ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6931/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6931/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 08 februarie 2006 pe rolul Tribunalului Brașov,

ulterior precizată, S.A.R. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 13

din 11 ianuarie 2006 a Primarului Orașului Predeal, prin care i s-a restituit

în natură imobilul situat în Predeal, str. A.I.C., nr. cadastral ...,

solicitând modificarea dispoziției în sensul că suprafața terenului este de

1881 mp și nu 549 mp, cât s-a menționat în dispoziția contestată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat

că, prin planul de încadrare în zonă întocmit de expertul cadastral, avizat de

Oficiul județean de cadastru, geodezie și cartografie Brașov, depus ca anexă la

notificare, s-a stabilit întinderea suprafeței de teren corespunzătoare

numărului cadastral 1391 ca fiind de 1881,70 mp, în raport de măsurătorile

efectuate în limitele proprietății marcate cu gard de bunicul reclamantei, T.S.

Prin Sentința civilă

nr. 491/S din 11 decembrie 2006, Tribunalul Brașov a respins contestația,

reținând că reclamanta nu a depus actul de dobândire al autorului său, iar

imobilul în litigiu nu este evidențiat în regim de carte funciară, la data

dobândirii acestuia de către autorul reclamantei fiind transcris în registrul

de transcripțiuni - inscripțiuni al Tribunalului Prahova. Din înscrisurile

depuse la dosar instanța a reținut că autorul reclamantei, S.T., a dobândit

dreptul de proprietate prin cumpărare de la numitul I.R.I., ultima rată din

preț, în cuantum de 5.000 RON, fiind achitată la data de 20 februarie 1935,

conform extrasului din registrul de transcripțiuni al actelor autentice, eliberat

de Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, această mențiune din

registru nefăcând vorbire de suprafața de teren înstrăinată, ci făcând doar

trimitere la titlul de proprietate al vânzătorului I.R.I., transcris la

Tribunalul Prahova sub nr. X.

La această poziție

din registru apare mențiunea că prin contractul intitulat "Act de

vânzare" și datat 5 februarie 1932, vânzătorul J.B. a înstrăinat

cumpărătorului I.R.I. o suprafață de teren de aproximativ 549 mp, situat în

comuna Predeal, pe moșia regală "Joița" (seria a V-a), dimensiunile

și vecinătățile acestui loc, care poartă nr. ..., fiind însemnate pe planul de

parcelare depus de A.M.R.P. la Primăria Predeal.

Potrivit concluziilor

expertului A.G., care a întocmit memoriul de identificare a imobilului

revendicat, suprafața de teren ce a constituit proprietatea autorului

contestatoarei, ar fi în suprafață reală de 1892,11 mp, ceea ce a rezultat din

suprapunerea planurilor cadastrale.

Nefiind depus la

dosar însuși actul translativ de proprietate prin care autorul contestatoarei a

dobândit imobilul în litigiu, ci doar transcrierea celui prin care vânzătorul

de la care a cumpărat acesta a dobândit dreptul său, instanța s-a raportat la

titlul celui din urmă, respectiv la actul translativ de proprietate prin care

imobilul a intrat în patrimoniul acestuia.

Potrivit acestui act,

I.R.I. a dobândit prin cumpărare suprafața de aproximativ 549 mp teren,

diferența până la 1892,11 mp fiind considerabilă și neputându-se explica nici

măcar prin declivitate sau erori de măsurătoare, dat fiind că transmisiunea a

avut loc în anul 1932.

Având în vedere

principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are în

proprietate, prima instanță a apreciat că I.R.I. nu putea înstrăina lui T.S. o

suprafață mai mare de teren decât cea pe care o dobândise în proprietate, iar

succesoarea acestuia nu poate pretinde restituirea unei suprafețe de teren mai

mare decât cea deținută în proprietate de autorul său.

Constatând că nu s-a

făcut dovada că autorul contestatoarei a avut în proprietate mai mult de 549

m.p. teren, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată,

tribunalul a respins contestația.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel contestatoarea, iar prin Decizia civilă nr. 34/Ap din

29 martie 2007 Curtea de Apel Brașov a respins calea de atac promovată.

