anul 1932. Având în vedere principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are în proprietate, prima instanță a apreciat că I.R.I. nu putea înstrăina lui T.S. o suprafață mai mare de teren decât cea pe care o dobândise în proprietate, iar succesoarea acestuia nu poate pretinde restituirea unei suprafețe de teren mai mare decât cea deținută în proprietate de autorul său. Constatând că nu s-a făcut dovada că autorul contestatoarei a avut în proprietate mai mult de 549 m.p.

teren, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, tribunalul a respins contestația. Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, iar prin Decizia civilă nr. 34/Ap din 29 martie 2007 Curtea de Apel Brașov a respins calea de atac promovată. Prin Decizia nr. 1414 din 03 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul contestatoarei, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În considerentele deciziei de casare s-a reținut că instanța de apel, care a menținut sentința tribunalului, și-a întemeiat soluția pe un material probator insuficient și pe alocuri potrivnic, în legătură cu suprafața terenului deținut de autorul contestatoarei, T.S., inițial rechiziționat și apoi naționalizat.

La dosar, în faza procesuală a recursului, contestatoarea a depus actul de vânzare-cumpărare al vânzătorului I.R.I. transcris la Tribunalul Ilfov la 19 noiembrie 1914 sub nr. Y despre care se face vorbire în procesul-verbal constatator semnat de părți la data de 20 februarie 1932 și transcris la aceeași dată la nr. Z. În conținutul actului se arată, într-adevăr, că suprafața terenului este de aproximativ 549 mp, dar se fac precizări importante, care ar putea contribui la lămurirea suprafeței reale a terenului în litigiu și anume că dimensiunile și vecinătățile acestuia sunt prevăzute la nr… din planul de parcelare depus de A.M.R.P. la Primăria Predeal, ceea ce impunea atașarea la dosarul cauzei a acestui plan.

În condițiile în care terenul a fost împrejmuit cu gard metalic (așa cum susține reclamanta și pârâta nu a contestat) și pe parcursul timpului nu a mai suferit modificări, el fiind rechiziționat și apoi naționalizat odată cu construcția, se impunea a se efectua în cauză o expertiză destinată a stabili dimensiunile suprafeței terenului și vecinătățile acestuia. În condițiile incidenței în cauză a art. 24 din Legea nr. 10/2001, trebuia depusă la dosar anexa lizibilă la Decretul de naționalizare, în care figurează autorul contestatoarei, planșa-schiță de cadastru întocmită de O.J.C. Brașov, copie eliberată din 29 noiembrie 2000 cu nr. cadastral ..., precum și încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului în legătură cu terenul în litigiu, aceasta și față de indeciziunea creată de expertiza extrajudiciară.

A.G., aflată la dosar și de procesul-verbal încheiat la 14 aprilie 1948, emis de Arhivele Naționale - Direcția județeană Brașov, prin care a fost inventariat imobilul în litigiu și care menționează că terenul pe care se află construcția este de cca. 1000mp. Instanța de recurs a stabilit că expertiza ce se va efectua va avea în vedere, așadar, planul de parcelare al A.M.R.P., aflat la primăria din localitate, anexa la decretul de naționalizare, planșa schiță cadastru nr. 73 întocmită de O.J.C., Geodezie și Cartografie Brașov cu nr. de cadastru ..., încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului și procesul-verbal de inventariere al imobilului datat 14 aprilie 1948. În rejudecarea apelului s-a administrat proba cu înscrisuri și cu expertiză pentru a se identifica imobilul în litigiu.

Prin Decizia civilă nr. 143/Ap din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentința apelată, a admis în parte contestația formulată și precizată și a dispus modificarea art. 1 din Dispoziția nr. 13 din 11 ianuarie 2006 emisă de Primarul Orașului Predeal în sensul că se restituie în natură, în proprietatea d-nei S.A.R., imobilul situat în Predeal, str. Al. I. C. cu nr. cadastral ... compus din construcție spațiu de locuit - două apartamente, ocupate cu contract de închiriere de către H.P. și Z.M. și terenul aferent în suprafață de 1816,12 mp, conform raportului de expertiză nr… întocmite de expert ing.

A.G., care face parte integrantă din decizie. În considerentele acestei decizii instanța de apel a reținut că la dosarul cauzei s-a depus certificatul din 28 septembrie 2000 emis de Arhivele Naționale ale României - Direcția Județeană Prahova, însoțit de anexe din care rezultă că antecesorului contestatoarei, numitul S.T., i s-au naționalizat două vile în localitatea Predeal, respectiv vila mare situată pe str. Al. I. C. și vila mică situată pe str. Al. I. C. De asemenea, s-a depus schița nr… a O.J.C., Geodezie și Cartografie Brașov, unde sunt evidențiate imobilele teren și construcție aflate la adresa din str. Al. I. Cuza și planul localității climaterice Predeal întocmit după planurile de parcelare din anii 1895, 1897, 1900 și 1904 unde la pozițiile 39 și 40 apare antecesorul contestatoarei.

În baza acestor documente, precum și a schițelor aflate la O.C.P.I. Brașov expertul a identificat imobilul și a constatat că terenul supus expertizării nu este delimitat în prezent de garduri, dar este delimitat pe tot conturul poligonal de brazi înalți, cu diametrul de 30 - 40 cm., pe care se mai cunosc semnele care au fost marcate de garduri, respectiv acele garduri metalice de care face vorbire contestatoarea. Ca urmare a măsurătorilor efectuate a reieșit că suprafața reală prezentă a terenului este de 1816,12 mp, diferența de suprafață între aceasta și cea reclamată de contestatoare fiind în zona frontului la stradă.

