ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2720/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Argeș, secția civilă, la 15 septembrie 2008, reclamanta B.F. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Pitești prin Primar și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, solicitând anularea dispoziției nr. 3364/2008, emisă de acesta, prin care i-a fost respinsă notificarea nr. 2628/12379/14 august 2001, prin care a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul compus din teren și construcții, situat în Pitești, județul Argeș. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 89 din 7 mai 2009 a admis acțiunea și a anulat dispoziția contestată, constatând că reclamanta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 1116 mp, situat în Pitești, și pentru casa demolată ce a fost amplasată pe acest teren.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 9 ianuarie 2004 a intervenit decesul autoarei notificării B.F., demersurile întreprinse de aceasta în temeiul Legii nr. 10/2001 fiind continuate de reclamantă, în calitatea sa de moștenitoare, justificată cu certificatul nr. 73 din 14 iulie 2004, eliberat de B.N.P. „L.”. S-a mai constatat că reclamanta a dovedit existența imobilului în patrimoniul autoarei sale, până la momentul deposedării abuzive de către stat, prin Decretul nr. 92/1950 (poziția nr. 67), locuința existentă pe teren fiind ulterior demolată. S-a mai avut în vedere că, prin expertiza efectuată în cauză de expert topograf, B.P., s-a identificat terenul în litigiu, conform actului dotal nr. 790/1927, prin care S.M.

și-a înzestrat fiica, F., la căsătorie ei cu B.G., cu „una pereche case situate în Pitești, cu grădină și împrejmuire”. Expertiza a concluzionat că terenul este ocupat de două blocuri și de căile de acces aferente acestora, neputând fi restituit în natură. În consecință, s-a constatat, în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că reclamanta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Primăria Municipiului Pitești prin primar și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, criticând-o ca nelegală și netemeinică sub aspectul întinderii dreptului de proprietate, în raport de care s-au stabilit măsurile reparatorii ce revin reclamantei L.I.

S-a susținut că din actul dotal nu rezultă întinderea suprafeței de teren și că, în mod eronat, instanța a avut în vedere mențiunea expertului, potrivit căreia în foaia de date pentru cartea funciară se regăsește înscrisă suprafața de 1116 mp pentru imobilul situat în Pitești, deoarece acest act nu constituie titlu de proprietate în accepțiunea Legii nr. 10/2001. S-a mai arătat că, potrivit planurilor cadastrale din anii 1930 – 1932, autorul S.M. a figurat înscris cu suprafața de 1080 mp, teren situat în Pitești. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 123/A din 15 octombrie 2009, a respins apelul pârâtelor ca nefondat, reținând, în esență, raportat la dispozițiile art. 23 lit. d) din H.G.

nr. 250/2007, că, prin transpunerea în teren a actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, s-a stabilit suprafața deținută la momentul preluării abuzive, respectiv 1116 mp, având în vedere mențiunile actului dotal, planul cadastral și foaia de date pentru cartea funciară. Ca atare, s-a constatat că a fost dovedită întinderea dreptului de proprietate. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, Primăria Municipiului Pitești, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 prin primar, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că acțiunea a fost introdusă de o persoană fără capacitate de folosință, având în vedere că B.F.

a decedat la 9 ianuarie 2004, anterior formulării contestației. S-a menționat că L.I., în calitate de moștenitoare a notificatoarei, nu a adus la cunoștință comisiei faptul că autoarea sa, B.F., a decedat la 9 ianuarie 2004, astfel că atât instanța de fond cât și cea de apel au pronunțat hotărârile atacate în favoarea reclamantei L.I., deși aceasta nu a investit legal instanța cu contestație. În subsidiar, prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a criticat decizia recurată sub aspectul stabilirii întinderii dreptului de proprietate, susținându-se că foaia de date pentru cartea funciară nu constituie titlu de proprietate în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente: Prin notificarea înregistrată la B.E.J. F.E. sub nr. 1365 din 9 august 2001 (fila 17 dosar fond), B.F. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau prin echivalent a terenului situat în Municipiul Pitești, și pentru „imobilul de la aceeași adresă” , trecute în proprietatea statului conform Decretului nr. 92/1950. Prin dispoziția contestată, nr. 3364 din 7 august 2008, Primarul Municipiului Pitești a respins notificarea formulată de B.F. pentru nedovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat. Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație B.F., cererea fiind înregistrată la Tribunalul Argeș, secția civilă, la 15 septembrie 2008. Este evident că la data introducerii contestației, B.F.

nu avea capacitate procesuală de folosință, fiind decedată la 9 ianuarie 2004, așa cum rezultă din copia certificatului de deces (fila 10 dosar fond). Într-adevăr la 13 noiembrie 2008, moștenitoarea defunctei B.F., respectiv L.I. (fostă B.) a precizat că este autoarea contestației formulate împotriva dispoziției nr. 3364/2008, emisă de Primarul Municipiului Pitești, pe care a semnat-o în această calitate, așa cum s-a reținut și în cuprinsul încheierii primei instanțe de la termenul din 13 noiembrie 2008. Această precizare nu poate avea însă nici un efect având în vedere că toate actele de procedură îndeplinite de o persoană a cărei capacitate de folosință încetase prin deces, sunt lovite de nulitate absolută.

Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații în plan procesual, iar în cazul persoanelor fizice, aceasta începe la nașterea lor și încetează la moarte. Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte la judecată. Per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate procesuală de folosință, întrucât a decedat. Prin urmare, având în vedere sancțiunea nulității absolute ce se aplică actelor săvârșite după momentul decesului, se va reține că o acțiune formulată de o persoană decedată nu ar putea fi continuată sau însușită de o altă persoană fie ea si moștenitoarea defunctei, cum greșit au reținut instanțele de fond și apel, încălcând dispozițiile art. 41 C. proc.

civ. Pentru aceste motive, se va constata că este întemeiată excepția de fond, absolută și peremptorie a lipsei calității procesuale de folosință a reclamantei B.F., excepție invocată de recurent. Se va constata că nu se mai impune a se analiza cel de-al doilea motiv de recurs, având în vedere soluția dată excepției menționate. Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul și va casa decizia recurată precum și sentința Tribunalului Argeș, respingând contestația formulată de B.F. ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de pârâta Primăria municipiului Pitești. Casează decizia nr. 123/A din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, și sentința nr. 89 din 7 mai 2009 a Tribunalului Argeș, secția civilă. Respinge contestația formulată de B.F., ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.