ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 05.02.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 459/2010

HOTĂRÂRE

05.02.2010

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 459/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față;

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată

următoarele:

Prin încheierea de la 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Alba

Iulia a dispus în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc. pen. și art. 148

lit. f) C. proc. pen. menținerea stării de arest a inculpatului L.P., deținut

în Penitenciarul Aiud.

Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din

oficiu, a fost înaintată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că

inculpatul L.P. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru

săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C.

pen. constând în aceea că, în data de 6.04.2009, în jurul orelor 22,00, în timp

ce se aflau pe raza comunei Lunca Mureșului, județul Alba, i-a aplicat victimei

F.E., în vârstă de 28 de ani mai multe lovituri cu pumnii în zona feței, în

urma cărora acesta a căzut și s-a lovit cu capul de pământ, suferind leziuni

grave în zona capului ce au necesitat internare medicală și intervenție

chirurgicală de urgență, decedând ulterior la spital.

Reține, de asemenea, instanța de fond că se impune

menținerea stării de arest a inculpatului având în vedere că există indicii

temeinice conform art. 68/1 C. proc. pen. că cel în cauză a comis fapta de care

este acuzat, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în

libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret atât pentru comunitatea

locală în special, cât și pentru ordinea publică, în general.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul L.P., solicitând a fi judecat în stare de libertate arătând că nu

există probe care să justifice temerea că privarea sa de libertate ar prezenta

pericol pentru ordinea publică.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub

aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385/6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte

apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins

pentru considerentele ce urmează.

Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și

temeinică, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au

schimbat și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Având în vedere natura faptei comise, modalitatea de

comitere a faptei ca și rezultatul produs, Înalta Curte apreciază că nu se

justifică lăsarea în libertate a inculpatului.

Fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de

pericol social, pericol analizat în special prin modalitatea de comitere a

faptei constând în aplicarea de lovituri repetate victimei, de o intensitate

deosebită ce au condus la decesul acesteia în ciuda intervenției chirurgicale.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că inculpatul a

fost condamnat în primă instanță prin sentința penală nr. 442 din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Alba la pedeapsa de 7 ani închisoare, cauza aflându-se în prezent la Curtea de Apel Alba Iulia pentru soluționarea apelului declarat de inculpat, această împrejurare

constituind un temei justificat pentru menținerea stării de arest a inculpatului.

Neexistând alte împrejurări care să facă posibilă lăsarea

în libertate a inculpatului în acest moment procesual, Înalta Curte urmează ca,

în conformitate cu art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul

inculpatului, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.