ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 5 din 24 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Blaj în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și la art. 83 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei amenzii pe un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. art. 84 alin. (1) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mureș la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2), lit. b) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Comunei (...) sau în cadrul Primăriei municipiului Sighișoara pe o perioadă de 40 de zile.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Mureș.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. cu privire la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei în caz de nerespectare cu rea credință a măsurilor de supraveghere și de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 20 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B., prin reprezentant legal C. (cu domiciliul în jud. Alba) și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile părții civile.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 320 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia (cu sediul în Alba Iulia, jud. Alba) și, în consecință, a fost obligat inculpatul să achite părții civile suma de 561,82 RON, reprezentând cheltuielile generate de spitalizarea persoanei vătămate.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, iar, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

S-a dispus avansarea onorariului parțial, în sumă de 100 de RON, pentru stadiul procesual de cameră preliminară pentru avocatul desemnat din oficiu pentru persoana vătămată (avocat D.).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile B. suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel partea civilă B., prin reprezentant legal C..

Prin Decizia penală nr. 492 din 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost admis apelul declarat de partea civilă minoră B. - prin reprezentant legal C. împotriva Sentinței penale nr. 5/2020, pronunțată la 24.02.2020, în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Blaj.

A fost desființată sentința anterior menționată sub aspectul soluției pronunțată pe latura penală și, procedând la o nouă judecată în aceste limite:

În temeiul art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen., cu reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani, 1 lună și 10 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mureș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria comunei (...) sau Parohia Ortodoxă (...) o perioadă de 60 zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., respectiv: dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege sau săvârșește noi infracțiuni, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 250 RON s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din 29 octombrie 2020, constatând că sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba - Iulia.

Examinând hotărârea atacată, în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este fondat, pentru considerentele următoare:

În motivarea incidenței cazului de recurs în casație menționat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba - Iulia a invocat, în esență, că prin condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani, 1 lună și 10 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) C. pen., fără aplicarea pedepsei complementare și accesorii a interzicerii unor drepturi din cele prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - o) C. pen., instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Având în vedere natura și gravitatea faptei, circumstanțele în care s-a comis infracțiunea, vârsta inculpatului, precum și lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe timp de 1 an și a pedepsei accesorii a interzicerii acelorași drepturi, aceasta urmând a fi executată potrivit prevederilor art. 65 alin. (3) C. pen., în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă ca urmare a anulării sau revocării suspendării executării pedepsei.

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa (principală ori complementară) stabilită și aplicată este nelegală.

În cauză, prin Decizia penală nr. 492 din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admis apelul declarat de partea civilă B. - prin reprezentant legal C., s-a desființat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, iar în urma rejudecării s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani, 1 lună și 10 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) din C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani, respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - c) C. proc. pen., frecventarea de către acesta a unui program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate și obligarea la prestarea a 60 de zile muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei comunei (...) sau Parohiei comunei (...).

Infracțiunea de viol, în forma agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. c) C. pen., este pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Conform prevederilor art. 67 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea exercitării unuia sau mai multora dintre drepturile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o) C. pen., pe o perioadă de la 1 la 5 ani.

Potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Pe de altă parte, conform prevederilor art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsa complementară.

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În acest context, Înalta Curte constată că, pedeapsa aplicată de instanța de apel inculpatului A. este nelegală, având în vedere omisiunea aplicării, pe lângă pedeapsa principală, a unei pedepsei complementare, care era obligatorie, potrivit art. 67 alin. (2) C. pen., în raport de infracțiunea pentru a fost condamnat inculpatul.

Nelegalitatea hotărârii cu privire la omisiunea aplicării unei pedepse complementare inculpatului A. de către instanța de apel nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru considerentele expuse, fiind incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 492 din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul inculpat A.

Se va casa, în parte, decizia atacată numai în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 492 din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul inculpat A..

Casează, în parte, decizia atacată numai în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.

GGC - GV