ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 344/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrata la Curtea de Apel București, secția a

VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. în

contradictoriu cu pârâtul T.D.M. a solicitat constatarea calității de

lucrător al Securității a acestuia din urmă.

În motivarea cererii reclamanta arată, în esență, că

în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofițer, iar

acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare

și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, arătând că a reconfirmat

apartenența la structurile informative ale fostei Securități

prin declarația dată în condițiile prevăzute de Legea nr. 303/2004,

iar acest fapt era cunoscut de mediile judiciare locale cu mult înaintea

adoptării Legii nr. 187/1999.

Mai arată că, în perioada în care a lucrat în cadrul

Serviciului I (informații interne), nu a deschis, nu a avut în lucru

și nu a finalizat nici un dosar de urmărire informativă și

nu a fost implicat în activități vizând suprimarea drepturilor

și libertăților omului, iar informatorii la care reclamantul

face referire nu au furnizat informații care să aducă atingere

drepturilor vreunei persoane și în cvasitotalitatea lor ei nu au mai fost

contactați de către pârât după recrutare.

În ceea ce privește dosarul de urmărire la care reclamantul

face trimitere, pe larg, acesta a fost întocmit de către Biroul de

contraspionaj țări socialiste unei persoane ce nu avea

cetățenia română, ci doar statut de apatrid, membru al

Partidului Comunist Grec, ramura promoscovită, în contextul ce a urmat

invadării Cehoslovaciei de către statele membre ale Tratatului de la

Varșovia.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă 1110 din 17 martie 2009 , a

admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu

cu pârâtul T.D.M. și a constat calitatea pârâtului de lucrător al

Securității.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a

reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele

hotărârii, următoarele :

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 293/2008, prin lucrător al

Securității se înțelege orice persoană care, având

calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer

acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități

prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Așadar, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se

constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al

Securității este aceea ca această persoană să fi avut

calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer

acoperit în perioada 1945 - 1989, iar a doua condiție vizează

activitatea desfășurată, în sensul că, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale ale omului.

A mai arătat instanța că toate aceste condiții

trebuie să fie îndeplinite cumulativ, în speța de față,

pârâtul, a avut gradul de locotenent în anul 1969, în cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Iași - Serviciul 1-Biroul 2, fiind

îndeplinită prima condiție.

În ceea ce privește cea de a doua condiție, aceea ca , în

perioada 1945 - 1989,să fi desfășurat activități prin

care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, Curtea reține că la dosarul cauzei se

află mai multe Note de constatare semnate de pârât, prin care a propus

Șefului Inspectoratului Județean Iași recrutarea unor

colaboratori, I.R., N.V., A.T., din conținutul acestora rezultând că

în activitatea de recrutare, pârâtul proceda la verificarea

amănunțită a persoanelor în cauză, culegând informații

atât din viața profesională cât și din viața privată a

acestora, aceasta reprezentând imixtiuni în viața privată, așa

cum corect susține reclamanta.

Concluzionând , instanța a reținut, așa cum și

pârâtul a arătat, că reclamantul a desfășurat o activitate

de urmărire informativă a numitului S.F., cu privire la

preocupările acestuia de evoluția situației politice, în ceea ce

privește sprijinirea fără rezerve a liniei politice adoptate de U.R.S.S.,

dosarul de urmărire fiind întocmit când pârâtul și-a

desfășurat activitatea în cadrul Serviciului III - Biroul

contraspionaj țări socialiste, în Nota sinteză întocmită,

pârâtul făcând referire la poziția persoanei în cauză în raport

cu politica U.R.S.S. și politica externă în general, în contextul în

care se cunoștea că este membru al Partidului Comunist Grec, ramura

promoscovită, prin această activitate încălcând dreptul la

libertatea de exprimare și dreptul la viață intimă a

persoanei în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs

pârâtul T.D.M.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență,

următoarele:

- a invocat în fața instanței de fond excepția lipsei de

obiect a acțiunii reclamantului având în vedere că la data

promovării acțiunii, faptul apartenenței la structurile

informative ale Securității, în perioada 1968-1974, a fost recunoscută prin declarație notarială autentificată, dată în

condițiile impuse de Legea nr. 303/2004, recunoaștere realizată

în cadrul unei proceduri legale, ce era de natură să satisfacă

pe deplin scopul legii privind deconspirarea Securității.