Urmare lucrării de expertiză, bazată pe înscrisurile anexate acesteia și cele depuse în cursul judecății, instanța de apel a constat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 conform cărora întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura de preluare abuzivă sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, dar trebuie avută în vedere impreciziunea privind suprafața reală a terenului, care se deduce din formulările aflate atât în procesul-verbal de preluare a imobilului încheiat la data de 19 aprilie 1948, care face referire la aproximativ 1000 mp, cât și cea din actul de înstrăinare care face vorbire tot de o suprafață aproximativă.

Aceste impreciziuni, coroborate cu constatarea expertului potrivit căreia se mai regăsesc urme ale gardurilor pe scoarța brazilor plantați pe linia de graniță, conduc la concluzia că suprafața reală a imobilului este cea determinată prin expertiză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâtul Orașul Stațiune Predeal, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul arată că instanța de apel a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, dând prioritate suprafețelor înscrise în actele de preluare a imobilului față de suprafața menționată în actul translativ de proprietate exhibat ca titlu de proprietate.

Prezumția legală a dovedirii întinderii dreptului de proprietate cu actele de preluare în patrimoniul statului este aplicabilă numai în ipoteza lipsei dovezilor contrare. Or, în speță, reclamanta a înțeles inițial să-și probeze dreptul de proprietate și implicit întinderea acestuia cu contractul de vânzare-cumpărare depus la dosarul notificării, transcris în registrele de publicitate imobiliară de la acea vreme, act ce relevă suprafața de 549 mp. Aproximația cuprinsă în actul menționat nu poate justifica realitatea unui teren de aproape patru ori mai mare.

Recurentul mai susține, în motivarea recursului, că Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 menționează expres faptul că art. 24 din lege operează numai în absența unor probe contrare, fapt ce implică, pe de o parte, condiția obținerii de către solicitant a negațiilor referitoare la actele de proprietate, obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declarații olografe prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deține alte înscrisuri, cerințe care în speță nu sunt îndeplinite. Se mai arată că nu se poate da prioritate unor chestiuni de fapt față de mențiunile referitoare la suprafața imobilului atestate prin actul de proprietate depus la dosarul cauzei, iar forța probatorie a contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi contrazisă de faptele juridice constatate de expertul judiciar.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurent, care se pot încadra în prevederile art. 304. pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Modul de aplicare în speță a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 a fost lămurit prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual, obligatorie pentru instanța de rejudecare potrivit art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., decizie prin care s-a stabilit că, în dovedirea întinderii dreptului de proprietate, nu este suficient actul de proprietate din care rezultă suprafața terenului de aproximativ 549 mp, ci este necesară efectuarea unei expertize, care să țină seama de planul de parcelare al Administrației Moșiilor Regale Predeal, aflat la primăria din localitate, anexa la decretul de naționalizare, planșa schiță cadastru nr… întocmită de O.J.C., Geodezie și Cartografie Brașov cu nr. de cadastru ..., încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului și procesul-verbal de inventariere al imobilului datat 14 aprilie 1948. Respectând decizia de casare, instanța de trimitere a dispus efectuarea probatoriului suplimentar, indicat de instanța de recurs, iar în urma administrării și evaluării tuturor probelor, a stabilit că întinderea reală a suprafeței de teren preluată de stat de la autorul reclamantei este de 1816,12 mp.

În consecință, nu poate fi reținută critica recurentului, referitoare la încălcarea de către instanța de rejudecare a prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 (în sensul înlăturării mențiunii din contract privind întinderea suprafeței de teren și acordării priorității concluziilor expertului), în condițiile în care instanța a procedat la suplimentarea probatoriului și a valorificat concluziile raportului de expertiză tocmai ca urmare a celor stabilite cu caracter obligatoriu prin decizia de casare. Dispozițiile cuprinse în art. 24.2 din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 250/2007 (potrivit cărora solicitantul trebuie să facă dovada negațiilor referitoare la actele de proprietate, obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declarații olografe prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deține alte înscrisuri), vizează aspecte referitoare la probatoriu, pe care recurentul avea posibilitatea să le pună în discuție în fața instanței învestită cu rejudecarea pe fond a cauzei. În plus, textul normei se referă la situația în care, neexistând un act de proprietate din care să rezulte existența și întinderea dreptului de proprietate, solicitantul ar trebui să dovedească împrejurarea că a făcut demersuri pentru abținerea actului, iar autoritățile care ar fi putut deține actul (Arhivele Naționale sau primăria) ar nega existența acestuia.

Ca urmare a acestor "negații" și a declarației pe propria răspundere a solicitantului, ar urma să se dea eficienți prezumției existenței și întinderii dreptului de proprietate, astfel cum rezultă din actul de preluare.

În soluționarea cauzei de față nu se impunea obținerea, în faza procesuală a apelului, a "negațiilor" de la Arhivele Naționale și de la primăria în a cărei rază teritorială este situat imobilul, întrucât existența dreptului de proprietate al autorului reclamantei nu a fost contestată, însuși recurentul recunoscându-o prin emiterea Dispoziției nr. 13 din 11 ianuarie 2006. Ceea ce a reprezentat obiect de dispută între părți a fost configurația și întinderea suprafeței terenului ce formează obiectul dreptului de proprietate, problemă rezolvată corect de instanța de apel, prin corelarea mențiunilor din actele de proprietate referitoare la dimensiuni și vecinătăți cu celelalte probe (planul de parcelare, anexa la decretul de naționalizare, planșa schiță cadastru, încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului și procesul-verbal de inventariere al imobilului), în scopul stabilirii întinderii reale a terenului preluat de la autorul reclamantei.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Orașul Stațiune Predeal, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 143/Ap din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2011.