ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 120/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Alba, prin sentința

penală nr. 59 din 14 martie 2008, a condamnat pe inculpatul T.G., la 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 86

1

C.

pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata

termenului de încercare de 6 ani.

A interzis drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C.

pen.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii.

Inculpatul a fost obligat să

plătească despăgubiri civile:

- 10.000 lei daune morale

părții civile M.I., tatăl victimei;

- 4.000 lei despăgubiri

materiale părții civile M.V.

S-a constatat că din suma de

8000 lei, reprezentând cheltuieli de mormântare, inculpatul a achitat 4.000

lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța

a reținut următoarele:

În ziua de 5 mai 2007, în

jurul orelor 20,00, inculpatul s-a deplasat la Barul M. din satul Gârbova de

Jos, municipiul Aiud unde s-a întâlnit cu mai mulți tineri (opt), printre care

și victima M.D. Au hotărât să meargă în satul Beldiu, la discotecă și au plecat

înspre acel loc cu autoturismul ARO, condus de I.I.G.

Pe drum, șoferul a oprit și

toți tinerii au coborât să-și satisfacă necesitățile fiziologice.

Fără nici un motiv, probabil

din cauza stării de ebrietate, inculpatul a lovit victima de două ori cu pumnul

în obraz, ceea ce a determinat căderea lui M.D.

Inculpatul, realizând că

victima este inconștientă, a insistat să o facă să-și revină, aplicându-i

câteva palme, iar când victima și-a revenit a fost ajutată să urce în

autoturism. Ajunși în dreptul casei victimei, aceasta i-a invitat pe toți să

intre să consume vin, dar și-au continuat drumul și în satul Geomal, toți

inculpații, cu excepția victimei au coborât și au intrat la bar.

Victima a coborât și pentru

că i s-a făcut rău, s-a aprijinit de un gard, apoi s-a deplasat pe o stradă din

apropierea barului și a mai căzut de câteva ori, după care, ajuns în livada

martorei G.M. s-a așezat pe iarbă și la scurt timp a decedat.

Prin raportul de necropsie

s-a stabilit că moartea lui M.D. a fost violentă, ea s-a putut produce prin

lovire cu un corp contondent (pumn), iar leziunile cranio-cerebrale s-au putut

produce prin căderea pe un plan dur, după o heteroagresiune între leziunile

cranio-cerebrale și deces existând legătură de cauzalitate directă.

În drept, s-a reținut că

fapta inculpatului de a aplica victimei două lovituri cu pumnul în zona feței, ce

a determinat căderea victimei, iar după scurt timp, decesul, constituie

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183

C. pen.

Împotriva sentinței au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea civilă M.I.

Prin apelul parchetului,

sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că

instanța nu a menționat că despre suspendarea pedepsei urmează să fie

înștiințat organul de poliție din localitatea de domiciliu, că în contextul

cauzei greșit s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C.

pen. și că pedeapsa a fost greșit individualizată.

Partea civilă a criticat

sentința pentru netemeinicie și a cerut desființarea ei și schimbarea

modalității de executare, urmând ca pedeapsa să fie executată prin privare de

libertate.

În ce privește latura civilă

a cerut majorarea daunelor morale, insuficiente pentru a acoperi prejudiciul

moral suferit ca urmare a decesului fiului său.

Prin decizia penală nr. 64/A/2008

din 26 iunie 2008, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Alba Iulia,

ambele apeluri au fost admise.

A fost desființată sentința

parțial și a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen., precum și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. e) C. pen.

A fost majorat cuantumul

daunelor morale de la 10.000 lei la 25.000 lei și au fost menținute celelalte

dispoziții.

Nemulțumit de această

hotărâre, în termen legal, inculpatul a atacat-o cu recurs.

Inculpatul, deși prezent la

primul termen din 18 noiembrie 2008, când a cerut amânarea cauzei pentru a-și

pregăti apărarea și pentru depunerea motivelor de recurs, nu s-a mai prezentat

la termenul de astăzi, nu a depus motive de recurs și nu a cerut amânarea

cauzei.

Apărătorul desemnat din

oficiu a criticat decizia ca netemeinică și a solicitat casarea ei și

menținerea hotărârii primei instanțe.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările

dosarului se constată că ambele instanțe au reținut o situație de fapt corectă

și necontestată de inculpat, însă prima instanță a făcut o individualizare

judiciară greșită. Astfel, după ce a reținut circumstanțe atenuante judiciare a

dispus ca pedeapsa stabilită sub minumul special să nu fie executată, făcând în

cauză aplicarea art. 86

1

C. pen.

Instanța de apel a făcut o

nouă individualizare, reținând că fapta săvârșită de inculpat prezintă o

gravitate sporită, având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând o

reacție negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane care comit astfel

de fapte, soldate cu moartea unei persoane, sunt lăsate în libertate.

Calitatea inculpatului de

funcționar public cu statut special, agent în cadrul Penitenciarului Aiud la

data comiterii faptei, crește pericolul social prin aceea că persoane cu

această funcție sunt deosebit de violente.

Înalta Curte constată că

prin cuantumul redus al pedepsei și prin executarea acesteia în regim de

detenție s-a făcut o justă individualizare a pedepsei conform art. 72 C. pen.

și că nu există motive de reducere sau modificare a modalității de executare.

Cum nu se constată motive

dintre cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care se

iau în considerare din oficiu și care să ducă la casarea deciziei, urmează ca

în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie

respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 64/ A din 26

iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2009.