ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3342/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3342/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 37 din 8 februarie 2010 Tribunalul Alba a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de părțile vătămate M.M., A.G., C.G.G.,

M.A., C.G. și C.V., prin avocat.

A

condamnat pe inculpatul J.S.G., aflat în Penitenciarul Aiud la:

-

6 (șase) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de

moarte prev. de art. 183 C. pen.

A

interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a SNDGJ.

În

baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive

începând cu 09 februarie 2009, la zi.

În

baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În

baza art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată a obligat inculpatul

să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Tg-Mureș, suma de

1.551,65 lei.

În

baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C civ. a obligat inculpatul să

despăgubească părțile civile după cum urmează:

-

partea civilă C.G.G. cu sumele de 6.024 lei cu titlu de daune materiale și

20.000 lei daune morale;

-

partea civilă M.A. (fiica victimei), dom cu suma de 20.000 lei daune morale;

-

partea civilă C.V. (mama victimei), cu suma de 20.000 lei daune morale;

-

partea civilă C.G. (tatăl victimei), cu suma de 20.000 lei daune morale;

-

partea civilă A.G. (sora victimei), cu suma de 5000 lei daune morale;

-

partea civilă M.M. (sora victimei), cu suma de 5000 lei daune morale.

A

respins în rest pretențiile civile formulate.

În

baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească în favoarea

statului suma de 2700 lei cheltuieli judiciare.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut:

În

cursul anului 2007, inculpatul era agent de pază la barul din Abrud. Într-o

situație în care victima se afla în bar, inculpatul l-a scos cu forța și l-a

agresat fizic. În ianuarie 2009, în timp ce se aflau în alt bar inculpatul

(care de data asta era un simplu consumator) l-a scos din nou din local pe

victimă.

Cu

privire la victima C.G.A.G. se reține că a fost în vârstă de 59 ani și a lucrat

ca învățător la o școală din orașul Abrud, oraș în care își avea și domiciliul.

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, acesta obișnuia uneori să consume

băuturi alcoolice și să aibă un comportament uneori provocator și jignitor la

adresa consumatorilor care se aflau în același bar și restaurant cu el.

În

după-amiaza zilei de 6 februarie 2009 inculpatul se afla în restaurantul

Detunata din Abrud unde consuma bere și se juca la jocuri mecanice. Seara, în

jurul orelor 22,00, în restaurant au intrat victima C.G.A.G., însoțită de

martorul I.A., care au început să consume băuturi alcoolice la barul

restaurantului.

La

un moment dat, în jurul orelor 23,00, au apărut discuții contradictorii între

victima C.G.A.G. și martorii A.T.G. și A.D.V., legate de faptul că victima a

refuzat să le salute, respectiv să-și dea mâna cu numitul A.T.G. Apoi, victima

a avut discuții contradictorii cu martorul S.T., care stătea la un aparat cu

jocuri mecanice, sens în care a luat de pe tejgheaua barului un pahar și l-a

aruncat înspre direcția acestui martor.

Deranjat

de atitudinea victimei, inculpatul J.S.G. s-a ridicat de la masa unde stătea,

s-a apropiat de victima care stătea în picioare, și, spunându-i ,,ieși afară”,

a luat-o cu forța, apucând-o cu mâinile de brațe și de haine, ducând-o în acest

mod circa 3-4 metri înspre direcția ușii de acces a restaurantului. Ajungând la

ușă, inculpatul a încercat, cu mâna lui dreaptă, să deschidă această ușă, în

timp ce, cu mâna stângă, o ținea de haine pe victimă.

Victima

a reacționat încercând să scape din imobilizare iar inculpatul i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în zona feței, suficient de puternică încât să-i determine

căderea pe spate pe pardoseală. Respectiva pardoseală era din beton, iar

victima s-a lovit puternic cu capul de acel beton, după care a rămas nemișcat

și inconștient.

Clienții

din restaurant au încercat să-i acorde victimei prim ajutor, i-au introdus o

brichetă în gură pentru a nu-și înghiți limba, iar angajata barului T.M. a

anunțat telefonic organele de poliție și ambulanța.

Victima

a fost transportată cu o ambulanță la Spitalul orășenesc Abrud, de unde,

datorită leziunilor foarte grave a fost transportată la Spitalul Județean de

Urgență Alba, iar în dimineața zilei următoare a fost transportată la Spitalul

Județean de Urgență Mureș. Leziunile grave au determinat moartea victimei la

data de 8 februarie 2009 orele 10.40.

