ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2414/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 221 din 24 aprilie

2009 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat inculpatul B.D.I. la pedeapsa

închisorii de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile D.I. suma de 200.000 RON despăgubiri pentru daune morale și 10.000 RON

despăgubiri pentru daune materiale, precum și suma de câte 370 RON lunar,

începând cu luna august 2008 până în luna aprilie 2014, inclusiv - despăgubiri

pentru daune materiale.

Pentru a pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În noaptea de 10/11

august 2008 victima D.D. s-a aflat împreună cu martorii D.A.L. (fratele său) și

K.A. (prietena sa) la discoteca "V." din Sighetu Marmației. După un

anumit interval de timp aceștia au coborât în stradă unde se afla și inculpatul

care la un moment dat a început să își rezolve problemele fiziologice lângă un

autoturism, apoi pe pantalonii fratelui victimei astfel că victima l-a împins,

apoi inculpatul fiind și sub influența băuturilor alcoolice a căzut, s-a

ridicat și a lovit-o pe victimă cu pumnul la nivelul tâmplei și cu capul în

față.

A intervenit apoi și

martorul D.A. care l-a lovit pe inculpat și a fugit într-o altă direcție pentru

a-l determina să renunțe la actele de agresiune exercitate asupra victimei.

În acest timp victima

a traversat strada și după câțiva pași a căzut, a încercat să se ridice și a

căzut din nou, intrând într-o stare de inconștiență.

În timp ce victima

era în stare de inconștiență, inculpatul a ajuns la locul unde se afla aceasta

și i-a mai aplicat două palme peste față, i-a adresat injurii și apoi a fugit

de la locul respectiv.

La data de 14 august

2008 victima a decedat.

Potrivit raportului

de expertiză medico-legală de la dosar și a completării la acest raport moartea

victimei a fost violentă, leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin

ruptura unei malformații arteriovenoase congenitale favorizată de traumatismul

suferit. În momentul căderii ruptura malformației se produsese deja. Ea se

poate produce și spontan fără a fi favorizată de un traumatism. Ea a putut fi

favorizată de un traumatism fizic (lovire), psihic (stare conflictuală) și

probabil consum de alcool.

Din coroborarea

acestui raport de expertiză cu probele testimoniale aflate la dosar a rezultat

că între actele de agresiune fizică exercitate de inculpat și decesul victimei

a existat o legătură de cauzalitate.

În raport de această

stare de fapt, s-a reținut că față de inculpatul B.D.I. sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte prev. de art. 183 C. pen.

Cererea inculpatului

de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a scuzei provocării nu a

fost primită în condițiile în care întregul incident a fost declanșat de el

însuși și nu de victimă sau de vreo altă persoană.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, tribunalul a reținut faptul că inculpatul a fost de acord cu

plata sumelor solicitate de partea civilă D.I. (200.000 RON - despăgubiri

pentru daune morale și 10.000 RON - despăgubiri pentru daune materiale -

cheltuieli de înmormântare, câte 370 RON lunar reprezentând ratele bancare ale

victimei pe o perioadă de 7 ani și contravaloarea asigurării plătite al cărei

cuantum s-a obligat a-l indica pe parcursul procesului). Prin urmare, operând

principiul disponibilității părților care guvernează latura civilă a procesului

penal, tribunalul nu poate cenzura cuantumul acestor despăgubiri și dacă

acestea i se cuvin părții civile motiv pentru care inculpatul a fost obligat la

plata sumelor pretinse cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și

despăgubiri pentru daune morale (cu excepția contravalorii asigurărilor al

căror cuantum nu l-a indicat iar, pe de altă parte, acestea sunt incluse în

ratele bancare datorate). Despăgubirile în sumă de 370 RON reprezentând ratele

bancare datorate pentru împrumutul contractat de victimă se vor acorda începând

cu luna august 2008 (data decesului acesteia) și până la data la care se

datorează ultima rată (aprilie 2014 inclusiv).

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând reindividualizarea pedepsei,

avându-se în vedere starea conflictuală dintre părți, faptul că victima se afla

sub influența băuturilor alcoolice, astfel că nu se poate reține doar culpa

inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta comisă, a colaborat cu

organele judiciare și are afecțiuni psihice.

