ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2720/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Argeș, secția civilă, la 15 septembrie 2008, reclamanta B.F. a chemat în judecată

pe pârâta Primăria Municipiului Pitești prin Primar și Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 10/2001, solicitând anularea dispoziției nr. 3364/2008, emisă de acesta,

prin care i-a fost respinsă notificarea nr. 2628/12379/14 august 2001, prin

care a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul compus din teren și

construcții, situat în Pitești, județul Argeș.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 89 din 7 mai 2009 a admis acțiunea și a anulat dispoziția

contestată, constatând că reclamanta este îndreptățită la acordarea de măsuri

reparatorii pentru terenul în suprafață de 1116 mp, situat în Pitești, și

pentru casa demolată ce a fost amplasată pe acest teren.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că la data de 9 ianuarie 2004 a intervenit decesul autoarei notificării B.F., demersurile întreprinse de aceasta în temeiul

Legii nr. 10/2001 fiind continuate de reclamantă, în calitatea sa de

moștenitoare, justificată cu certificatul nr. 73 din 14 iulie 2004, eliberat de

B.N.P. „L.”.

S-a mai constatat că reclamanta a dovedit

existența imobilului în patrimoniul autoarei sale, până la momentul deposedării

abuzive de către stat, prin Decretul nr. 92/1950 (poziția nr. 67), locuința

existentă pe teren fiind ulterior demolată.

S-a mai avut în vedere că, prin expertiza

efectuată în cauză de expert topograf, B.P., s-a identificat terenul în

litigiu, conform actului dotal nr. 790/1927, prin care S.M. și-a înzestrat

fiica, F., la căsătorie ei cu B.G., cu „una pereche case situate în Pitești, cu

grădină și împrejmuire”. Expertiza a concluzionat că terenul este ocupat de

două blocuri și de căile de acces aferente acestora, neputând fi restituit în

natură.

În consecință, s-a constatat, în temeiul art. 1

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că reclamanta este îndreptățită la acordarea

de măsuri reparatorii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

Primăria Municipiului Pitești prin primar și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001,

criticând-o ca nelegală și netemeinică sub aspectul întinderii dreptului de

proprietate, în raport de care s-au stabilit măsurile reparatorii ce revin

reclamantei L.I.

S-a susținut că din actul dotal nu rezultă întinderea

suprafeței de teren și că, în mod eronat, instanța a avut în vedere mențiunea

expertului, potrivit căreia în foaia de date pentru cartea funciară se

regăsește înscrisă suprafața de 1116 mp pentru imobilul situat în Pitești, deoarece

acest act nu constituie titlu de proprietate în accepțiunea Legii nr. 10/2001.

S-a mai arătat că, potrivit planurilor

cadastrale din anii 1930 – 1932, autorul S.M. a figurat înscris cu suprafața de

1080 mp, teren situat în Pitești.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie, prin decizia civilă nr. 123/A din 15 octombrie 2009, a respins apelul pârâtelor ca nefondat, reținând, în esență, raportat la dispozițiile art. 23

lit. d) din H.G. nr. 250/2007, că, prin transpunerea în teren a actelor

doveditoare ale dreptului de proprietate, s-a stabilit suprafața deținută la momentul

preluării abuzive, respectiv 1116 mp, având în vedere mențiunile actului dotal,

planul cadastral și foaia de date pentru cartea funciară. Ca atare, s-a

constatat că a fost dovedită întinderea dreptului de proprietate.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs,

în termenul legal, Primăria Municipiului Pitești, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 10/2001 prin primar, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că acțiunea a fost

introdusă de o persoană fără capacitate de folosință, având în vedere că B.F. a

decedat la 9 ianuarie 2004, anterior formulării contestației.

S-a menționat că L.I., în calitate de

moștenitoare a notificatoarei, nu a adus la cunoștință comisiei faptul că

autoarea sa, B.F., a decedat la 9 ianuarie 2004, astfel că atât instanța de

fond cât și cea de apel au pronunțat hotărârile atacate în favoarea reclamantei

L.I., deși aceasta nu a investit legal instanța cu contestație.

În subsidiar, prin cel de-al doilea motiv de

recurs, s-a criticat decizia recurată sub aspectul stabilirii întinderii dreptului

de proprietate, susținându-se că foaia de date pentru cartea funciară nu

constituie titlu de proprietate în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Examinând criticile formulate prin motivele de

recurs, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, având în vedere

următoarele considerente:

Prin notificarea înregistrată la B.E.J. F.E. sub nr. 1365 din 9 august 2001 (fila 17 dosar fond), B.F. a solicitat, în baza

Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau prin echivalent a terenului situat

în Municipiul Pitești, și pentru „imobilul de la aceeași adresă” , trecute în

proprietatea statului conform Decretului nr. 92/1950.

Prin dispoziția contestată, nr. 3364 din 7

august 2008, Primarul Municipiului Pitești a respins notificarea formulată de B.F.

pentru nedovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat.

Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație

B.F., cererea fiind înregistrată la Tribunalul Argeș, secția civilă, la 15 septembrie 2008.

Este evident că la data introducerii

contestației, B.F. nu avea capacitate procesuală de folosință, fiind decedată

la 9 ianuarie 2004, așa cum rezultă din copia certificatului de deces (fila 10

dosar fond).

Într-adevăr la 13 noiembrie 2008, moștenitoarea

defunctei B.F., respectiv L.I. (fostă B.) a precizat că este autoarea

contestației formulate împotriva dispoziției nr. 3364/2008, emisă de Primarul

Municipiului Pitești, pe care a semnat-o în această calitate, așa cum s-a

reținut și în cuprinsul încheierii primei instanțe de la termenul din 13

noiembrie 2008.

Această precizare nu poate avea însă nici un

efect având în vedere că toate actele de procedură îndeplinite de o persoană a

cărei capacitate de folosință încetase prin deces, sunt lovite de nulitate

absolută.

Capacitatea procesuală de folosință constă în

aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații în plan procesual,

iar în cazul persoanelor fizice, aceasta începe la nașterea lor și încetează la

moarte.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice

persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte la judecată.

Per a contrario, nu poate fi parte într-un

proces civil persoana care nu are capacitate procesuală de folosință, întrucât

a decedat.

Prin urmare, având în vedere sancțiunea

nulității absolute ce se aplică actelor săvârșite după momentul decesului, se

va reține că o acțiune formulată de o persoană decedată nu ar putea fi continuată

sau însușită de o altă persoană fie ea si moștenitoarea defunctei, cum greșit

au reținut instanțele de fond și apel, încălcând dispozițiile art. 41 C. proc.

civ.

Pentru aceste motive, se va constata că este

întemeiată excepția de fond, absolută și peremptorie a lipsei calității

procesuale de folosință a reclamantei B.F., excepție invocată de recurent.

Se va constata că nu se mai impune a se analiza

cel de-al doilea motiv de recurs, având în vedere soluția dată excepției

menționate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în

temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul și va casa decizia

recurată precum și sentința Tribunalului Argeș, respingând contestația

formulată de B.F. ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală

de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Primăria

municipiului Pitești.

Casează decizia nr. 123/A din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie, și sentința nr. 89 din 7 mai 2009 a Tribunalului Argeș, secția civilă.

Respinge contestația formulată de B.F., ca fiind

introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai

2010.