Prin Decizia nr. 1414

din 03 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

contestatoarei, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

În considerentele

deciziei de casare s-a reținut că instanța de apel, care a menținut sentința

tribunalului, și-a întemeiat soluția pe un material probator insuficient și pe

alocuri potrivnic, în legătură cu suprafața terenului deținut de autorul

contestatoarei, T.S., inițial rechiziționat și apoi naționalizat.

La dosar, în faza

procesuală a recursului, contestatoarea a depus actul de vânzare-cumpărare al

vânzătorului I.R.I. transcris la Tribunalul Ilfov la 19 noiembrie 1914 sub nr.

Y despre care se face vorbire în procesul-verbal constatator semnat de părți la

data de 20 februarie 1932 și transcris la aceeași dată la nr. Z. În conținutul

actului se arată, într-adevăr, că suprafața terenului este de aproximativ 549

mp, dar se fac precizări importante, care ar putea contribui la lămurirea

suprafeței reale a terenului în litigiu și anume că dimensiunile și

vecinătățile acestuia sunt prevăzute la nr. ... din planul de parcelare depus

de A.M.R.P. la Primăria Predeal, ceea ce impunea atașarea la dosarul cauzei a

acestui plan.

În condițiile în care

terenul a fost împrejmuit cu gard metalic (așa cum susține reclamanta și pârâta

nu a contestat) și pe parcursul timpului nu a mai suferit modificări, el fiind

rechiziționat și apoi naționalizat odată cu construcția, se impunea a se

efectua în cauză o expertiză destinată a stabili dimensiunile suprafeței

terenului și vecinătățile acestuia.

În condițiile

incidenței în cauză a art. 24 din Legea nr. 10/2001, trebuia depusă la dosar

anexa lizibilă la Decretul de naționalizare, în care figurează autorul

contestatoarei, planșa-schiță de cadastru întocmită de O.J.C. Brașov, copie

eliberată din 29 noiembrie 2000 cu nr. cadastral ..., precum și încheierea de

intabulare a dreptului de proprietate al statului în legătură cu terenul în

litigiu, aceasta și față de indeciziunea creată de expertiza extrajudiciară.

A.G., aflată la dosar și de procesul-verbal încheiat la 14 aprilie 1948, emis

de Arhivele Naționale - Direcția județeană Brașov, prin care a fost inventariat

imobilul în litigiu și care menționează că terenul pe care se află construcția

este de cca. 1000mp.

Instanța de recurs a

stabilit că expertiza ce se va efectua va avea în vedere, așadar, planul de

parcelare al A.M.R.P., aflat la primăria din localitate, anexa la decretul de

naționalizare, planșa schiță cadastru nr. 73 întocmită de O.J.C., Geodezie și

Cartografie Brașov cu nr. de cadastru ..., încheierea de intabulare a dreptului

de proprietate al statului și procesul-verbal de inventariere al imobilului

datat 14 aprilie 1948.

În rejudecarea

apelului s-a administrat proba cu înscrisuri și cu expertiză pentru a se

identifica imobilul în litigiu.

Prin Decizia civilă

nr. 143/Ap din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentința apelată, a

admis în parte contestația formulată și precizată și a dispus modificarea art.

1 din Dispoziția nr. 13 din 11 ianuarie 2006 emisă de Primarul Orașului Predeal

în sensul că se restituie în natură, în proprietatea d-nei S.A.R., imobilul

situat în Predeal, str. Al. I. C. cu nr. cadastral ... compus din construcție

spațiu de locuit - două apartamente, ocupate cu contract de închiriere de către

H.P. și Z.M. și terenul aferent în suprafață de 1816,12 mp, conform raportului

de expertiză nr. ... întocmite de expert ing. A.G., care face parte integrantă

din decizie.

