ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2414/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 221 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat inculpatul B.D.I. la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile D.I. suma de 200.000 RON despăgubiri pentru daune morale și 10.000 RON despăgubiri pentru daune materiale, precum și suma de câte 370 RON lunar, începând cu luna august 2008 până în luna aprilie 2014, inclusiv - despăgubiri pentru daune materiale.

Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: În noaptea de 10/11 august 2008 victima D.D. s-a aflat împreună cu martorii D.A.L. (fratele său) și K.A. (prietena sa) la discoteca "V." din Sighetu Marmației. După un anumit interval de timp aceștia au coborât în stradă unde se afla și inculpatul care la un moment dat a început să își rezolve problemele fiziologice lângă un autoturism, apoi pe pantalonii fratelui victimei astfel că victima l-a împins, apoi inculpatul fiind și sub influența băuturilor alcoolice a căzut, s-a ridicat și a lovit-o pe victimă cu pumnul la nivelul tâmplei și cu capul în față. A intervenit apoi și martorul D.A. care l-a lovit pe inculpat și a fugit într-o altă direcție pentru a-l determina să renunțe la actele de agresiune exercitate asupra victimei.

În acest timp victima a traversat strada și după câțiva pași a căzut, a încercat să se ridice și a căzut din nou, intrând într-o stare de inconștiență. În timp ce victima era în stare de inconștiență, inculpatul a ajuns la locul unde se afla aceasta și i-a mai aplicat două palme peste față, i-a adresat injurii și apoi a fugit de la locul respectiv. La data de 14 august 2008 victima a decedat. Potrivit raportului de expertiză medico-legală de la dosar și a completării la acest raport moartea victimei a fost violentă, leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin ruptura unei malformații arteriovenoase congenitale favorizată de traumatismul suferit. În momentul căderii ruptura malformației se produsese deja.

Ea se poate produce și spontan fără a fi favorizată de un traumatism. Ea a putut fi favorizată de un traumatism fizic (lovire), psihic (stare conflictuală) și probabil consum de alcool. Din coroborarea acestui raport de expertiză cu probele testimoniale aflate la dosar a rezultat că între actele de agresiune fizică exercitate de inculpat și decesul victimei a existat o legătură de cauzalitate. În raport de această stare de fapt, s-a reținut că față de inculpatul B.D.I. sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. Cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a scuzei provocării nu a fost primită în condițiile în care întregul incident a fost declanșat de el însuși și nu de victimă sau de vreo altă persoană.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a reținut faptul că inculpatul a fost de acord cu plata sumelor solicitate de partea civilă D.I. (200.000 RON - despăgubiri pentru daune morale și 10.000 RON - despăgubiri pentru daune materiale - cheltuieli de înmormântare, câte 370 RON lunar reprezentând ratele bancare ale victimei pe o perioadă de 7 ani și contravaloarea asigurării plătite al cărei cuantum s-a obligat a-l indica pe parcursul procesului). Prin urmare, operând principiul disponibilității părților care guvernează latura civilă a procesului penal, tribunalul nu poate cenzura cuantumul acestor despăgubiri și dacă acestea i se cuvin părții civile motiv pentru care inculpatul a fost obligat la plata sumelor pretinse cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și despăgubiri pentru daune morale (cu excepția contravalorii asigurărilor al căror cuantum nu l-a indicat iar, pe de altă parte, acestea sunt incluse în ratele bancare datorate).

Despăgubirile în sumă de 370 RON reprezentând ratele bancare datorate pentru împrumutul contractat de victimă se vor acorda începând cu luna august 2008 (data decesului acesteia) și până la data la care se datorează ultima rată (aprilie 2014 inclusiv). Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând reindividualizarea pedepsei, avându-se în vedere starea conflictuală dintre părți, faptul că victima se afla sub influența băuturilor alcoolice, astfel că nu se poate reține doar culpa inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta comisă, a colaborat cu organele judiciare și are afecțiuni psihice. Prin Decizia penală nr. 46 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.D.I., apreciindu-se că pedeapsa a fost judicios individualizată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei aplicate către minimul special prevăzut de lege, față de concluziile raportului de expertiză medico-legală referitoare la moartea victimei, faptul că și aceasta s-a aflat în stare de ebrietate, ce a favorizat împreună cu ceilalți factori decesul. În ceea ce privește latura civilă, inculpatul prin apărător, a arătat că a achiesat la despăgubirile solicitate de partea civilă dar le apreciază ca având un cuantum ridicat.

Examinând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține că acesta este întemeiat, însă pentru considerentele ce urmează: Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările producerii acesteia - inculpatul fiind cel care a inițiat conflictul, iar după lovirea și căderea victimei, în timp ce aceasta se afla în stare de inconștiență a continuat să o lovească și să-i adreseze injurii. De asemenea, inculpatul nu avea ocupație la data comiterii faptei, este cunoscut cu antecedente penale care nu atrag însă starea de recidivă, ceea ce dovedește perseverență în activitatea infracțională, faptul că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul.

Referitor la starea sănătății inculpatului s-a reținut că acesta prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate disocială, având însă capacitatea psihică de apreciere a conținutului și consecințele faptelor sale. Totodată, instanțele au avut în vedere și atitudinea sa după comiterea faptei, inculpatul recunoscând și regretând comiterea acesteia, achiesând la despăgubirile solicitate de mama victimei. De altfel, pedeapsa aplicată este în cuantumul mediu prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, iar în raport cu cele arătate nu se impune reducerea acesteia, prin cuantumul său și modalitatea de executare, fiind aptă să satisfacă cerințele art. 52 C. pen., privind scopul educativ și preventiv al pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, mama victimei D.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200.000 RON daune morale, 10.000 despăgubiri pentru daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și suma de 370 RON lunar pe o perioadă de 7 ani, reprezentând ratele bancare ale victimei. Inculpatul, pe parcursul cercetării judecătorești și cu ocazia soluționării apelului său a fost de acord cu plata acestor sume. Potrivit art. 998 - 999 C. civ. și art. 14 C. proc. pen., inculpatul este ținut să acopere integral prejudiciul cauzat părții civile prin fapta sa, instanța având obligația să se pronunțe prin sentință și asupra acțiunii civile, conform art. 346 C. proc. pen. Prin fapta inculpatului, părții civile i s-a cauzat un prejudiciu material și moral, în care nu se include însă și contravaloarea creditului contractat de victimă și rămas neachitat prin decesul său.

Din examinarea contractului de credit din 23 iulie 2008, încheiat între B. și D.D.N. și D.A.L. rezultă că banca acordă împrumutaților suma de 15.000 RON pe o perioadă de 84 luni, respectiv până la data de 23 iulie 2015, partea civilă având calitatea de terț în raport de acest contract, calitate pe care o are și inculpatul. Acesta este ținut să răspundă chiar pentru prejudiciul material și moral încercat de partea civilă prin decesul victimei, pentru restituirea împrumutului, banca urmând să valorifice garanțiile reale și personale stipulate în contract. Față de considerentele expuse, în raport de disp. art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală recurată și, în parte Sentința penală nr. 221/2009 a Tribunalului Maramureș și, rejudecând, va înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de 370 RON lunar către partea civilă D.I.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 12 august 2008 la 18 iunie 2010. Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 46/A din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează decizia penală atacată și în parte Sentința penală nr. 221 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș și, rejudecând: Înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 370 RON lunar către partea civilă D.I. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 12 august 2008, la 18 iunie 2010. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2010.