Prin Decizia penală

nr. 46 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

s-a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.D.I., apreciindu-se că

pedeapsa a fost judicios individualizată.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea

pedepsei aplicate către minimul special prevăzut de lege, față de concluziile

raportului de expertiză medico-legală referitoare la moartea victimei, faptul

că și aceasta s-a aflat în stare de ebrietate, ce a favorizat împreună cu ceilalți

factori decesul.

În ceea ce privește

latura civilă, inculpatul prin apărător, a arătat că a achiesat la

despăgubirile solicitate de partea civilă dar le apreciază ca având un cuantum

ridicat.

Examinând recursul

declarat în cauză, Înalta Curte reține că acesta este întemeiat, însă pentru

considerentele ce urmează:

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prev. de art.

72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise,

împrejurările producerii acesteia - inculpatul fiind cel care a inițiat

conflictul, iar după lovirea și căderea victimei, în timp ce aceasta se afla în

stare de inconștiență a continuat să o lovească și să-i adreseze injurii.

De asemenea,

inculpatul nu avea ocupație la data comiterii faptei, este cunoscut cu

antecedente penale care nu atrag însă starea de recidivă, ceea ce dovedește

perseverență în activitatea infracțională, faptul că pedepsele anterioare nu

și-au atins scopul.

Referitor la starea

sănătății inculpatului s-a reținut că acesta prezintă diagnosticul de tulburare

de personalitate disocială, având însă capacitatea psihică de apreciere a

conținutului și consecințele faptelor sale.

Totodată, instanțele

au avut în vedere și atitudinea sa după comiterea faptei, inculpatul

recunoscând și regretând comiterea acesteia, achiesând la despăgubirile

solicitate de mama victimei.

De altfel, pedeapsa

aplicată este în cuantumul mediu prevăzut de lege pentru infracțiunea

săvârșită, iar în raport cu cele arătate nu se impune reducerea acesteia, prin

cuantumul său și modalitatea de executare, fiind aptă să satisfacă cerințele

art. 52 C. pen., privind scopul educativ și preventiv al pedepsei.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, mama victimei D.I. s-a constituit parte civilă în cauză

cu suma de 200.000 RON daune morale, 10.000 despăgubiri pentru daune materiale,

reprezentând cheltuieli de înmormântare și suma de 370 RON lunar pe o perioadă

de 7 ani, reprezentând ratele bancare ale victimei.

Inculpatul, pe

parcursul cercetării judecătorești și cu ocazia soluționării apelului său a

fost de acord cu plata acestor sume.

Potrivit art. 998 -

999 C. civ. și art. 14 C. proc. pen., inculpatul este ținut să acopere integral

prejudiciul cauzat părții civile prin fapta sa, instanța având obligația să se

pronunțe prin sentință și asupra acțiunii civile, conform art. 346 C. proc.

pen.

Prin fapta

inculpatului, părții civile i s-a cauzat un prejudiciu material și moral, în

care nu se include însă și contravaloarea creditului contractat de victimă și

rămas neachitat prin decesul său.

Din examinarea

contractului de credit din 23 iulie 2008, încheiat între B. și D.D.N. și D.A.L.

rezultă că banca acordă împrumutaților suma de 15.000 RON pe o perioadă de 84

luni, respectiv până la data de 23 iulie 2015, partea civilă având calitatea de

terț în raport de acest contract, calitate pe care o are și inculpatul.

Acesta este ținut să

răspundă chiar pentru prejudiciul material și moral încercat de partea civilă

prin decesul victimei, pentru restituirea împrumutului, banca urmând să

valorifice garanțiile reale și personale stipulate în contract.

Față de

considerentele expuse, în raport de disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa

decizia penală recurată și, în parte Sentința penală nr. 221/2009 a

Tribunalului Maramureș și, rejudecând, va înlătura obligarea inculpatului la

plata sumei de 370 RON lunar către partea civilă D.I.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale sentinței și se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 12 august 2008 la 18 iunie 2010.

Văzând și disp. art.

192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul B.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 46/A din 13 aprilie

2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează decizia

penală atacată și în parte Sentința penală nr. 221 din 24 aprilie 2009 a

Tribunalului Maramureș și, rejudecând:

Înlătură obligarea

inculpatului la plata sumei de 370 RON lunar către partea civilă D.I.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive de la 12 august 2008, la 18 iunie 2010.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iunie 2010.