În considerentele

acestei decizii instanța de apel a reținut că la dosarul cauzei s-a depus

certificatul din 28 septembrie 2000 emis de Arhivele Naționale ale României -

Direcția Județeană Prahova, însoțit de anexe din care rezultă că antecesorului

contestatoarei, numitul S.T., i s-au naționalizat două vile în localitatea

Predeal, respectiv vila mare situată pe str. Al. I. C. și vila mică situată pe

str. Al. I. C. De asemenea, s-a depus schița nr. ... a O.J.C., Geodezie și

Cartografie Brașov, unde sunt evidențiate imobilele teren și construcție aflate

la adresa din str. Al. I. Cuza și planul localității climaterice Predeal

întocmit după planurile de parcelare din anii 1895, 1897, 1900 și 1904 unde la

pozițiile 39 și 40 apare antecesorul contestatoarei.

În baza acestor

documente, precum și a schițelor aflate la O.C.P.I. Brașov expertul a

identificat imobilul și a constatat că terenul supus expertizării nu este

delimitat în prezent de garduri, dar este delimitat pe tot conturul poligonal

de brazi înalți, cu diametrul de 30 - 40 cm., pe care se mai cunosc semnele

care au fost marcate de garduri, respectiv acele garduri metalice de care face

vorbire contestatoarea. Ca urmare a măsurătorilor efectuate a reieșit că

suprafața reală prezentă a terenului este de 1816,12 mp, diferența de suprafață

între aceasta și cea reclamată de contestatoare fiind în zona frontului la stradă.

Urmare lucrării de

expertiză, bazată pe înscrisurile anexate acesteia și cele depuse în cursul

judecății, instanța de apel a constat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 24 din Legea nr. 10/2001 conform cărora întinderea dreptului de proprietate

se prezumă a fi cea recunoscută în actul de autoritate prin care s-a dispus

măsura de preluare abuzivă sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive,

dar trebuie avută în vedere impreciziunea privind suprafața reală a terenului,

care se deduce din formulările aflate atât în procesul-verbal de preluare a

imobilului încheiat la data de 19 aprilie 1948, care face referire la

aproximativ 1000 mp, cât și cea din actul de înstrăinare care face vorbire tot

de o suprafață aproximativă. Aceste impreciziuni, coroborate cu constatarea

expertului potrivit căreia se mai regăsesc urme ale gardurilor pe scoarța

brazilor plantați pe linia de graniță, conduc la concluzia că suprafața reală a

imobilului este cea determinată prin expertiză.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

pârâtul Orașul Stațiune Predeal, invocând motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs invocat, recurentul arată că instanța de apel a făcut o

interpretare eronată a prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, dând

prioritate suprafețelor înscrise în actele de preluare a imobilului față de

suprafața menționată în actul translativ de proprietate exhibat ca titlu de

proprietate. Prezumția legală a dovedirii întinderii dreptului de proprietate

cu actele de preluare în patrimoniul statului este aplicabilă numai în ipoteza

lipsei dovezilor contrare. Or, în speță, reclamanta a înțeles inițial să-și

probeze dreptul de proprietate și implicit întinderea acestuia cu contractul de

vânzare-cumpărare depus la dosarul notificării, transcris în registrele de

publicitate imobiliară de la acea vreme, act ce relevă suprafața de 549 mp.

Aproximația cuprinsă în actul menționat nu poate justifica realitatea unui teren

de aproape patru ori mai mare.

Recurentul mai

susține, în motivarea recursului, că Normele metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 menționează expres faptul că art. 24 din lege operează numai

în absența unor probe contrare, fapt ce implică, pe de o parte, condiția

obținerii de către solicitant a negațiilor referitoare la actele de

proprietate, obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și

primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea

unei declarații olografe prin care solicitantul declară pe propria răspundere

că nu mai deține alte înscrisuri, cerințe care în speță nu sunt îndeplinite.

