ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 120/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Alba, prin sentința penală nr. 59 din 14 martie 2008, a condamnat pe inculpatul T.G., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii. Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile: - 10.000 lei daune morale părții civile M.I., tatăl victimei; - 4.000 lei despăgubiri materiale părții civile M.V.

S-a constatat că din suma de 8000 lei, reprezentând cheltuieli de mormântare, inculpatul a achitat 4.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: În ziua de 5 mai 2007, în jurul orelor 20,00, inculpatul s-a deplasat la Barul M. din satul Gârbova de Jos, municipiul Aiud unde s-a întâlnit cu mai mulți tineri (opt), printre care și victima M.D. Au hotărât să meargă în satul Beldiu, la discotecă și au plecat înspre acel loc cu autoturismul ARO, condus de I.I.G. Pe drum, șoferul a oprit și toți tinerii au coborât să-și satisfacă necesitățile fiziologice. Fără nici un motiv, probabil din cauza stării de ebrietate, inculpatul a lovit victima de două ori cu pumnul în obraz, ceea ce a determinat căderea lui M.D.

Inculpatul, realizând că victima este inconștientă, a insistat să o facă să-și revină, aplicându-i câteva palme, iar când victima și-a revenit a fost ajutată să urce în autoturism. Ajunși în dreptul casei victimei, aceasta i-a invitat pe toți să intre să consume vin, dar și-au continuat drumul și în satul Geomal, toți inculpații, cu excepția victimei au coborât și au intrat la bar. Victima a coborât și pentru că i s-a făcut rău, s-a aprijinit de un gard, apoi s-a deplasat pe o stradă din apropierea barului și a mai căzut de câteva ori, după care, ajuns în livada martorei G.M. s-a așezat pe iarbă și la scurt timp a decedat. Prin raportul de necropsie s-a stabilit că moartea lui M.D. a fost violentă, ea s-a putut produce prin lovire cu un corp contondent (pumn), iar leziunile cranio-cerebrale s-au putut produce prin căderea pe un plan dur, după o heteroagresiune între leziunile cranio-cerebrale și deces existând legătură de cauzalitate directă.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului de a aplica victimei două lovituri cu pumnul în zona feței, ce a determinat căderea victimei, iar după scurt timp, decesul, constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea civilă M.I. Prin apelul parchetului, sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că instanța nu a menționat că despre suspendarea pedepsei urmează să fie înștiințat organul de poliție din localitatea de domiciliu, că în contextul cauzei greșit s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. și că pedeapsa a fost greșit individualizată.

Partea civilă a criticat sentința pentru netemeinicie și a cerut desființarea ei și schimbarea modalității de executare, urmând ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate. În ce privește latura civilă a cerut majorarea daunelor morale, insuficiente pentru a acoperi prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiului său. Prin decizia penală nr. 64/A/2008 din 26 iunie 2008, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Alba Iulia, ambele apeluri au fost admise. A fost desființată sentința parțial și a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., precum și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. e) C. pen. A fost majorat cuantumul daunelor morale de la 10.000 lei la 25.000 lei și au fost menținute celelalte dispoziții.

Nemulțumit de această hotărâre, în termen legal, inculpatul a atacat-o cu recurs. Inculpatul, deși prezent la primul termen din 18 noiembrie 2008, când a cerut amânarea cauzei pentru a-și pregăti apărarea și pentru depunerea motivelor de recurs, nu s-a mai prezentat la termenul de astăzi, nu a depus motive de recurs și nu a cerut amânarea cauzei. Apărătorul desemnat din oficiu a criticat decizia ca netemeinică și a solicitat casarea ei și menținerea hotărârii primei instanțe. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului se constată că ambele instanțe au reținut o situație de fapt corectă și necontestată de inculpat, însă prima instanță a făcut o individualizare judiciară greșită.

Astfel, după ce a reținut circumstanțe atenuante judiciare a dispus ca pedeapsa stabilită sub minumul special să nu fie executată, făcând în cauză aplicarea art. 86 1 C. pen. Instanța de apel a făcut o nouă individualizare, reținând că fapta săvârșită de inculpat prezintă o gravitate sporită, având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând o reacție negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane care comit astfel de fapte, soldate cu moartea unei persoane, sunt lăsate în libertate. Calitatea inculpatului de funcționar public cu statut special, agent în cadrul Penitenciarului Aiud la data comiterii faptei, crește pericolul social prin aceea că persoane cu această funcție sunt deosebit de violente.

Înalta Curte constată că prin cuantumul redus al pedepsei și prin executarea acesteia în regim de detenție s-a făcut o justă individualizare a pedepsei conform art. 72 C. pen. și că nu există motive de reducere sau modificare a modalității de executare. Cum nu se constată motive dintre cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care se iau în considerare din oficiu și care să ducă la casarea deciziei, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 64/ A din 26 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.