Urmare

autopsierii victimei s-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă și s-a

datorat paraliziei sistemului nervos central care a survenit pe fondul

traumatismului cranio-cerebral cu fractură multiramificată temporo-occipitală

dreaptă, hematom subdural acut și emisfer drept, edem cerebral, leziuni

hemoragice secundare în trunchiul cerebral.

Medicul

legist a mai concluzionat că leziunile traumatice s-au putut produce prin

lovire directă posibil cu pumnul, urmată de cădere și lovire de o suprafață

dură, precum și că între leziunile traumatice și deces există legătură de

cauzalitate directă, necondiționată.

Situația

de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu

proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raportul de

constatare autopsie medico-legală, acte medicale, declarațiile martorilor,

toate coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut și regretat

fapta comisă.

La

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în

vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Cu

privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că pretențiilor

părților sunt întemeiate în parte și a dispus obligarea inculpatului la plata

daunelor morale în cuantum diferențiat în funcție de gradul de rudenie.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba,

inculpatul J.S.G. și părțile civile M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G., C.V.

În

motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea atacată susținând că în mod

greșit prima instanță nu a aplicat o pedeapsă complementară inculpatului, nu a

dispus încunoștințarea inculpatului cu privire la utilizarea probelor biologice

și nu a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii în

S.N.D.G.J. la eliberarea din penitenciar, făcându-se o greșită individualizare

judiciară a pedepsei închisorii și a solicitat majorarea acesteia.

În

motivarea orală a apelului, inculpatul a criticat hotărârea atacată, sub aspect

penal, privind individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând instanței

reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.,

deoarece inculpatul a fost provocat de comportarea violentă a victimei și, pe

cale de consecință, reducerea pedepsei aplicate.

Părțile

civile au criticat hotărârea atacată sub aspect penal și civil, susținând că

fapta constituie infracțiunea de omor, iar neacordarea daunelor materiale și

morale solicitate de părțile civile s-a făcut cu aplicarea greșită a legii

civile.

De

asemenea, părțile civile au criticat hotărârea atacată și privind cheltuielile

judiciare făcute de părțile civile în prima instanță, susținând că în mod

greșit prima instanță nu a acordat onorariul pentru avocat, avansat de părțile

civile, în sumă de 4220 lei.

Prin

decizia penală nr. 46/A din 20 mai 2010 Curtea de Apel Alba Iulia a admis

apelurile declarate de părțile civile M.M., A.G., M.A., C.V., C.G.G., C.G. împotriva

sentinței penale nr. 37/2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 882/107/2009.

A

desființat sentința penală atacată numai sub aspectul neacordării cheltuielilor

judiciare făcute de părțile civile și procedând la o nouă judecată în aceste

limite a obligat pe inculpatul J.S.G. să plătească părților civile suma de 4220

lei, cheltuieli judiciare făcute de părțile civile în prima instanță.

A

menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

A

respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Alba și inculpatul J.S.G. împotriva sentinței penale nr. 37/2010 pronunțată de

Tribunalul Alba în dosarul nr. 882/107/2009.

În

temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive

a inculpatului J.S.G.

A

computat din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive

de la 09 februarie 2009 la 20 mai 2010.

A

obligat pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 210 lei cheltuieli

judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi

avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt reținută

de instanța de fond este bine stabilită, încadrarea juridică dată faptei este

corectă, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată.

Cu

privire la apelurile părților civile reține instanța de apel că aceste sunt

întemeiate numai sub aspectul neacordării cheltuielilor judiciare.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul J.S.G. și

părțile civile M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G., C.V.

Părțile

civile au criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că

încadrarea juridică dată faptei este greșită apreciind că în cauză sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 C. pen.,

solicitând în acest sens schimbarea încadrării juridice a faptei cu consecința

aplicării unei pedepse într-un cuantum mai ridicat.

Părțile

civile au criticat decizia și sub aspectul greșitei soluționări a laturii

civile.

Se

invocă cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc.

pen.

Recurentul

inculpat critică decizia instanței de apel prin prisma cazului de casare prev. de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând aplicarea unei pedepse

într-un cuantum redus urmare reținerii art. 73 lit. b) C. pen.

Criticile

aduse nu sunt fondate.

Analizând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare

invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte

apreciază că recursurile declarate în cauză sunt fondate urmând a fi respinse

ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta

Curte apreciază că situația de fapt a fost corectă stabilită de instanța de

fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire

penală cât și în faza de cercetare judecătorească, situația de fapt astfel cum

a fost reținută a fost corect încadrată juridic, în mod just stabilind instanța

de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a

inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de

moarte prev. de art. 183 C. pen.

