ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3342/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 37 din 8 februarie 2010 Tribunalul Alba a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de părțile vătămate M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G. și C.V., prin avocat. A condamnat pe inculpatul J.S.G., aflat în Penitenciarul Aiud la: - 6 (șase) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a SNDGJ.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 09 februarie 2009, la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată a obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Tg-Mureș, suma de 1.551,65 lei. În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C civ. a obligat inculpatul să despăgubească părțile civile după cum urmează: - partea civilă C.G.G. cu sumele de 6.024 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei daune morale; - partea civilă M.A. (fiica victimei), dom cu suma de 20.000 lei daune morale; - partea civilă C.V. (mama victimei), cu suma de 20.000 lei daune morale; - partea civilă C.G.

(tatăl victimei), cu suma de 20.000 lei daune morale; - partea civilă A.G. (sora victimei), cu suma de 5000 lei daune morale; - partea civilă M.M. (sora victimei), cu suma de 5000 lei daune morale. A respins în rest pretențiile civile formulate. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2700 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut: În cursul anului 2007, inculpatul era agent de pază la barul din Abrud. Într-o situație în care victima se afla în bar, inculpatul l-a scos cu forța și l-a agresat fizic. În ianuarie 2009, în timp ce se aflau în alt bar inculpatul (care de data asta era un simplu consumator) l-a scos din nou din local pe victimă.

Cu privire la victima C.G.A.G. se reține că a fost în vârstă de 59 ani și a lucrat ca învățător la o școală din orașul Abrud, oraș în care își avea și domiciliul. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, acesta obișnuia uneori să consume băuturi alcoolice și să aibă un comportament uneori provocator și jignitor la adresa consumatorilor care se aflau în același bar și restaurant cu el. În după-amiaza zilei de 6 februarie 2009 inculpatul se afla în restaurantul Detunata din Abrud unde consuma bere și se juca la jocuri mecanice. Seara, în jurul orelor 22,00, în restaurant au intrat victima C.G.A.G., însoțită de martorul I.A., care au început să consume băuturi alcoolice la barul restaurantului.

La un moment dat, în jurul orelor 23,00, au apărut discuții contradictorii între victima C.G.A.G. și martorii A.T.G. și A.D.V., legate de faptul că victima a refuzat să le salute, respectiv să-și dea mâna cu numitul A.T.G. Apoi, victima a avut discuții contradictorii cu martorul S.T., care stătea la un aparat cu jocuri mecanice, sens în care a luat de pe tejgheaua barului un pahar și l-a aruncat înspre direcția acestui martor. Deranjat de atitudinea victimei, inculpatul J.S.G. s-a ridicat de la masa unde stătea, s-a apropiat de victima care stătea în picioare, și, spunându-i ,,ieși afară”, a luat-o cu forța, apucând-o cu mâinile de brațe și de haine, ducând-o în acest mod circa 3-4 metri înspre direcția ușii de acces a restaurantului.

Ajungând la ușă, inculpatul a încercat, cu mâna lui dreaptă, să deschidă această ușă, în timp ce, cu mâna stângă, o ținea de haine pe victimă. Victima a reacționat încercând să scape din imobilizare iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, suficient de puternică încât să-i determine căderea pe spate pe pardoseală. Respectiva pardoseală era din beton, iar victima s-a lovit puternic cu capul de acel beton, după care a rămas nemișcat și inconștient. Clienții din restaurant au încercat să-i acorde victimei prim ajutor, i-au introdus o brichetă în gură pentru a nu-și înghiți limba, iar angajata barului T.M. a anunțat telefonic organele de poliție și ambulanța. Victima a fost transportată cu o ambulanță la Spitalul orășenesc Abrud, de unde, datorită leziunilor foarte grave a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Alba, iar în dimineața zilei următoare a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Mureș.

Leziunile grave au determinat moartea victimei la data de 8 februarie 2009 orele 10.40. Urmare autopsierii victimei s-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat paraliziei sistemului nervos central care a survenit pe fondul traumatismului cranio-cerebral cu fractură multiramificată temporo-occipitală dreaptă, hematom subdural acut și emisfer drept, edem cerebral, leziuni hemoragice secundare în trunchiul cerebral. Medicul legist a mai concluzionat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire directă posibil cu pumnul, urmată de cădere și lovire de o suprafață dură, precum și că între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raportul de constatare autopsie medico-legală, acte medicale, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că pretențiilor părților sunt întemeiate în parte și a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum diferențiat în funcție de gradul de rudenie. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul J.S.G.

și părțile civile M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G., C.V. În motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea atacată susținând că în mod greșit prima instanță nu a aplicat o pedeapsă complementară inculpatului, nu a dispus încunoștințarea inculpatului cu privire la utilizarea probelor biologice și nu a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii în S.N.D.G.J. la eliberarea din penitenciar, făcându-se o greșită individualizare judiciară a pedepsei închisorii și a solicitat majorarea acesteia. În motivarea orală a apelului, inculpatul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, privind individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând instanței reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a fost provocat de comportarea violentă a victimei și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei aplicate.