- instanța de fond a ignorat decizia nr. 267/2009 a Curții

Constituționale, în care se arată că trebuie întrunite

condițiile cumulative prevăzute în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008 pentru a stabili calitatea de lucrător al securității,

or, reclamantul a dovedit doar faptul că a desfășurat

activități informative în cadrul Inspectoratului Județean

Iași, nu și că activitatea sa a condus în mod direct și

nemijlocit, în cazuri determinate, la suprimarea sau îngrădirea

drepturilor și libertăților cetățenilor, în scopul

susținerii puterii totalitare;

- instanța de fond nu a verificat în mod nemijlocit și complet

apărarea privitoare la faptul că în perioada cât a lucrat în cadrul

Serviciului informații interne nu a luat vreo măsură împotriva

niciunei persoane, astfel că în lipsa finalității

activității de culegere de informații nu se poate vorbi de

calitatea de „lucrător al Securității”, în înțelesul art. 2

lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008, din moment ce legiuitorul a înțeles

să lege această calitate de acțiuni concrete ce au avut ca efect

suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

- deși a fost implicat timp de 3 ani în activitatea de contracarare

a acțiunilor ostile desfășurate de statele socialiste,

instanța de fond nu a dat nicio semnificație acestui fapt, raportat

la cerințele O.U.G. nr. 24/2008, respingând nejustificat cererea de

completare a probatoriului.

Recursul este nefondat.

Acțiunea reclamantului nu este lipsită de obiect, după

cum susține recurentul. Legea nr. 303/2004 instituie o procedură în

cadrul căreia magistrații au obligația de a da declarații

cu privire la apartenența la fosta poliție politică,

declarații ce se atașează la dosarul profesional al

fiecărui magistrat. O.U.G. nr. 24/2008 reglementează accesul la

propriu dosar și deconspirarea Securității, prin intermediul C.N.S.A.S.,

iar hotărârea judecătorească prin care se soluționează

acțiunea în constatarea calității de lucrător al

Securității se publică în Monitorul Oficial al României și

se pune la dispoziția mijloacelor de informare în masă de către Consiliu,

fiind evident că cele două proceduri nu se exclud.

Instanța de fond nu a ignorat, cum susține recurentul,

deciziile nr. 267/2009 și nr. 530/2009 (la aceasta din urmă se

referă într-un memoriu depus ulterior declarării recursului) ale

Curții Constituționale. În ambele decizii, observă Înalta Curte,

sunt trecute în revistă elementele definiției legale a

„lucrătorului Securității”, conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, însă constatarea că o anume persoană a funcționat

în structurile fostei poliții politice este atributul instanței de

judecată care decide în acest sens pentru fiecare caz în parte pe baza

probelor administrate, astfel cum precizează însăși Curtea

Constituțională în deciziile amintite. Faptul că, în

speță, Curtea de Apel București a admis acțiunea în

constatare a reclamantului C.N.S.A.S., nu înseamnă că

judecătorul fondului nu a luat în considerare cele două decizii ale

Curții Constituționale. În realitate, hotărârea primei

instanțe exprimă convingerea judecătorului cauzei pe baza

probelor administrate, în interpretarea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 că

pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității,

consecință a îndeplinirii condițiilor menționate în textul

legal în discuție.

Astfel, în sentința recurată se reține, în deplină consonanță

cu deciziile Curții Constituționale, că în art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 sunt prevăzute două condiții cumulative: prima, ca

persoana în cauză să fi funcționat în structurile

Securității ca ofițer sau subofițer sau în cele ale

Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate” în perioada 1945-1989;

a doua, să fi desfășurat activități prin care a

suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului, în scopul susținerii puterii totalitare comuniste. Apoi, s-a

mai reținut, cu îndreptățire, pe baza probelor administrate în

cauză, întrunirea cumulativă a celor două condiții în cazul

pârâtului; acesta a funcționat ca ofițer de Securitate în cadrul

Inspectoratului Județean de Securitate Iași – Serviciul 1 – Biroul 2,

începând cu anul 1969; în această calitate, pârâtul a cules informații

despre un număr de persoane, anterior recrutării acestora,

reprezentând imixtiuni în viața privată a persoanelor respective, în

acest fel îngrădindu-le dreptul la viața privată, pe de o parte,

iar pe de altă parte, a desfășurat o activitate de urmărire

informativă a șefului filialei Iași a emigranților greci,

prin ascultarea convorbirilor acestuia , încălcându-i în acest mod acelei

persoane, dreptul la libertatea de exprimare.

În raport de cele de mai sus, nu pot fi primite criticile pârâtului, în

sensul că instanța nu a verificat apărarea sa că în

perioada cât a funcționat ca ofițer de Securitate, prin activitatea sa

nu ar fi suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile

fundamentale ale omului.

În fine, precizarea cu privire la activitatea de contracarare a

acțiunilor ostile desfășurate de statele socialiste, nu

prezintă nicio relevanță în stabilirea calității de

lucrător al Securității în privința pârâtului,

instanța fiind chemată să stabilească, în concret,

întrunirea cumulativă, în cazul de față a celor două

condiții prevăzute în art. 2 lit. a) din actul normativ precitat, din

acest punct de vedere fiind irelevant ce alte activități a mai

desfășurat pârâtul ca ofițer de Securitate .

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul T.D.M.

împotriva sentinței civile nr. 1110 din 17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.