Se mai arată că nu se

poate da prioritate unor chestiuni de fapt față de mențiunile referitoare la

suprafața imobilului atestate prin actul de proprietate depus la dosarul

cauzei, iar forța probatorie a contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi

contrazisă de faptele juridice constatate de expertul judiciar.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate de recurent, care se pot încadra în

prevederile art. 304. pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Modul de aplicare în

speță a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 a fost lămurit prin decizia

de casare pronunțată în primul ciclu procesual, obligatorie pentru instanța de

rejudecare potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., decizie prin care s-a

stabilit că, în dovedirea întinderii dreptului de proprietate, nu este

suficient actul de proprietate din care rezultă suprafața terenului de

aproximativ 549 mp, ci este necesară efectuarea unei expertize, care să țină

seama de planul de parcelare al Administrației Moșiilor Regale Predeal, aflat

la primăria din localitate, anexa la decretul de naționalizare, planșa schiță

cadastru nr. ... întocmită de O.J.C., Geodezie și Cartografie Brașov cu nr. de

cadastru ..., încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului

și procesul-verbal de inventariere al imobilului datat 14 aprilie 1948.

Respectând decizia de

casare, instanța de trimitere a dispus efectuarea probatoriului suplimentar,

indicat de instanța de recurs, iar în urma administrării și evaluării tuturor

probelor, a stabilit că întinderea reală a suprafeței de teren preluată de stat

de la autorul reclamantei este de 1816,12 mp.

În consecință, nu

poate fi reținută critica recurentului, referitoare la încălcarea de către

instanța de rejudecare a prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 (în sensul

înlăturării mențiunii din contract privind întinderea suprafeței de teren și

acordării priorității concluziilor expertului), în condițiile în care instanța

a procedat la suplimentarea probatoriului și a valorificat concluziile

raportului de expertiză tocmai ca urmare a celor stabilite cu caracter

obligatoriu prin decizia de casare.

Dispozițiile cuprinse

în art. 24.2 din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin

H.G. nr. 250/2007 (potrivit cărora solicitantul trebuie să facă dovada

negațiilor referitoare la actele de proprietate, obținute ca urmare a cererilor

adresate Arhivelor Naționale și primăriei în a cărei rază este situat imobilul

revendicat, dublate de depunerea unei declarații olografe prin care

solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deține alte înscrisuri),

vizează aspecte referitoare la probatoriu, pe care recurentul avea

posibilitatea să le pună în discuție în fața instanței învestită cu rejudecarea

pe fond a cauzei.

În plus, textul

normei se referă la situația în care, neexistând un act de proprietate din care

să rezulte existența și întinderea dreptului de proprietate, solicitantul ar

trebui să dovedească împrejurarea că a făcut demersuri pentru abținerea

actului, iar autoritățile care ar fi putut deține actul (Arhivele Naționale sau

primăria) ar nega existența acestuia. Ca urmare a acestor "negații"

și a declarației pe propria răspundere a solicitantului, ar urma să se dea

eficienți prezumției existenței și întinderii dreptului de proprietate, astfel

cum rezultă din actul de preluare.

În soluționarea

cauzei de față nu se impunea obținerea, în faza procesuală a apelului, a

"negațiilor" de la Arhivele Naționale și de la primăria în a cărei

rază teritorială este situat imobilul, întrucât existența dreptului de

proprietate al autorului reclamantei nu a fost contestată, însuși recurentul

recunoscându-o prin emiterea Dispoziției nr. 13 din 11 ianuarie 2006. Ceea ce a

reprezentat obiect de dispută între părți a fost configurația și întinderea

suprafeței terenului ce formează obiectul dreptului de proprietate, problemă

rezolvată corect de instanța de apel, prin corelarea mențiunilor din actele de

proprietate referitoare la dimensiuni și vecinătăți cu celelalte probe (planul

de parcelare, anexa la decretul de naționalizare, planșa schiță cadastru,

încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului și

procesul-verbal de inventariere al imobilului), în scopul stabilirii întinderii

reale a terenului preluat de la autorul reclamantei.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu

respectarea dispozițiilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Orașul Stațiune Predeal, prin Primar, împotriva Deciziei

nr. 143/Ap din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2011.