Înalta

Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt

reținute, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de omor prev. de art. 174 C. pen.

Pentru

a fi în prezența acestei infracțiuni este necesar să se dovedească faptul că

inculpatul a urmărit să suprime viața victimei sau deși nu a urmărit acest

rezultat trebuia și putea să-l prevadă.

Ca

atare, infracțiunea de omor este o infracțiune săvârșită cu intenție directă

sau indirectă aspect ce o diferențiază de infracțiunea de lovituri cauzatoare

de moarte unde rezultatul letal se produce din culpă.

Or,

din actele dosarului nu a reieșit că inculpatul a urmărit să suprime viața

victimei, el încercând să o înlăture pe aceasta din bar fiind deranjat de

atitudinea sa, iar în momentul în care victima a încercat să scape din

imobilizare, inculpatul i-a aplicat un pumn în zona feței și în cădere victima

s-a izbit de pardoseala din beton, lovitura fiindu-i fatală.

Intenția

inculpatului a fost aceea de a lovi pe victimă iar rezultatul mai grav nu a

fost prevăzut și nici urmărit de inculpat, forma vinovăției fiind în cazul

infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. praeterintenția.

Ca

atare, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei este corectă

nefiind susceptibilă de a fi încadrată într-o altă infracțiune, modul de

comitere, lovitura cu pumnul aplicată victimei peste față, inaptă să conducă la

decesul victimei, justificând reținerea disp. art. 183 C. pen.

Nici

disp. art. 73 lit. b) C. pen. nu sunt aplicabile în cauză și drept consecință

nici disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. nu sunt incidente în

cauză, nefiind astfel întemeiată critica inculpatului.

Potrivit

art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea

infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de

o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Rezultă

că pentru reținerea scuzei provocării se impune a fi îndeplinite mai multe

condiții respectiv infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții iar această stare să fi fost creată de către

partea vătămată.

De

asemenea este necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă printr-o

acțiune de violență sau printr-o atingere gravă a demnității persoanei și

riposta infractorului la acțiunea provocatoare a victimei trebuie să fie

îndreptată împotriva acestuia iar nu împotriva altei persoane.

În

cauză se poate reține că inculpatul a comis fapta fiind determinat de

comportamentul victimei însă acesta nu a fost de asemenea natură încât să-l

determine pe inculpat să-i aplice un tratament atât de violent mai ales că

victima era mult mai în vârstă decât inculpatul și nu putea să devină un

pericol pentru el.

Cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului Înalta Curte apreciază că a fost

corect dozată, astfel încât nu sunt incidente în cauză disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. invocate atât de inculpat cât și de părțile civile.

Instanța

de fond a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei

toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată fiind

bine individualizată atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare și

corespunde gradului de pericol social concret al faptei comise și modalității

de comitere a faptei.

La

individualizarea pedepsei aplicate pe lângă circumstanțele reale arătate au

fost avute în vedere și circumstanțele personale pozitive ale inculpatului care

a recunoscut și regretat fapta comisă.

Înalta

Curte apreciază că pedeapsa astfel individualizată poate să asigure reeducarea

inculpatului și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și

regulile de conviețuire socială precum și prevenirea comiterii de alte

infracțiuni fiind în acest mod asigurată finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

Latura

civilă a fost corect soluționată de instanțele inferioare care au dispus

obligarea inculpatului la plata daunelor morale într-un cuantum care este în

măsură să acopere suferința părților civile pricinuită de decesul victimei, în

condițiile în care o sumă de bani, oricare ar fi ea, poate înlocui pierderea

ființei dragi.

De

asemenea, inculpatul a fost obligat și la plata daunelor materiale în cuantumul

în care au fost dovedite întrucât spre deosebire de daunele morale care se

acordă prin apreciere, daunele materiale se acordă numai dacă există dovezi

care să facă dovada că acestea au fost efectiv efectuate.

Față

de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate toate recursurile

declarate în cauză.

În

baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va computa prevenția inculpatului de 9

februarie 2009 la zi.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile M.M., A.G., C.G.G., M.A.,

C.G., C.V. și de inculpatul J.S.G. împotriva deciziei penale nr. 46/A din 20

mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii

și arestării preventive de la 9 februarie 2009 la 27 septembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G.

și C.V. la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 septembrie 2010.