Părțile civile au criticat hotărârea atacată sub aspect penal și civil, susținând că fapta constituie infracțiunea de omor, iar neacordarea daunelor materiale și morale solicitate de părțile civile s-a făcut cu aplicarea greșită a legii civile. De asemenea, părțile civile au criticat hotărârea atacată și privind cheltuielile judiciare făcute de părțile civile în prima instanță, susținând că în mod greșit prima instanță nu a acordat onorariul pentru avocat, avansat de părțile civile, în sumă de 4220 lei. Prin decizia penală nr. 46/A din 20 mai 2010 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de părțile civile M.M., A.G., M.A., C.V., C.G.G., C.G. împotriva sentinței penale nr. 37/2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 882/107/2009.

A desființat sentința penală atacată numai sub aspectul neacordării cheltuielilor judiciare făcute de părțile civile și procedând la o nouă judecată în aceste limite a obligat pe inculpatul J.S.G. să plătească părților civile suma de 4220 lei, cheltuieli judiciare făcute de părțile civile în prima instanță. A menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată. A respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul J.S.G. împotriva sentinței penale nr. 37/2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 882/107/2009. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului J.S.G.

A computat din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 09 februarie 2009 la 20 mai 2010. A obligat pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 210 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt reținută de instanța de fond este bine stabilită, încadrarea juridică dată faptei este corectă, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată. Cu privire la apelurile părților civile reține instanța de apel că aceste sunt întemeiate numai sub aspectul neacordării cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul J.S.G. și părțile civile M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G., C.V. Părțile civile au criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că încadrarea juridică dată faptei este greșită apreciind că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 C. pen., solicitând în acest sens schimbarea încadrării juridice a faptei cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum mai ridicat. Părțile civile au criticat decizia și sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile. Se invocă cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Recurentul inculpat critică decizia instanței de apel prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus urmare reținerii art. 73 lit. b) C. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corectă stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, situația de fapt astfel cum a fost reținută a fost corect încadrată juridic, în mod just stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. Pentru a fi în prezența acestei infracțiuni este necesar să se dovedească faptul că inculpatul a urmărit să suprime viața victimei sau deși nu a urmărit acest rezultat trebuia și putea să-l prevadă. Ca atare, infracțiunea de omor este o infracțiune săvârșită cu intenție directă sau indirectă aspect ce o diferențiază de infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte unde rezultatul letal se produce din culpă. Or, din actele dosarului nu a reieșit că inculpatul a urmărit să suprime viața victimei, el încercând să o înlăture pe aceasta din bar fiind deranjat de atitudinea sa, iar în momentul în care victima a încercat să scape din imobilizare, inculpatul i-a aplicat un pumn în zona feței și în cădere victima s-a izbit de pardoseala din beton, lovitura fiindu-i fatală.

Intenția inculpatului a fost aceea de a lovi pe victimă iar rezultatul mai grav nu a fost prevăzut și nici urmărit de inculpat, forma vinovăției fiind în cazul infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. praeterintenția. Ca atare, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei este corectă nefiind susceptibilă de a fi încadrată într-o altă infracțiune, modul de comitere, lovitura cu pumnul aplicată victimei peste față, inaptă să conducă la decesul victimei, justificând reținerea disp. art. 183 C. pen. Nici disp. art. 73 lit. b) C. pen. nu sunt aplicabile în cauză și drept consecință nici disp. art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, nefiind astfel întemeiată critica inculpatului.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Rezultă că pentru reținerea scuzei provocării se impune a fi îndeplinite mai multe condiții respectiv infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții iar această stare să fi fost creată de către partea vătămată. De asemenea este necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă printr-o acțiune de violență sau printr-o atingere gravă a demnității persoanei și riposta infractorului la acțiunea provocatoare a victimei trebuie să fie îndreptată împotriva acestuia iar nu împotriva altei persoane.

În cauză se poate reține că inculpatul a comis fapta fiind determinat de comportamentul victimei însă acesta nu a fost de asemenea natură încât să-l determine pe inculpat să-i aplice un tratament atât de violent mai ales că victima era mult mai în vârstă decât inculpatul și nu putea să devină un pericol pentru el. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului Înalta Curte apreciază că a fost corect dozată, astfel încât nu sunt incidente în cauză disp. art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. invocate atât de inculpat cât și de părțile civile. Instanța de fond a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată fiind bine individualizată atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare și corespunde gradului de pericol social concret al faptei comise și modalității de comitere a faptei.

La individualizarea pedepsei aplicate pe lângă circumstanțele reale arătate au fost avute în vedere și circumstanțele personale pozitive ale inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă. Înalta Curte apreciază că pedeapsa astfel individualizată poate să asigure reeducarea inculpatului și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială precum și prevenirea comiterii de alte infracțiuni fiind în acest mod asigurată finalitatea prev. de art. 52 C. pen. Latura civilă a fost corect soluționată de instanțele inferioare care au dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale într-un cuantum care este în măsură să acopere suferința părților civile pricinuită de decesul victimei, în condițiile în care o sumă de bani, oricare ar fi ea, poate înlocui pierderea ființei dragi.

De asemenea, inculpatul a fost obligat și la plata daunelor materiale în cuantumul în care au fost dovedite întrucât spre deosebire de daunele morale care se acordă prin apreciere, daunele materiale se acordă numai dacă există dovezi care să facă dovada că acestea au fost efectiv efectuate. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate toate recursurile declarate în cauză. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va computa prevenția inculpatului de 9 februarie 2009 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G., C.V. și de inculpatul J.S.G. împotriva deciziei penale nr. 46/A din 20 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 februarie 2009 la 27 septembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G. și C.V. la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2010.