ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 459/2010

Asupra recursului penal de față; Analizând actele și lucrările dosarului, se constată următoarele: Prin încheierea de la 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. menținerea stării de arest a inculpatului L.P., deținut în Penitenciarul Aiud. Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a fost înaintată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul L.P. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

constând în aceea că, în data de 6.04.2009, în jurul orelor 22,00, în timp ce se aflau pe raza comunei Lunca Mureșului, județul Alba, i-a aplicat victimei F.E., în vârstă de 28 de ani mai multe lovituri cu pumnii în zona feței, în urma cărora acesta a căzut și s-a lovit cu capul de pământ, suferind leziuni grave în zona capului ce au necesitat internare medicală și intervenție chirurgicală de urgență, decedând ulterior la spital. Reține, de asemenea, instanța de fond că se impune menținerea stării de arest a inculpatului având în vedere că există indicii temeinice conform art. 68/1 C. proc. pen. că cel în cauză a comis fapta de care este acuzat, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret atât pentru comunitatea locală în special, cât și pentru ordinea publică, în general.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.P., solicitând a fi judecat în stare de libertate arătând că nu există probe care să justifice temerea că privarea sa de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează. Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Având în vedere natura faptei comise, modalitatea de comitere a faptei ca și rezultatul produs, Înalta Curte apreciază că nu se justifică lăsarea în libertate a inculpatului. Fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, pericol analizat în special prin modalitatea de comitere a faptei constând în aplicarea de lovituri repetate victimei, de o intensitate deosebită ce au condus la decesul acesteia în ciuda intervenției chirurgicale. Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că inculpatul a fost condamnat în primă instanță prin sentința penală nr. 442 din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Alba la pedeapsa de 7 ani închisoare, cauza aflându-se în prezent la Curtea de Apel Alba Iulia pentru soluționarea apelului declarat de inculpat, această împrejurare constituind un temei justificat pentru menținerea stării de arest a inculpatului.

Neexistând alte împrejurări care să facă posibilă lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, Înalta Curte urmează ca, în conformitate cu art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.P. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3692/107/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.